Uniformitatea în nedemocrație

Liliana POPESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 372 din 31 martie - 6 aprilie 2011
Uniformitatea în nedemocrație jpeg

Într-un articol relativ recent (2010), Larry Diamond se întreba de ce al „treilea val“ al procesului global de democratizare (Huntington) nu a atins Orientul Mijlociu şi Africa de Nord (OrMAN) – sau, mai precis, statele arabe. Într-adevăr, în timp ce valul început în sudul Europei cu Revoluţia Garoafelor în 1974 a făcut înconjurul lumii, atingînd America Latină, Asia şi Estul Europei spre sfîrşitul anilor ’80, statele arabe nu au fost „contagiate“ pînă de curînd. 2011 a marcat începutul unor revolte puternice în cea mai mare parte a lumii arabe, începînd cu Tunisia şi terminînd cu recentele demonstraţii paşnice, înăbuşite brutal de poliţie, în Siria (18 martie). 

Este adevărat că în ultimii 20 de ani s-au produs anumite schimbări politice cu iz democratic în unele state din lumea arabă; de pildă, organizarea, pentru prima dată, de alegeri prezidenţiale cu mai mulţi candidaţi în Egipt, în 2005. Urmarea e nedemocratică: Mubarak a cîştigat cu o majoritate confortabilă, iar Ayman Nour – principalul opozant – a fost închis şi eliberat abia în 2009. Decizia organizării acestor alegeri a fost rezultatul unor demonstraţii ale unei mişcări largi, Kifaya (în traducere „Destul“). Schimbări semnificative, mai mici şi mai puţin vizibile, în ce priveşte drepturile civile şi chiar politice ale femeilor dintr-o serie de state arabe pot fi şi ele citate aici. Nu figurează aici prevederea legislativă adoptată de Libia lui Gaddafi ca nici o femeie sub 40 de ani să nu poată părăsi Libia fără a fi însoţită.

Nici un stat arab nu trece testul democraţiei electorale. Toate cele 16 state arabe din OrMAN figurează ca state nelibere în clasamentul Freedom House. Majoritatea au scorul 5 sau 6 la libertăţi civile (din 7, unde 7 înseamnă neliber). De ce această uniformitate în nedemocraţie? Unul dintre elementele cele mai vizibile care uneşte statele din regiune, cu excepţia Israelului, este că împărtăşesc islamul ca religie. Să fie islamul cauza pentru care valul de democratizare din lume nu a atins lumea arabă?! Specialiştii arată că printre statele musulmane din lume există unele – precum Albania, Malaezia, Bangladesh sau Turcia – care funcţionează conform unor reguli democratice şi respectă într-o măsură semnificativă drepturile cetăţeneşti. Prin urmare, islamul nu este cauza nemijlocită a lipsei democraţiei. Să fie atunci, oare, nivelul scăzut de dezvoltare economică? În ce priveşte nivelul de dezvoltare economică a statelor arabe, acesta este unul foarte inegal. Se regăsesc state foarte bogate – precum Kuweit, Bahrain sau Libia la un capăt al spectrului, şi state precum Egiptul, Yemenul sau Iordania – la celălalt. Pe de altă parte, nivelul dezvoltării umane, măsurat de Organizaţia Naţiunilor Unite, indică un nivel comparabil al tuturor statelor arabe cu state precum Ungaria, Africa de Sud şi altele asemenea, democratizate în ultimele decenii. 

Unul dintre cele mai mari pericole percepute de către lumea democratică în ce priveşte regiunea OrMAN este proliferarea şi venirea la putere a islamiştilor. Se poate presupune, dacă ne uităm la un alt stat musulman, deşi ne-arab, din regiune, Iranul, că instalarea la putere a unui regim islamist ar însemna instalarea unui alt tip de regim, cel puţin la fel de nedemocratic precum cele prezente în statele arabe pînă acum. Aceasta a fost şi este încă temerea în ce priveşte Egiptul, de pildă, unde Frăţia Musulmană este principalul partid de opoziţie, cel mai solid organizat şi cu şansele cele mai mari de reuşită electorală viitoare faţă de partidul „democrat“ al lui Mubarak. 

Dacă observăm absenţa unei tradiţii democratice în regiune, vom deveni pesimişti – mai ales dacă vom lua în considerare teza conform căreia caracteristicile regimurilor dinainte de tranziţie îşi pun amprenta asupra construcţiei democratice ulterioare (Linz şi Stepan). Ştim din experienţa noastră, a Românei, ce înseamnă acest lucru. Pînă la începutul lui 2011, cele 16 state arabe au fost state autocratice, în care autoritatea la conducere îmbina represiunea cu diverse forme de reprezentare, consultare şi cooptare de către regim, avînd la dispoziţie mecanisme prin care se menţine la putere fără riscuri. În urma revoltelor, situaţiile din aceste state s-au diversificat. Avem represiuni atroce, precum în Bahrain şi Libia – cu final necunoscut încă; dar avem şi situaţii precum în Egipt, în care se produce o tranziţie spre democratizare. Referendumul de săptămîna trecută, organizat de un regim condus deocamdată de armată, a decis schimbări constituţionale importante, dar insuficiente în viziunea militanţilor pro-democraţie.  Intervenţia militară din Libia, întemeiată legal pe Rezoluţia 1973 a ONU, este un risc, dar şi o oportunitate pentru procesul de democratizare din lumea arabă. Riscul ţine de o posibilă reacţie naţionalistă şi islamistă în regiune. Oportunitatea este legată de un posibil rezultat pozitiv al intervenţiei – victoria opoziţiei libiene, dar şi de iniţierea unor investiţii în democratizarea Libiei şi a statelor arabe din partea lumii democratice. Regiunea are nevoie de stabilizare, dar de o stabilizare pe coordonate democratice. Situaţia Israelului şi a conflictului arabo-israelian este şi ea dependentă de rezultatul intervenţiei din Libia. Important ar fi ca cel puţin un stat arab să înceapă un proces de democratizare cu perspective de reuşită. Acesta ar reprezenta un reper şi o sursă de inspiraţie şi emulaţie în regiune.

Liliana Popescu este conferenţiar la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Germania a arestat doi cetăţeni ruşi care ar fi conspirat să atace o bază militară americană
Doi cetățeni ruși au fost arestați în sudul Germaniei, fiind suspectați că au plănuit atacuri de sabotaj împotriva unor instalații militare americane, au anunțat joi procurorii germani.
image
O româncă se judecă de zece ani cu Elon Musk. Inițialele numelui său sunt pe acumulatorii mașinilor Tesla Model S
Brașoveanca Cristina Bălan a fost un inginer de mare viitor la Tesla, dar a fost concediată pentru că a atras atenția asupra unor defecte de fabricație. După zece ani încă se judecă cu Elon Musk
image
Cum arată interiorul „celei mai scumpe case” din lume, cu 100 de camere. Pentru ce sumă fabuloasă este scoasă la vânzare VIDEO
Castelul vast Chateau d'Armainvilliers din Seine-et-Marne, Franța, considerat a fi cea mai scumpă casă din lume, este scos la vânzare pentru 363 de milioane de lire sterline, potrivit Express.co.uk.

HIstoria.ro

image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.