Urît de unii, iubit de alţii

Publicat în Dilema Veche nr. 589 din 28 mai - 3 iunie 2015
Urît de unii, iubit de alţii jpeg

S-a împlinit de curînd un sfert de secol de la celebrele alegeri din 20 mai 1990, cele despre care unii au ţinut să atragă atenţia că au avut loc chiar în Duminica Orbului, acele alegeri care au consfinţit FSN-ul drept partid de guvernămînt şi pe Ion Iliescu drept preşedinte, cu peste 85% din voturi. Un Ion Iliescu vehement contestat la manifestaţia-maraton din Piaţa Universităţii şi prin alte cîteva mari oraşe. Dacă ar fi să facem o statistică, probabil că sloganul (strigarea) cel mai des întîlnit de la Revoluţia din 1989 şi pînă astăzi a fost „Jos Iliescu!“. Apăruse chiar şi o legendă potrivit căreia, la o vizită făcută de preşedintele României în Japonia, s-ar fi observat că japonezii credeau că numele său e Jos Iliescu.

Pe cît de mult a fost de urît de unii, pe atît de mult a fost de iubit de alţii. Cu toată opoziţia împotriva sa, care s-a structurat în timp şi a prins tot mai multă experienţă şi putere, Ion Iliescu a fost preşedintele post-revoluţionar care s-a menţinut cel mai lung timp la putere (cu intermitenţa cunoscută). Iar în mandatele sale s-au adunat o mulţime de evenimente importante, cu efecte pe termen lung asupra societăţii româneşti, de la tenebrele Revoluţiei indescifrabile pînă astăzi, sau de la grozăvia mineriadelor pînă la reîmpăcarea autorităţilor de la Bucureşti cu regele Mihai şi admiterea României în NATO.

Toate acestea fac din preşedinţia lui Ion Iliescu un capitol complicat, pe care ne-am propus să-l analizăm acum, cînd patimile politice pro şi contra sa s-au mai stins, iar lucrurile pot fi privite mai la rece. Am apelat la istorici, analişti politici, sociologi şi, nu în ultimul rînd, la jurnalişti, oameni care au trăit toate acele evenimente (chiar dacă unii erau adolescenţi) şi care astăzi pot privi totul cu mai multă detaşare. Însuşi Ion Iliescu, în interviul pe care ni l-a acordat, pare mai detaşat şi mai analitic în ce priveşte propriile mandate de preşedinte. De altfel, mulţi remarcă faptul că, de la un punct încolo, lunga sa experienţă politică l-a făcut capabil să pună diagnostice perfecte şi necruţătoare nu doar oamenilor politici sau partidului căruia încă îi este preşedinte de onoare, ci şi societăţii româneşti în ansamblu (cum a fost acel faimos „capitalism de cumetrie“ prin care a caracterizat un întreg sistem). Dincolo de asta însă, chiar cînd acest Dosar era gata de trimis la tipografie, Ion Iliescu a postat pe blogul său un text intitulat Eu, „bolşevicul“! care poate provoca uimire şi chiar enervări (a fost deja destul de comentat). Cu Ion Iliescu nu ne vom plictisi niciodată.

În plus faţă de ce puteţi citi în ediţia pe hîrtie a acestui dosar, pe dilemaveche.ro veţi găsi o anchetă în care cîţiva jurnalişti marcanţi scriu cum văd ei astăzi mandatele prezidenţiale ale lui Ion Iliescu. (Andrei Manolescu)

Desen de Ion BARBU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.