Un popas la Poşta franceză

Publicat în Dilema Veche nr. 452 din 11-17 octombrie 2012
Un popas la Poşta franceză jpeg

- interviu cu Michel HUMBERT, responsabil marketing, La Poste -

S-a întîmplat să cunosc un manager de poşta în Franţa. Şi cum cea dintîi instituţie pe care o asociem cu scrisorile e, evident, Poşta, l-am întrebat cîteva lucruri despre relaţia dintre cele două. Am vrut să văd cum stau lucrurile într-o (altă) ţară europeană. (I.P.)

Ce presupune să fii manager de poştă în Franţa?

Funcţia de manager la Poşta franceză, „La Poste“, acoperă o gamă foarte largă de alte funcţii: pe lîngă cea tradiţională de director de oficiu poştal, aceştia pot avea ca atribuţii managementul centrelor industriale de triere sau distribuire a coletelor sau curierului (cu maşini de mare capacitate, complet automatizate), centrelor de profit din sectorul digital sau e-commerce, al echipelor care elaborează oferta de telefonie mobilă sau din domeniul bancar etc. Funcţia de director de oficiu poştal s-a transformat în profunzime în ultimii opt ani. Acesta mai are în atribuţii managementul consilierilor bancari şi al unui director adjunct care se ocupă de restul activităţilor. În mod practic, el dedică în jur de 60% din activitate părţii bancare.

Care sînt atribuţiile Poştei franceze în momentul de faţă?

Poşta franceză are obligaţia impusă de stat de a-şi păstra cele 17.000 de puncte de prezenţă pe teritoriu, însă această prezenţă poate evolua, oficiile poştale cu frecvenţă scăzută se pot transforma. Reţeaua de oficii poştale a devenit un canal de distribuire a celorlalte activităţi ale companiei: produse bancare, din domeniul curierului, al expedierii expres, coletăriei şi telefoniei mobile.

În ce măsură mai e legată Poşta de scrisori? Ce procent din activitatea ei acoperă expedierea şi distribuirea scrisorilor?

Mai puţin de jumătate din cifra de afaceri a firmei, aproximativ 10 miliarde de euro, provine din activitatea de distribuire a curierului. 90% din aceasta este reprezentată de curier emis de firme, în principal curier de gestiune (facturi, bonuri de comandă etc.) şi curier publicitar.

Profitul firmei vine, însă, din ce în ce mai puţin din zona curierului şi din ce în ce mai mult din zona coletăriei (inclusiv a filialelor europene), a expresului şi a activităţilor bancare. Este de subliniat că în fiecare an Groupe La Poste aduce mai multe sute de milioane de euro profit acţionarilor săi.

Îşi mai scriu oamenii scrisori, cărţi poştale? În ce măsură şi cu ce ocazii?

Curierul emis de particulari reprezintă în jur de 5% din volumul total. Este vorba, în majoritate, de scrisori trimise de la particulari către instituţii. Există o singură excepţie, prezentă mai ales în lumea anglo-saxonă: cărţile poştale trimise de sărbători sau la diferite ocazii se menţin foarte bine. În ultimii cinci ani asistăm la o integrare din ce în ce mai pronunţată a curierului cu canalele numerice. De exemplu, numărul de cărţi poştale cumpărate şi completate online, şi apoi imprimate şi distribuite, se dezvoltă extrem de rapid. De asemenea, curierul publicitar este din ce în ce mai frecvent integrat în campanii de marketing multicanal cu punţi de trecere de la un canal la altul. Pe un catalog publicitar apar din ce în ce mai des tag-coduri lîngă fotografiile articolelor. Acestea permit citirea de către destinatar cu un smartphone şi consultarea unei pagini explicative suplimentare sau cumpărarea articolului cu telefonul mobil.

Mai există factorul poştal – poştaşul, care livrează la domiciliu corespondenţa şi stabileşte o legătură personală cu „clienţii“ lui? S-a schimbat ceva din atribuţiile acestuia?

Distribuirea curierului şase zile pe săptămînă la toate domiciliile este o obligaţie impusă de stat. Factorul poştal are în continuare un rol social foarte important, mai ales în zonele rurale şi pe lîngă persoanele în vîrstă. Acest serviciu costă din ce în ce mai mult, căci volumul curierului scade în medie cu 3% pe an şi costurile de structură rămîn aceleaşi. De aceea, Poşta franceză a creat şi comercializează servicii suplimentare pe care le efectuează factorii poştali: instalarea receptoarelor de televiziune numerică sau a releveelelor de gaz sau electricitate etc.

Există scrisori fără destinatar real, trimise aiurea? V-aţi ocupat vreodată de acestea, aţi văzut ce conţin şi cui sînt adresate?

Scrisorile a căror adresă de destinaţie nu există sînt returnate expeditorului sau, dacă expeditorul nu şi-a scris adresa, sînt expediate la un centru unde, în condiţii foarte stricte, sînt deschise pentru identificarea expeditorului. Un salariat al Poştei nu are voie să deschidă nici o scrisoare (cu excepţia amintită) şi depune jurămînt la angajare în sensul acesta.

Vin scrisori către preşedinte? Dar către Moş Crăciun? Există vreun serviciu special care se ocupă de ele?

Preşedintele Franţei primeşte zilnic sute de scrisori, ele sînt însă din ce în ce mai mult sub formă de e-mail. Există un serviciu special, creat în 1962, la Libourne, dedicat copiilor care vor să îi scrie lui Moş Crăciun. Scrisorile pot fi trimise fără timbru, la adresa: Père Noël, 1, Chemin des Nuages, Pôle Nord. Începînd cu data de 22 noiembrie, serviciul Poştei franceze răspunde, fără excepţie, la aceste scrisori.

Mai contează estetica timbrului, a plicului, a scrisorii în general?

Există încă mii de pasionaţi de timbre, plicuri şi cărţi poştale. Poşta Franceză a creat o filială, Philaposte, care are în atribuţii emiterea de noi serii filatelice.

Salariaţii dvs. folosesc scrisul de mînă? În ce măsură?

Salariaţii poştei folosesc scrisul de mînă, mai mult sau mai puţin, în funcţie de postul pe care îl ocupă. O persoană care lucrează la ghişeu are foarte puţin ocazia să scrie de mînă în cadrul activităţilor profesionale.

Dar dvs. personal? Mai practicaţi scrisul de mînă, îl mai consideraţi necesar?

Personal, umplu cam şase-şapte caiete de 200 de pagini pe an. Notez absolut toate schimburile de informaţii esenţiale în construirea şi derularea unui proiect, note pe marginea lecturilor profesionale, sinteza oricărui schimb cu managerul meu. Cultura franceză este foarte orientată către scris, acesta fiind a doua etapă – din cele patru esenţiale, în activitatea profesională: a gîndi, a ordona în scris gîndurile, a le comunica, a le pune în practică.

a consemnat Iaromira POPOVICI 

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.