Uiți din ce în ce mai mult?

Publicat în Dilema Veche nr. 826 din 19 decembrie 2019 - 2 ianuarie 2020
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

De la chestiile mici. De la ochelarii de soare, cheile de la mașină, telefonul mobil, brichetele (dacă fumezi), țigara electronică (dacă trăiești din plin iluzia că te-ai lăsat de fumat), pînă la chestii scrise clar în lista de cumpărături, zilele de naștere ale prietenilor, ba chiar ale partenerilor sau ale copiilor, promisiuni făcute deunăzi, toate numele posibile. Numele alea despre care ai senzația, la-nceput, că-ți scapă. Alea pe care, la un moment dat, constați că te frămînți să ți le amintești, pînă cînd te iau transpirațiile. Alea care-ți trezesc primele chinuri ale uitării. Nume de străzi, de scriitori, de oameni de știință, de vecini, de orășele sau sate prin care ai fost pe-aici sau aiurea, de foști colegi de clasă, de foste iubite sau de foști iubiți. Deci de la chestiile mici pînă la alea mari. Alea unde-ncepe panica. Filme pe care le știai pe de rost. Versuri pe care le visai. Citate pe care le turuiai cu dezinvoltură. Rezultate din statistici de toate felurile. Concluzii ale unor cercetări care aruncau lumină într-un teritoriu. Rețete de gătit cu care-ți făceai praf prietenii. Tot soiul de lucruri pe care știai să le faci și care păreau părți ale ființei tale, sudate temeinic de axul central.

De la un moment dat, parcă se-aude cum părțile astea încep să cadă și să rămînă în urmă. Și-ncepi să te gîndești, mai întîi cu un oarecare amuzament, că ești ca o mașină de colecție, din care mai pică piese. La scurtă vreme după gîndul ăsta vine fiorul rece. Ăla care‑ți spune că o mașină de colecție din care mai „pică piese“ se cheamă old timer. Ești... vintage. Și zîmbești, cumva, inevitabil. Ce să faci?! La urma urmei, există și mașini vechi care se țin bine, după care întorci capul pe stradă. Dar nu-i deloc ușor să te califici pentru felul ăsta de autopercepție. Iar în șirul de gînduri vine și cel care-ți spune că, totuși, e decent și necesar să meșterești la tine însuți din ce în ce mai des. Apoi, zilnic. Să cureți piesele alea, să le ungi, să te asiguri că le prinzi înapoi cît mai bine, în așa fel încît să nu le -auzi căzînd, la scurtă vreme după ce le-ai pus la loc. Unii se gîndesc direct la decrepitudine, la ramolisment, la panta care te conduce spre țărmul oceanului de uitare. Alții se gîndesc la o lungă și frumoasă vacanță pe acel țărm. Cu plajă, conversații relaxate și cu multe rîsete, cu program zilnic de meștereală, cu un entuziasm veritabil al restaurării și cu o primire în plin a brizei care vine dinspre ocean, ca un aer proaspăt, prin care lucrurile încep să se vadă extrem de clar.

Uiți chestii de toate felurile. Și-ncepi să te sperii. Pe urmă constați, cînd te vezi cu prieteni vechi, că vorbiți din ce în ce mai des despre boli, despre unii care nu mai sînt. Și-ncepeți să găsiți din ce în ce mai mult confort în chestiile pe care le considerați ca fiind foarte sigure. Muzicile alea de-atunci, de cînd le-am descoperit și ne-au rămas alături. Filmele alea care ne-au însoțit atîta vreme. Cărțile alea „fără de care nu se poate“. Locurile alea de vacanță care nu se compară cu nimic. Perspectiva, vederea aia asupra lumii, în care încerci să te pui într-o poziție cît mai sigură și mai comodă, de unde se vede spectacolul cît mai bine și poți să bîrfești liniștit despre absolut tot ceea ce mișcă pe lumea asta. Cu cît e mai comod fotoliul în care te scufunzi, cu atît cad mai pe moale piesele pe care, totuși, știi că le pierzi pe drum. Și începi să devii din ce în ce mai bun la a nu auzi zdrăngănelile alea.

Uiți din ce în ce mai mult? Partea bună a lucrurilor e cînd te oprești, cu o oarecare candoare, în fața acestei realități care-ți paralizează uneori orice gest. Atunci cînd, agățat de hazul de necaz sau de cele mai complicate strategii de autoconservare, intri în peisajul ăsta ca la tine acasă. Pătrunzi în el. Și‑ncepi să distingi universul nou, din interiorul lumii pe care credeai că o vezi și că o cunoști foarte bine. Partea bună a lucrurilor e cînd vezi toate procesele astea de schimbare a propriei ființe, exact așa cum îți descopereai muzicile, lecturile, filmele, prietenii și felul în care vedeai lumea la‑nceput. Partea proastă a lucrurilor e cînd te-ntorci cu spatele la zidul ăsta complet transparent. Și-ncepi să te sprijini de el, nelăsîndu-i nici pe alții să treacă. Iar partea urîtă a lucrurilor e atunci cînd te așezi la marginea „drumului“ și‑ncepi să scuipi și să înjuri toată lumea care trece.

Uiți din ce în ce mai mult? „E doar începutul!“, zic cinicii blînzi, hîtrii de serviciu sau ăia care cred, uneori, că reușesc să fie mereu nostimi. E absolut normal să uiți. Și poate fi chiar foarte frumos. A uita nu înseamnă cu orice chip a pierde piese pe drum. Poate să‑nsemne și că devii mai ușor. Că pierzi lest sau bagaje cu care, oricum, nici nu mai ai ce face. Uitarea e bună și firească, atunci cînd lasă loc pentru lucruri noi. E bună atunci cînd te așezi la masa ei și nu înfuleci ce vezi că e nou așternut în față, ci savurezi totul cu răbdare. Uitarea e bună atunci cînd, deși auzi piesele căzînd în urmă, dezlipindu-se de axul central, te uiți mai atent la locul din care cad. La axul ăsta care începe să se vadă din ce în ce mai bine. Uitarea poate fi un detergent cît se poate de inteligent și bio. Sau cel mai bun săpun de rufe. Poate să curețe imaginea. Să limpezească felul în care se văd lucrurile.

(apărut în Dilema veche, nr. 799, 13-19 iunie 2019)

Cătălin Ștefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
O problemă a unghiilor ar putea fi un semn mai puțin cunoscut al cancerului
Anumite modificări ale unghiilor ar putea fi un semn al problemelor grave de sănătate, inclusiv cancer și artrită reumatoidă. Avertismentul vine din partea dr. Amir Khan, de la ITV. Acesta a recomandat o programare la medic, în cazul în care observăm semnele.
image
Cei mai mari poluatori cu plastic din lume, dezvăluiți de un studiu. Ce companii binecunoscute otrăvesc planeta
Conform rezultatelor unui studiu publicat miercuri, 56 de multinaționale sunt responsabile pentru mai mult de jumătate din poluarea cu plastic la nivel mondial, iar cinci dintre ele sunt responsabile pentru un sfert din această poluare
image
BBC: Ucraina a folosit rachete cu rază lungă de acțiune, livrate în secret de SUA
Ucraina a început să folosească rachete balistice cu rază lungă de acțiune împotriva forțelor rusești. Faptul că armele au fost furnizate în secret de SUA a fost confirmat de către oficialii americani.

HIstoria.ro

image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.