Ucraina şi integrarea Balcanilor în UE

Publicat în Dilema Veche nr. 583 din 16-22 aprilie 2015
Ucraina şi integrarea Balcanilor în UE jpeg

- la taifas cu Bekim ÇOLLAKU, ministrul kosovar al Integrării Europene -

Carte de vizită: Bekim Çollaku este ministru al Integrării Europene din decembrie 2014. Anterior a fost consilier politic al fostului premier, Hashim Thaci, şi al primului premier ales al statului Kosovo, Bajram Rexhepi. Çollaku are un master în relaţii internaţionale de la Universitatea Newcastle (Marea Britanie) şi este doctorand în ştiinţe politice la Universitatea Gent (Belgia). 

„Nu cred că veţi găsi un exemplu mai interesant de construcţie statală decît cel din Kosovo. Şi nu e vorba numai despre ieşirea noastră din război, ci, mai ales, despre cum trebuie să jonglăm cu îngrijorările atîtor state şi cu interesele marilor puteri“, spune ministrul Bekim Çollaku, în cadrul unei discuţii la cafea, în sala de conferinţe a unui hotel din capitala kosovară, Priştina. Afirmaţia oficialului, venit să se întîlnească cu delegaţia din România, stat care nu recunoaşte independenţa ţării sale, a ridicat multe sprîncene. Ce avea să detalieze Çollaku era poziţia unui stat, recunoscut de 109 ţări la nivel mondial, care se străduieşte, cu eforturi şi dileme considerabile, să-i prindă din urmă pe vecinii săi de regiune. Şi cum multe lucruri, în prezent, au legătură cu Rusia pe harta Europei, Kosovo nu putea face excepţie.

„Unul dintre motivele pentru care Kosovo nu este stat membru al ONU este continua confruntare dintre marile puteri ale lumii. Şi aceasta, probabil, va continua şi pe viitor“, explică oficialul guvernamental. În context mai larg, trebuie spus, comunitatea internaţională se străduieşte să rezolve criza ucraineană. Atenţia şi resursele Uniunii Europene sînt concentrate, pe bună dreptate, către Ucraina. Întrebarea pentru observatorul extern se naşte rapid. Oare criza ucraineană nu ţine UE prea ocupată? Nu uită comunitatea de 28 de state, cu problemele ei interne cu tot, că există o regiune, învecinată cu frontierele comunitare, care e angajată într-un proces de apropiere de valorile europene încă din 2003? 

„Rusia e deja cu un picior în Serbia“ 

„Nu, evoluţiile din Ucraina au conferit un sentiment de urgenţă apropo de calendarul de aderare pentru statele din Balcani“, afirmă ministrul Çollaku. Raţionamentul său e unul pragmatic şi surprinzător de deschis: „Dacă procesul nu este accelerat, atunci regiunea întreagă va suferi de pe urma influenţei ruseşti în Balcani. Rusia e deja cu un picior în Serbia, iar o durată prea mare a procesului de apropiere a statelor din regiune de UE va permite Moscovei să îşi extindă influenţa chiar şi în nordul Kosovo“. Despre ţara lui, ministrul nu îşi face mari griji, în sensul în care Kosovo este, probabil, cel mai proamerican stat de pe harta Europei, din motive lesne de înţeles. Grija lui o reprezintă state balcanice mult mai puţin ancorate în acest curent şi, eventual, pe filieră de contagiune sîrbească, nordul Kosovo, unde sîrbii sînt majoritari. 

