Un spaniol în România

Alberto Nieto
Publicat în Dilema Veche nr. 582 din 9-15 aprilie 2015
Un spaniol în România jpeg

În 2010, urma să termin facultatea de inginerie în construcţii şi, în acelaşi timp, lucram la firma părinţilor mei ca instalator. Atunci am decis să fac o schimbare la care mă gîndeam de mult timp: să am o experienţă internaţională, care să mă ajute să-mi formez o viziune mai amplă asupra viitorului apropiat. Participarea la Erasmus m-am gîndit că ar fi cea mai bună opţiune. 

Primul pas a fost informarea despre posibilele destinaţii pentru care aş fi putut opta în cazul în care aş fi fost acceptat. Pe listă se regăseau ţările tipice în care obişnuiau să meargă majoritatea studenţilor: Franţa, Italia, Danemarca şi Portugalia. Erau şi cîteva ţări mai puţin cunoscute, care nu prezentau interes pentru mulţi studenţi: România, Polonia şi Cehia. În acel moment, am început să caut mai în detaliu pe Internet şi prin intermediul prietenilor informaţii despre aceste trei destinaţii. 

Din discuţiile cu anumite cunoştinţe am înţeles că Polonia şi România intraseră recent în Uniunea Europeană şi primeau fonduri europene pentru a-şi îmbunătăţi şi consolida infrastructura. Acest lucru a atras multe companii de construcţii spaniole, care şi-au centrat atenţia asupra lor. Mai mult, am aflat că, în România, limba vorbită e asemănătoare celei spaniole şi costul de viaţă e mai scăzut faţă de alte ţări occidentale. Aveam mare interes să cunosc partea de est a Europei, care părea îndepărtată pentru mulţi dintre noi şi era definită prin imaginea şi prejudecăţile care existau, în general, din exterior. Toate acestea au făcut ca alegerea mea finală să fie România. 

În august 2010 am sosit la Bucureşti pentru primul meu pas spre adaptare: un curs intensiv de limba română. Am fost repartizaţi în trei grupe de studiu. Italienii şi francezii au avut grupe separate şi li s-a predat în limbile proprii. Pentru a treia grupă s-a predat în engleză şi în ea eram spanioli, portughezi, doi belgieni, o bulgăroaică şi un austriac. Nivelul de limbă engleză al spaniolilor fiind destul de redus, a devenit şi mai dificil pentru noi să învăţăm, dar, cu toate aceastea, am reuşit să finalizăm cursul. 

La sfîrşitul lunii septembrie, am plecat din Bucureşti către universitatea mea gazdă Erasmus: Universitatea „Transilvania“ din Braşov. Experienţa personală aici a fost pozitivă. Din punct de vedere academic, cursurile au fost o bună completare pentru cîteva dintre materiile pe care le-am studiat anterior. Nivelul multora dintre profesori era destul de ridicat, datorită faptului că, pe lîngă cursurile pe care le susţineau la universitate, lucrau în paralel la companii din domeniu. Mai mult, majoritatea profesorilor, inclusiv cei mai în vîrstă, vorbeau cel puţin o limbă străină – în general, engleză, franceză sau germană –, ceea ce nu este obişnuit la noi. Cît despre studenţi, mi-a atras atenţia faptul că participarea acestora la cursuri era destul de ridicată în comparaţie cu cea din Spania. 

Relaţia cu studenţii şi profesorii a fost excelentă, aceştia fiind foarte deschişi şi ospitalieri cu străinii. Mulţi dintre ei aveau rude sau prieteni în ţara mea de origine şi vorbeau limba spaniolă. Am început să comunic în engleză în aproximativ două săptămîni. După opt luni, mulţumită colegilor şi prietenilor, am început să stăpînesc şi limba română. M-a ajutat faptul că am locuit la căminul studenţesc în primele luni. 

În cele zece luni de mobilitate, mi-am terminat cursurile cu succes, am călătorit în mai mult de 15 ţări, am cunoscut sute de persoane de naţionalităţi diferite, am învăţat două limbi străine şi m-am adaptat unei noi culturi. Mi-am găsit un post în sectorul construcţiilor, ca angajat al unei firme de construcţii spaniole în România, ce are contractat un proiect de lucrări de drumuri.  

Alberto Nieto este absolvent al Universidad de Cordoba din Spania, Escuela Universitaria Politecnica Superior de Belmez. A beneficiat de o mobilitate de studiu Erasmus la Universitatea „Transilvania“ din Braşov, Facultatea de Construcţii, specializarea Căi Ferate, Drumuri şi Poduri, timp de două semestre (2010/2011).  

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.