Una e știrea din sat, mamaie, și alta e politica de la televizor

Publicat în Dilema Veche nr. 792 din 25 aprilie – 1 mai 2019
Una e știrea din sat, mamaie, și alta e politica de la televizor jpeg

La cei 90 de ani ai ei, bunica mea nu are televizor. Nu a avut și nu l-a vrut niciodată, invocînd mereu altă scuză: „Oricum sînt mai mult pe-afară, cine să se uite?“ sau „Dacă îmi consumă prea mult curent, eu cu ce plătesc pe urmă?“ I-am argumentat, de fiecare dată, că trebuie să fie informată, să vadă ce se întîmplă în țară și-n lumea din care face parte. Recunosc, voiam să o scot din roșul agresiv al pesedismului în care nu o deranjează că se află; pe ei i-a votat de la început, după Revoluție, pe ei îi votează „nu c-ar fi mai buni decît alții, mamaie“, ci dintr-un sentiment de loialitate, voind să rămînă fidelă unei alegeri făcute la întîmplare în anii ‘90.

Stă la țară, într-un sat băcăuan unde s a mutat acum 70 de ani, după căsătorie. Nu de departe, ci dintr-un sat al aceleiași comune venise. E o lume mică și săracă în care nu doar că știe toată lumea pe toată lumea, ci tot arborele genealogic al tuturor le este cunoscut celor mai bătrîni din sat, de vreme ce nou-veniții nu au cum să se arate într-o sărăcie așa cum vedem și de care ne minunăm în reportajele PRO TV-ului făcute prin Vaslui. O parte dintre noi știe că acela nu e singurul județ ținut în beznă.

De ce n-a vrut bunica mea, de fapt, să afle ce se întîmplă în țară și-n lume? Am înțeles-o, pe de o parte, și-am încetat să o mai bat la cap cu tehnologia modernă (de telefon nici nu poate fi vorba, îl refuză cu și mai mare vehemență). Cu o teorie elaborată, bunica mi-a explicat cum bîrfa din sat, a cărei adeptă sigur că este, e cu totul altceva față de știrile care i-ar inunda viața, zilele și capul, pe care l-ar ține ocupat cu problemele altora, pe care nu-i cunoaște, în loc să aibă vreme să cugete la ale ei. Bîrfele sigur că-s necesare, dacă e vorba de Niculina care s-a măritat cu Cătălin și-a fugit de-acasă, unde l-a lăsat pe Mihai cu fetele de crescut, că-s ai noștri, de la cîteva case distanță, am fost la nunțile lor, cînd se luaseră cu alți oameni, le-am dus copiii la școală uneori și le-am plîns morții.

Ce să facă ea cu știrile? Să se sperie de tot ce se anunță a fi și n-o să mai vie? Să se bucure pentru toate schimbările anunțate, dar care poate s-or vedea doar după ce ea n-o să mai fie? Femeie pragmatică, preferă să discute pe băncile din fața altor porți, cu prietenele ei, schimbările care se simt. Cînd a venit deja prima pensie mărită, a fost o știre, bunica zîmbind înțelegător femeilor abia ieșite la pensie, care acum aduc osanale partidului, convinse să-l voteze de-acum și cît le-or ține zilele și pensia, de parcă altcineva n-ar fi putut niciodată să le mărească nimic. Cînd a venit deja prima taxă pe gunoiul pe care-l ridică tractorul primăriei în fiecare joi, a fost altă știre de dezbătut pe bancă: uite, iei pe mere și dai pe perele putrede din tomberonul instalat de primărie în fiecare curte. Doar că iei 30 de lei în plus la pensie, iar să ți schimbe săptămînal tomberonul gol e mult mai mult de-atît. Lasă, poate o mai crește pensia, ce să ne facem de acum… O lege adoptată la București pe repede-nainte schimbă cursul existenței pentru cineva care pînă atunci și-a dus liniștit zilele în ultima casă de sus, din capul satului.

Bunica dă din cap cu încetinitorul, negînd ceva din lumea asta care nouă ni se pare esențial. „Păi cum, măi fată, să stau cu telefonul în buzunar, dacă vorbim cinci minute pe zi? Ce face el acolo, în buzunar, în restul timpului? Vezi? Stă degeaba. Cîtă risipă!“ Și nu funcționează, din nou, nici argumentul că, poate, cu un smartphone ar vedea ce fac ceilalți, alții, cunoscuți sau nu, oricine ar fi alții: „Iar alții, mamaie? Iar treburile lor, care nu-s ale mele? Lasă, am eu de-ale mele să mă preocupe“.

Viața e o știre în satul bunicii mele, însă doar atunci cînd ea mușcă din realitatea ei imediată. Atunci, o recunoaște și ea, e prea tîrziu, dar spune sincer că n-ar putea face față amalgamului de violență, știri ale vremii, știri din sport, tsunami pe un alt continent, Dragnea care invită la baie jurnaliști, fata aia mai mult dezbrăcată care dansa noaptea în studioul unui mic bărbat penibil care pretindea că aduce noutăți din lumea morților.

Una e știrea din sat, mamaie, și alta e politica de la televizor. Ce-ajunge aici e esența, e mai puțină informație, dar mult mai legată de noi. O prefer pe asta, lasă mă cu butoanele voastre de peste tot, cu gălăgia și agitația!

Foto: Alessandro Galantucci, flickr

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Sentință exemplară în cazul unui șofer care a dat intenționat cu mașina de lux peste mai mulți polițiști
Doi polițiști din Argeș au fost loviţi, cu intenție, de un șofer care s-a urcat la volan deși avea permisul de conducere suspendat. Bărbatul a pus în pericol viața agenților și a celor trei copii minori ai săi, aflați în mașină în momentul producerii incidentului.
image
image
A murit procurorul român cu cea mai mare vechime în magistratură. Încă era în activitate
Pavel Palcu, procurorul arădean cu cea mai mare vechime în magistratură din România a murit, astăzi, 15 aprilie, într-un centru de recuperare medicală din Bucureşti.

HIstoria.ro

image
„Monstruoasa coaliție”, Cuza și francmasonii, în „Historia” de aprilie
De ce au ales adversarii lui Cuza să-l răstoarne de la putere? Care a fost rolul masoneriei în acest proces? Este apartenenţa lui Cuza la masonerie confirmată documentar?
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.