Din punct de vedere politic, observatorul extern ar putea găsi destule contraargumente. Dar mecanismul descris de Bekim Çollaku este unul mai aproape de temerile Europei: cel de securitate. „Cred că statele membre ale UE, dar şi SUA au fost alertate de criza din Ucraina şi cred că urmările în Balcanii de Vest se vor vedea în sensul scurtării perioadei de negociere în vederea integrării regiunii atît în UE, cît şi în NATO. Probabil că anul acesta vom vedea rezultate concrete. Sper să fie cazul Republicii Muntenegru, în ideea primirii unei invitaţii de aderare la NATO. În cazul Kosovo, ne pregătim să adoptăm legislaţia şi modificările constituţionale care să permită crearea armatei kosovare de stat. Atunci e realist să ne aşteptăm să primim o invitaţie de aderare la Parteneriatul pentru Pace.“ 

În 2003, toate statele din regiune primeau oferta de „perspectivă europeană“. De acest ţel, dar şi de ofertă, puţini se îndoiesc în Kosovo. Există însă şi un pericol, în cazul în care chestiunile ce ţin de politica naţională a diferitelor state membre ale UE vor prevala în faţa argumentelor regionale. E vorba de orizontul de aderare, care, dacă e extins prea mult, ar putea provoca frustrări în state care se străduiesc să îndeplinească criterii mult mai dure decît, să zicem, România, la momentul aderării sale. „Din punct de vedere al securităţii, Europa post-Crimeea realizează importanţa includerii Balcanilor de Vest într-o arhitectură comună de securitate. La ultimele alegeri europarlamentare însă, prima declaraţie a fost «fără extindere a UE în următorii cinci ani». Eu cred că a fost un mesaj greşit pentru Balcanii de Vest. Nici una din ţările noastre nu e pregătită să adere în acest termen. Aşa că de ce să afirmi ceva evident? Mesajul pentru ţările noastre a fost descurajator în contextul unor reforme dureroase. Balcanii au nevoie de încurajare, nu de opusul ei, din raţiuni politice interne ale statelor europene“, avertizează ministrul cu un ton oarecum îngrijorat. 

„Noi nu avem alte opţiuni în afara integrării europene“ 

Acesta e mesajul pe care fiecare oficial din administraţia kosovară îl repetă cu sfinţenie. A făcut-o şi ministrul Bekim Çollaku. Sigur că în discuţie a fost pomenit pericolul Rusiei, dar pare, mai degrabă, un mic mijloc de „şantaj“, singurul pe care statele din Balcanii de Vest îl au la îndemînă, în prezent, în relaţia cu UE. De partea cealaltă, dinspre Bruxelles, pîrghiile de „şantaj“ sînt mult mai multe. Şi cel mai bun exemplu este, în cazul Kosovo, însuşi dialogul cu Serbia, ţară de care kosovarii s-au desprins după un război cu multe victime şi o lungă încercare de a găsi o modalitate de convieţuire. 

„În urmă cu cinci ani, nimeni nu putea să îşi imagineze că statele din regiune vor sta la aceeaşi masă şi să stabilească proiecte comune de infrastructură“, explică Çollaku, făcînd referire la reuniunea „Balkan Six“, ce avusese loc cu o săptămînă înainte de taifasul cu delegaţia română. „Dialogul cu Serbia e cel mai bun exemplu în acest sens, iar discuţiile continuă cu efecte bune. Asta arată că scopul comun al integrării europene obligă toţi actorii din regiune să adopte standarde europene şi tratament egal între state“, afirmă ministrul. Practic, situaţia arată în felul următor: „Serbia începe să realizeze că singura cale de progres spre integrarea sa europeană este cooperarea cu noi, cu Kosovo. La un moment dat, lucrurile se vor schimba dramatic, mă refer la momentul la care vor trebui să facă ultimul pas. Sigur că mai au mult timp pînă atunci, aşa că, deocamdată, servesc argumente mai mult pentru opinia publică internă. Cred însă că strategia Serbiei pe termen lung este una europeană, nu una rusească, aşa că recunoaşterea noastră va veni, mai devreme sau mai tîrziu, de la sine“. 

