Un amestec delicat

Liviu ORNEA
Publicat în Dilema Veche nr. 508 din 7-13 noiembrie 2013
Un amestec delicat png

Un prieten american, om pe la 70 de ani, matematician foarte bun, îmi povestea odată despre tinereţile lui destul de zbuciumate din perioada hippy, pe vremea cînd a fi de stînga (americană, of course) era aproape un must într-un campus universitar, şi cînd orice profesor mai tînăr şi cu capul pe umeri se droga mai mult sau mai puţin serios, cot la cot cu studenţii lui. El nu lua nimic hard, doar iarbă. Care-i dădea, spune el, o stare de bine. Şi ce făcea el în şi cu starea asta de bine? Matematică, ce credeaţi?! Lucra cu plăcere, avea idei, avea rezultate(1). Mai ia şi-acum, din cînd în cînd, în aceleaşi scopuri terapeutice. Cam plicticoasă întrebuinţare a narcoticelor – ar zice unii.

În matematică, probabil şi în alte ştiinţe, emoţia şi raţiunea pot sta perfect alături. În proporţie rezonabilă (sic!), nu se deranjează una pe alta. Există, pe de o parte, senzaţia de uluire, de mirare pe care ţi-o dau înţelegerea unui raport neaşteptat între lucruri diferite, descifrarea enigmei. Există, încă înainte de asta, bucuria contemplării unui lucru frumos – enunţ matematic frumos, de exemplu, demonstrat deja sau doar bănuit. Există excitaţia produsă de doar intuirea soluţiei. Există emoţia aceea rece, extrem de intensă, vecină cu transa, pe care ţi-o dă înşiruirea raţionamentelor din clipa în care simţi, ştii cumva, că eşti pe drumul cel bun. În cuvintele lui André Weil, fratele lui Simone Weil, matematician uriaş al secolului trecut(2): „Orice matematician demn de acest nume a simţit, chiar dacă numai arareori, starea de exaltare lucidă în care un gînd urmează altuia ca prin miracol... Spre deosebire de plăcerea sexuală, sentimentul acesta poate dura ore şi chiar zile întregi.“ Există, din păcate, şi tristeţea, ruşinea momentului cînd descoperi o greşeală – iar cînd ţi-o descoperă altul...

Fatală, aşadar, e doar proporţia greşită a ingredientelor, nu alăturarea. Raţiunea nu are de ce se lipsi de emoţie, nu trebuie să devină seacă. Iar emoţiile complet necontrolate... Din păcate, ce vedem azi în jurul nostru e tocmai un amestec indigest în care predomină emoţia sub varii forme. Parcă am fi o societate de exaltaţi care a pierdut obişnuinţa raţionamentului. Spaţiul public pare a găzdui doar studii de caz pentru erori flagrante de logică, toate drapate într-o pseudoargumentaţie susţinută numai din rărunchi.

Poate că e normal să fie aşa, iar curioasă ar fi situaţia contrară. Exerciţiul raţiunii e complicat, cere o anume disciplină şi, pentru majoritatea, frustrant. Mai uşor acceptă lumea ce i se adresează nemijlocit, semnalul dat inimii, să spunem, iar nu minţii. Cam asta ar trebui să înţelegem, de pildă, din dificultatea vechilor evrei de a accepta monoteismul impus de Moise – religie destul de seacă, abstractă, în care la divinitate ajungi mai degrabă cu mintea, prin studiu, religie care reduce la minim, de nu chiar elimină ritualul. Asperitate netezită cumva de creştinismul care readuce în prim-plan iubirea, emoţia directă. Iar o componentă a antisemitismului conceptual, de pildă, e chiar „răzvrătirea sentimentului împotriva raţiunii reci şi socotitoare“(3).

Curios e, pentru mine, spectacolul acelor creatori care se străduiesc să elimine din creaţia lor una sau cealaltă componentă a binomului. Cînd se tinde către „emoţie în stare pură“, mai e cum mai e, mai e o şansă. Sinistră îmi apare încercarea de a elimina, prin conceptualizare excesivă, emoţia: ies lucrări uscate, chiar urîte (dar nu urîţenia aceea fascinantă, atrăgătoare – urîte şi-atît), care nu plac, nu atrag, nu se adresează decît raţiunii şi, de aceea, trebuie îndelung explicate, de înşişi autorii şi, de multe ori, sînt exemplificarea unor teorii foarte elaborate. O fi arta cosa mentale, dar parcă nici într-atît. Şi chiar dacă ajung să(-i) înţeleg, tot nu-mi place ce fac. Şi am bănuiala că nici ei nu fac cu plăcere ce fac. Poate că nişte iarbă le-ar prine bine.

(1) Oare de ce nu scrie cineva, poate chiar Andrei Oişteanu, şi despre „oameni de ştiinţă şi narcotice“?
(2) Apud Teorema vie, cartea lui Cedric Villani pe care am tradus-o şi care urmează să apară la Editura Humanitas.
(3) Gilles Zenou, Priviri asupra condiţiei evreieşti, EST, 2008.  

Liviu Ornea este profesor de matematică la Universitatea Bucureşti.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.