Untitled 27

Publicat în Dilema Veche nr. 351 din 4 - 10 noiembrie 2010
Marketing pentru minte, creier și captivitate jpeg

Casă n-am, maşină n-am, planuri de viitor nu, credit nu-mi fac, nu sînt bun pentru TV, business n-am habar, stau toată ziua pe Internet şi nu produc nimic util societăţii. Nici nu se întrevede vreo schimbare curînd. În plus, încerc să împac contrariile, să depăşesc contradicţiile, să fiu ubicuu şi să mă transform în orice animal vreau, în funcţie de partenerul de joc. Nu-mi iese. 

Cînd eram mic am învăţat două cuvinte: „leat“ şi „etate“. Bunicul le folosea ca să marcheze relaţia cu ceilalţi veterani: unii erau de-un leat cu el, ceilalţi – mai în etate. Bunicul a făcut un război, o casă, o familie, un regim. Totul pînă la 27 de ani. Eu nu fac nimic tangibil, totu-i efemer. Cred că acei de-un leat cu mine (sau mai în etate) pot înţelege foarte bine că ăsta nu-i un capăt de lume. Norocul cel mare e că pluteşte oricum un aer apocaliptic, de post-istorie, de frămîntare în zadar, la care micile noastre neadaptări nu fac decît să adauge o notă de bun-gust. E un timp bun pentru procrastinare. E un timp bun şi pentru construcţie, cea mai vizibilă fiind construcţia Catedralei Mîntuirii Neamului. 

Nu reuşesc să prind vreun aer comun în generaţia din care fac parte şi nici nu cred c-ar fi o generaţie. Dacă e, atunci are nostalgia eugeniei şi a pufuleţilor, lucruri rezolvate acum în capitalism, cînd există mai multe eugenii şi mult, mult mai mulţi pufuleţi. Această generaţie care îşi trăieşte a treia decadă (deceniu de măreţe împliniri!) în anii 2000, care a crescut odată cu Internetul şi cu datoria publică, nu e deloc specială sau de neînţeles. Ca şi înainte, unii stau cu părinţii, alţii în chirie, alţii au creditul şi casa lor. Ca şi înainte, unii construiesc afaceri de succes, alţii cariere în societatea civilă, alţii nu fac nimic, alţii trăiesc boem, unii punk, alţii au emigrat. Totuşi, sociologia ne rezervă surprize.  

Acum cîteva luni am primit cadou un pronume de politeţe de la un adolescent. A fost puţin şocant. În ritmul acesta nici n-o să-mi dau seama cînd mi se va oferi locul în tramvai. I-am dat adolescentului ţigara cerută şi am rămas pe banca din parc, privind în soare, încercînd să calculez viteza luminii pentru a relativiza puţin diferenţa de ani dintre noi. Eu m-am ales c-un bilet-dus în lumea adulţilor, el – c-o ţigară nocivă. Două minute din viaţă au intrat din contul lui în contul meu. Şi o punere în abis, tot pentru mine. 

După cum se poate citi, scriu fraze scurte, dinamice, twitter gen. A5 PU73A $CRI3 $I A$A, nu schimbă cu nimic situaţia. Incapacitatea de a mai scrie fraze lungi e semnul că ne mutăm încet, încet, pe linia corectă a istoriei media, orală, cea în care vorbim direct, puţin, sincopat (e foarte important contextul, limba e o formă de viaţă), în care nu mai arhivăm sau memorăm, ci doar transmitem fragmente mici – meme le-ar spunii unii – din minte în minte. Circulaţia virală a obiectelor ideale e poate ceea ce face suportabilă lipsa de concentrare, lipsa de sens, lipsa celuilalt şi tot ceea ce lipseşte zilelor noastre. Cu un picior încă în nostalgia eugeniei şi cu altul în unidimensionalitatea profeţită de Marcuse, observ că rămîne totuşi timp pentru toate lucrurile importante, de exemplu să petreci o seară cu prietenii, să bei un vin lălăind pe străzi, să ajuţi pe cei bătrîni, să îi expui viciului pe cei tineri. În orice epocă adoptarea unui set coerent de principii e o chestiune de timp pentru fiecare individ, nu cere grabă (tocmai acum, cînd comunicarea e instantanee), ci o continuă învîrtire prin casa sufletului, cum ar zice Kavafis, un tip care niciodată nu s-a grăbit. Dar ca să ating acel set coerent de principii am cîteva întrebări: De ce se interpretează aşa rar Şostakovici? De ce nu se mai montează piesele lui Bertolt Brecht? Cred că răspunsul la ele ar ajuta maturizării mele şi, evident, e cineva la pagina 7 care ştie răspunsul.  

Constantin Vică este doctorand în filozofia tehnologiei şi informaţiei.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Reacții după ce un preot a spus că fetele frumoase, abuzate sexual, trebuie să fie trimise la închisoare. Ministrul Justiției: „Este o invitație la viol!” VIDEO
Preotul Nicolae Tănase, președintele Asociației Pro Vita consideră că fetele frumoase, care au fost victimele unei agresiuni sexuale, „nu sunt chiar nevinovate” și că ar trebui să meargă și ele la închisoare. BOR se delimitează de aceste afirmații.
image
Drogul violului, cel mai periculos, dă dependență de la a treia utilizare. Expert: „Este posibil să asistăm la drame uriaşe”
Psihologul Eduard Bondoc, specialist în medicină la Clinica de Psihiatrie din Craiova, avertizează că cel mai periculos drog este cel cunoscut ca "drogul violului", care este insipid, inodor și incolor.
image
O bătrână din Spania și-a găsit casa ocupată de un cuplu de români. „Am crezut că proprietara a abandonat-o“
Un cuplu din România a stârnit controverse în Spania. Cei doi s-au mutat într-o locuință din cartierul Lavapiés din Madrid.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.