Un muzeu inexistent

Publicat în Dilema Veche nr. 516 din 31 decembrie 2013
Un muzeu inexistent jpeg

Intri în sală printr-un culoar unde, de-o parte şi de alta, sînt panouri mari, luminate din spate, cu fotografii-portret ale Mariei Tănase. „Cine iubeşte şi lasă“ se aude din ce în ce mai tare. Imediat lîngă intrare, certificatul de naştere al artistei e acoperit cu sticlă şi luminat din toate părţile. Ceva mai încolo, pe masa ei, într-o vază, sînt flori de cîmp, proaspete. Pe un perete întreg, vezi o filmare cu ea pe scenă, iar pe altul sînt rulate fotografii personale. Pe manechine elegante stau rochiile şi pălăriile, iar lîngă, ai un magnetofon unde poţi asculta ce melodii vrei. O instalaţie interactivă te lasă să-i umbli virtual prin lucruri, doar prin mişcarea mîinilor. Paşaportul este într-o cutie de sticlă, înconjurat de tăieturi din ziare cu articole despre succesele internaţionale: la New York, la Istanbul sau în capitalele europene. Pe pereţi sînt scrise poveşti de iubire, întîmplări mici şi mari, mărturii ale celor care au cunoscut-o. Cărţile poştale, îmbrăcate în plastic, sînt atîrnate ca într-o perdea – le citeşti, treci printre ele, sînt dinamice. Documentele personale sînt însoţite de explicaţii, de puneri în context, iar bijuteriile stau la locul lor, în cutie. La ieşire, ai „certificatul de moarte“ (aşa se numea atunci!) pe o pînză neagră, „Cînd o fi la moartea mea“ se aude încet pe fundal, imagini de la înmormîntarea la care au venit zeci de mii de oameni sînt proiectate lent într-o ramă pe perete, iar lîngă e o mică fîntînă, simbol al izvorului pe care l-a dorit prin testament.

Aşa mi-aş fi imaginat un Muzeu „Maria Tănase“, un spaţiu interactiv, multimedia, cu imaginea vie a artistei, de stare şi de atmosferă, care să te trimită acolo, în lumea ei fascinantă. Materialul există, doar că, din păcate, el zace într-un depozit al Muzeului Olteniei din Craiova şi este scos de acolo din cînd în cînd, la festivalul folcloric ce-i poartă numele sau pentru expoziţii temporare. O expoziţie permanentă nu este momentan posibilă din cauza spaţiului şi a banilor, deşi planuri pentru acest lucru există de mult timp.

Dorinţa Mariei Tănase a fost ca, după moarte, o parte dintre obiectele personale să ajungă la Muzeul de Artă din Craiova. Maria Tănase a fost apropiată de Craiova, a cîntat o perioadă la restaurantul Minerva, a avut prieteni aici şi a făcut foarte multe cercetări folclorice în zona Olteniei, aici şi-a găsit inspiraţia – ne spune profesorul Ion Bălosu, directorul secţiei de etnografie din cadrul muzeului.

Specialiştii care s-au ocupat atunci de aducerea colecţiei, printre care şi Toma Rădulescu, povestesc că, de fapt, aici ar fi trebuit să fie lucruri mai multe şi mai importante, că respectarea dorinţei ei s-a făcut mai degrabă formal şi că nu s-a donat tot ceea ce se convenise.

Colecţia a fost obţinută printr-o prietenă a Mariei Tănase – aflăm de la Ştefan Enache, director al secţiei de etnografie în acea perioadă, şi i-a aparţinut lui Clery Sachelarie, soţul artistei. Conţine documente legate de viaţa ei, testamentul, atestate de artist, paşaportul, tichete de călătorie, scrisori primite, foarte multe decupaje din ziarele vremii, dar şi piese tridimensionale, ca rochii de scenă, pălării, o statuetă, o masă, vaze de flori sau bijuterii.

În anii ’70, s-a pus chiar problema unui muzeu al muzicii populare în Craiova, cu două componente principale: o expoziţie de instrumente tradiţionale şi una a colecţiei Maria Tănase. Acest proiect a fost îngropat la propriu şi la figurat de cutremurul din ’77 (clădirea unde ar fi trebuit înfiinţat a fost grav avariată şi ulterior demolată) şi ideea nu s-a concretizat. Piesele sînt doar parţial digitalizate, aşa că momentan nu avem acces nici la o arhivă online unde să le putem vedea.

Mi s-a părut trist să văd obiectele personale ale Mariei Tănase într-o cutie de carton, într-un depozit. Din păcate, cu multe dintre ele nu se ştie ce sînt, e nevoie de o muncă minuţioasă de cercetare a cuiva specializat în muzica şi viaţa artistei, care să pună fiecare document sau fotografie în context, să îl plaseze în timp, să îi afle povestea şi să îi analizeze importanţa.

Pe lîngă documente importante, cum ar fi certificatele de naştere, căsătorie, deces, testamentul, diplome sau carnete de economii, am găsit acolo fotografii din copilărie şi tinereţe ale Mariei Tănase, de la şcoală, instantanee cu artista în concert sau pur şi simplu spontană, rîzînd printre prieteni, cu familia, cu nepoţelul ei, acasă, pieptănîndu-şi părul. Ba chiar există un roman scris de nu se ştie cine pentru ea sau scrisori oficiale, cum ar fi una către ministrul Culturii, căruia îi cerea permisiunea de „a beneficia de unele oferte de angajamente sporadice ce mi se fac de unele orchestre de muzică populară din ţară, care au nevoie de aportul meu artistic.“

O pălărie de paie de vacanţă şi una de scenă (recondiţionate) stau într-un dulap, alături de cîteva rochii de scenă, un aranjament cu pene, o vază – probabil chinezească –, unde îşi punea florile primite de la admiratori, o geantă cu lucrătură fină şi alte mici obiecte ce amintesc de o femeie frumoasă, elegantă şi foarte iubită.

Alături de altele, aflate în arhive la Bucureşti sau în colecţii personale, ar putea reconstrui atmosfera acelor ani şi ar putea spune povestea fermecătoare a unei mari artiste, şi muzeul pe care mi-l imaginam la început, viu, dinamic, multimedia, cum sînt multe expoziţii europene dedicate personalităţilor, ar readuce-o simbolic pe Maria Tănase printre noi. Iar cutia cu documente şi cele cîteva obiecte personale s-ar putea transforma într-o experienţă.

Cristina Foarfă este editor la bookaholic.ro.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.