Efectele acestui ţel comun al statelor din Balcani, dar şi rezultatul presiunii de la Bruxelles, se pot observa în chestiuni cît se poate de concrete. „Cu doar doi ani în urmă, Kosovo avea ZERO instituţii funcţionale în partea de nord, practic nici nu aveam acces în zonă. La alegerile de anul trecut însă, pentru prima dată, sîrbii din nordul Kosovo au participat la alegerile generale şi au, ca rezultat, reprezentanţii lor în guvern. Niciodată nu vom avea nimic împotriva grijii Belgradului faţă de sîrbii din nord. Dacă vor, le pot da milioane. Numai că asta trebuie să se întîmple într-un cadru instituţional transparent al statului Kosovo“. 

„Percepţia e un lucru foarte greu de combătut“ 

Timp de mulţi ani, Kosovo a fost sub administraţie străină. Într-un fel, situaţia continuă prin prezenţa misiunii EULEX de construire a statului de drept şi a unui sistem judiciar independent. Ministrul Bekim Çollaku afirmă răspicat că instalarea acestui mecanism, care aduce în ţara sa procurori şi judecători străini pentru dosarele cele mai sensibile, a fost necesară. Acum se pune problema dacă mandatul EULEX ar trebui prelungit anul viitor sau nu. 

În termeni financiari, un aspect important pentru UE de la criza din 2008 încoace, EULEX e o misiune scumpă. Dacă acest considerent va prevala la decizia viitoare, rămîne la latitudinea statelor membre. De cealaltă parte, există destule voci care afirmă că nivelul ridicat al corupţiei şi al criminalităţii organizate impun prelungirea misiunii. „În opinia mea, Kosovo nu stă mai prost decît statele din Balcani la aceste capitole, dar percepţia e un lucru foarte greu de combătut“, spune ministrul, oftînd. Dincolo de opinia personală, oficialul guvernamental are, totuşi, motive de îngrijorare. „Avem multe dosare deschise, acestea trebuie duse la bun sfîrşit, altfel vom alimenta ideea că statul de drept nu este complet funcţional şi că sistemul judiciar suferă din cauza interferenţei politice.“ 

Actul justiţiei e un domeniu sensibil. Mai mult, este un atribut care ţine strîns de ideea de suveranitate statală. Să vină străini, chiar şi în cooperare cu instituţiile proprii, să facă justiţie într-o ţară e un element relativ greu de vîndut opiniei publice. Guvernul kosovar e însă captiv şi trebuie să aştepte: „Noi nu ne permitem să punem presiune prea mare asupra încheierii acestei misiuni, pentru că am putea fi văzuţi drept cei care vor să scape de o monitorizare necesară ca să ne facem de cap. Decizia de încheiere trebuie, aşadar, să vină din partea europeană. Ca ţară trebuie să arătăm că putem, la un moment dat, să ne asumăm răspunderea pentru sistemul nostru judiciar“. 

La final, Bekim Çollaku dă asigurări că, indiferent de ce se va întîmpla cu mandatul EULEX, echipa specială de anchetare a acuzaţiilor de crime de război, comise de luptătorii din Armata de Eliberare a Kosovo, va funcţiona şi îşi va duce misiunea la bun sfîrşit. „Lucrăm la legislaţia de formare a unui tribunal special care să judece acuzaţiile de crime de război şi crime împotriva umanităţii formulate împotriva foştilor luptători din Armata de Eliberare a Kosovo. Procesul acesta trebuie să fie credibil, nu ne permitem să avem vreo umbră de îndoială asupra activităţii tribunalelor. Curtea se va situa, cel mai probabil, în Olanda tocmai ca să evităm suspiciuni legate de presiune politică sau intimidare a martorilor. Şi dacă am vrea să ascundem ceva legat de război, nu putem. Kosovo a fost condus de străini din 1999. Aşa că ne e imposibil să ascundem eventuale probleme legate de război.“  

a consemnat Laurenţiu COLINTINEANU 

Foto: I. Moldovan

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.