Umoristul Iorgulescu şi jurnalistul Năstase

Publicat în Dilema Veche nr. 131 din 27 Iul 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

"Ediţia emisiunii Vacanţa Mare din prima duminică a lunii mai duce cultura pe cea mai înaltă treaptă. Adrian Iorgulescu, ministrul Culturii, n-a stat pe gînduri cînd a primit invitaţia echipei Vacanţa Mare şi va veni în faţa marii adunări a telespectatorilor Pro Tv pentru a vorbi despre muzică, politică, bugete şi multe altele", se anunţa cu tam-tam acum vreo două luni pe site-ul Pro TV-ului. Astfel, Stelian, băiatul "de noapte" al buticului non-stop de pe Moşilor, l-a cunoscut pe Adrian Iorgulescu. Pînă la emisiunea cu pricina avea o idee foarte vagă despre existenţa unui minister al Culturii în România, asociind acest for uneori cu muzeele, căci "acolo se face cultură", sau chiar cu Federaţia Română de Fotbal, "unde-s oameni aşa, mai culţi". Iorgulescu, însă, l-a dezamăgit pe Stelian. "Nu ştiu de ce l-au adus acolo, pentru că n-are nici o treabă cu Vacanţa Mare! E pe dinafară, frate! Eu ziceam că-i unul din ăsta mai băşcălios, mai cu caterincă în el... eu de regulă nu pierd nici o emisiune, da' de data asta era să schimb programul, că m-am plictisit!" Asta mi-a zis el în noaptea respectivă, întîmplător, că tot a venit vorba de Vacanţa Mare care "nu mai ie ce a fost!". Întrebarea nu este însă "de ce l-au adus acolo", ci "de ce s-a dus el acolo". De bunăvoie şi nesilit de nimeni. "M-am dus ca persoană publică, nu ca ministru!", a declarat Iorgulescu după emisiune. Aiurea! S-a dus pentru tine, mă, Stelică, ca de-acu' încolo să faci tu legătura în mintea aia a ta de băiat dăştept între moaca lui şi clovneriile lui Mugur Mihăescu sau chiloţeii Andreei Bănică şi să ştii de un' să-l iei pe om, că "e de-al tău, frate!". Pentru tine, că doar nu s-o fi dus pentru madam Mariana, patroana care e "de zi" şi care-l ştia deja de la OTV, un' mai ciripea el, între două leacuri pentru bube, un vraci şi o crimă "în direct". Culmea e că îl ştia şi tanti Lidia, soţie de colonel în rezervă care nu prinde decît Unu şi Doiu', cu antena colectivă, că n-au bani de cablu. De la Marina Almăşan îl ştia, "că a venit cu toată familia şi are familie frumoasă, copii isteţi, deşi io cred că-i ţine cam din scurt, cu cultura asta a lui!". Şi aşa a pornit "investigaţia" pe un segment de Calea Moşilor, inclusiv prin parcare, cu cine e ministrul Culturii şi de unde ştii cum arată la faţă şi ce-i poate pielea. Păcat că a degenerat în alte alea. Unii o ştiau doar pe Mona Muscă. Şi ca să vedeţi de unde o ştia băiatul frumuşel de la patru care-i sportiv de performanţă, "dar îi umblă mintea şi cu calculatorul", vorba lu' "administratora" care nu e de pe la noi de prin bloc, e din Piaţa Galaţi, trebe să aflaţi că o ştia din revista Plai cu boi, "cînd a pozat ea dezbrăcată sau în desuuri sau în ce era, mi-a plăcut ideea! A demonstrat că e o tipă fără complexe şi în fond nu era o revistă de duzină, nu era nimic scandalos acolo sau obscen... erau pozele unei doamne în intimitate, ca să zic aşa!". De ce a degenerat totul? Pentru că moşul de la opt, cel cu obsesia cu "impozitu'", că ne tot reaminteşte la toţi să-l plătim la timp, a început iar să-l căineze pe "săracu' Năstase" cu "ce i-au făcut bandiţii ăştia". "L-aţi văzut pe Băsescu ăsta, tot timpul şi-l petrece pe litoral, la restaurante din alea scumpe, bea, dansează şi nu numai cu nevasta, e şi cu alte femei... pe cînd Năstase muncea tot timpul... L-au arătat vreodată la distracţie? Nu. Parcă o singură dată era şi el la mare, cu familia, într-un bazar din ăsta, acolo unde se duce tot omul sărac să-şi ia un prosop, o haină mai ieftină!" Cîtă ţinere de