Unul dintre cei mai norocoși pămînteni

Irina GHERMAN
Publicat în Dilema Veche nr. 865 din 5 - 11 noiembrie 2020
Unul dintre cei mai norocoși pămînteni jpeg

Cînd am plecat de acasă, la facultate, am avut unul dintre cele mai frumoase sentimente. Am simțit că în septembrie 2017 am apăsat butonul restart și am început Level 1 din Viața 2. Am avut sentimentul că lumea îmi aparține, că pot să fac ce vreau eu cu ea, mai ales acum, că am plecat de la părinți de acasă. Am simțit că lumea era prea mică, iar eu prea mare, și nu mai încăpeam în casa de acasă. Și așa am plecat în Marea Britanie la Facultatea de Arhitectură.

Nu voi regreta niciodată că am plecat din România la facultate. Acel sentiment pe care-l ai la 18 ani cînd pleci în altă țară e probabil cel mai fain pe care-l vei avea în tinerețe. A fost extraordinar în ultimii ani: am avut o experiență foarte mișto la facultate, am avut colegi de cămin de treabă, mi-am făcut prieteni buni, am trăit și am crescut. De multe ori simt că, poate, chiar am fost unul dintre cei mai norocoși pământeni: am rîs, am iubit, am împărtășit și am dobîndit, și asta este rar. Nici nu știu să spun ce a fost mai frumos: serile în care dansam pînă dimineața, prieteniile pe care le-am legat, excursiile pe care le-am făcut, nopțile pe care le-am cîștigat vorbind despre viață și visuri.

Cînd am plecat, am făcut-o cu ideea că nu te judec, nu mă judeci, deci putem să ne bem oricînd împreună pint-ul de bere. Am plecat cu ideea că eu îmi văd de poezie, tu îți vezi de calcule și e OK. Dacă înveți să asculți poveștile oamenilor, să înțelegi de unde vin și unde pleacă, o să-ți fie bine. Dacă conștientizezi că, da, ești român și te duci în altă țară unde încerci să-ți impui niște tradiții și niște obiceiuri, și dacă-ți dai seama că, în situația inversă, se putea să nu-ți convină asta, deja ești cu un pas în fața multor oameni, fie ei imigranți sau localnici.

Să fii student în străinătate a fost, pentru mine, și foarte bine, dar și frustrant. Mi-am petrecut multe clipe frumoase cu oamenii de-aici: cu Phoebe și Marina, cu Jan și Harri, cu fetele. Englezi, malaezieni, polonezi, galezi și români, nații diverse. Am purtat discuții pe teme controversate, am legat prietenii veșnice, prietenii trecătoare. Toate astea rămîn cu tine. De la oameni ca ei am învățat să fiu mai bună, să empatizez, să înțeleg și să ascult. Am aflat lucruri frumoase și multe altele pe care nu le voi uita vreodată. După conversațiile cu ei despre relații abuzive în familie, la serviciu sau în relații, despre tradiții și politici neetice sau care anulează anumite drepturi, am înțeles în ce bulă am trăit acasă, în ce bulă caldă și ocrotitoare mi-au fost liceul și casa – și e OK, atîta timp cît conștientizezi acest fapt și înveți ceva din asta. Am avut parte și de frustrări, însă, de cele mai multe ori, prin afirmații precum: „A, e doar umorul englezesc, nu te simți jignită!”, „Ăsta nu pare un ID valid în această țară” sau „Nu știu cum e la voi în țară, dar aici...”

M-aș întoarce?

Există momente în care e greu să nu fii acasă, mai ales acum, în pandemie, și mai ales în contextul Brexit-ului. M-am gîndit de multe ori dacă să mă întorc acasă, dar, sinceră să fiu, nu mă văd în această postură. Mi-ar plăcea, dar nu cred că ar funcționa pentru mine. Pe cît de mult iubesc Bucureștiul și țara, nu-mi pot imagina că aș avea aceleași oportunități profesionale acasă. Școala de acolo m-a învățat să proiectez cu entuziasm și grijă pentru cei din jur. M-a făcut să-mi doresc să construiesc următoarea galerie de artă, următorul teatru, centru cultural sau social, o școală pentru copiii cu dizabilități. Și, din păcate, mi-e greu să-mi imaginez că în România astfel de proiecte s-ar face cu ușurință, cu arhitecți, ajutor de la stat ș.a.m.d. Simt că, dacă m-aș întoarce în București, ar trebui să mă lupt cu un sistem cu care nu (mai) sînt obișnuită. Aparent, și în Marea Britanie am crescut într-o bulă...

Irina Gherman este absolventă a Facultății de Arhitectură, Universitatea Cardiff.

Foto: Irina Munteanu

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.