minte! M-am enervat şi am abandonat jocul. Apropo de Năstase, a fost primul politician "care a răspuns invitaţiei Realităţii TV" de a petrece cîteva zile printre reporterii postului ca să vadă şi el cum se "fabrică" ştirile şi să-şi dea cu părerea: o fi greu, o fi uşor? Ce nu face omul în disperare de cauză şi în "cădere liberă"? Se face jurnalist! Adevărul este că la noi treaba cu "vizibilitatea" e la limita kitsch-ului, iar "imaginea" se construieşte asemenea "castelelor" ţigăneşti din satul Buzeşti, Teleorman: marmură, creneluri, brizbrizuri, termopane şi cristale la exterior şi în interiorul nefinisat put picioarele, căci toată familia e încălţată în şlapi din cauciuc "la cincizeci de mii perechea". Nevoia de a deveni cu orice preţ "popular" e mai puternică decît responsabilitatea şi statutul omului politic. Cei care nu vor să se "compromită" asociindu-şi numele cu cel al lui Adi de Vito la Teo (pe principiul "Eşti la Teo, exişti!") sau care nu au norocul "să facă boc" în direct, la Gheorghe, aleg o formulă light de a poza în indivizi simpatici, fără prejudecăţi, "umani", adică acceptă să fie protagoniştii banalelor ştiri de "fapt divers", însăilate la normă, după modelul infotainement. Mai mult ca sigur că preşedintele nu a dat directive "şuviţei rebele" să fluture cînd bate vîntul mai tare, însă în mod categoric aceasta i-a adus un aparent insignifiant plus "de imagine". "Asta îmi place mie la Băsescu! Că e de-al nostru. Adică fumează, le mai trage din cînd în cînd, se distrează... adică e om, dom'le! Nu ca Iliescu, care se vedea de la o poştă că era marioneta ruşilor şi că a fost bine şcolit pe la ei p-acolo cum să se controleze, cum să apară la teve, ce să facă şi ce să nu facă... comunismul era singurul lui viciu!", îşi exprimă părerea taximetristul care goneşte cu suta la oră noaptea, pe Magheru. Mai mult ca sigur că Tăriceanu nu a calculat beneficiile pe care i le-ar putea aduce pasiunea sa pentru motociclete şi faptul că e filmat cu puştiul la carturi, însă iată că primeşte scrisori de la "împătimiţi ai motoarelor" care îi cer bani ca să-şi cumpere măcar o Honda veche. Forţa acestor "imagini", poze din "albumul de familie", mici incursiuni în viaţa privată şi mai ales repetitivitatea lor, difuzate de multe ori la buletinele de ştiri "în lipsă de altceva", alcătuiesc treptat acea imagine haotică de struţocămilă a politicianului de rang înalt sau a celui de rînd care cînd e bine dispus, cînd alcoolizat, cînd zîmbeşte, cînd înjură, cînd udă florile, cînd face pipi şi, de cele mai multe ori, sforăie în parlament. Talk-show-urile şi dezbaterile politice care trec drept "serioase" nu mai au acelaşi impact ca cel de după '90, în condiţiile în care pînă şi Realitatea TV, de pildă, a devenit un post "de opinii" şi mai puţin de ştiri. Aflăm părerea reporterului de la faţa locului despre "ce se citea pe moaca procurorului Botoş, la conferinţa de presă", apoi pe cea a analistului politic care deja şi-a adus plapuma şi perna în studio şi, desigur, pe cea a politicianului care altă treabă n-are. Iar la final pe cea a lui Adrian Năstase, jurnalistul care a văzut cu ochii lui cum s-a "produs" evenimentul, cu montaj, cu burtiere, cu tot. Revin însă la "administratoră", care nu e de la noi din bloc şi care mi-a zis plină de admiraţie cînd i-am întins banii pentru întreţinere: "Te-am văzut la Mihaela Rădulescu!". Ca, apoi, să-mi dea un binevoitor "sfat", pe şoptite: "De acu' încolo vezi şi tu, mamă, cu cine umbli şi ce faci, că vorbesc babele astea şi e păcat!". Dacă tot mă crede "vedetă" şi îi pasă de "imaginea" mea, m-am decis brusc să n-o mai salut.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.