Urletele șoptite

Iulian COMĂNESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 356 din 9 - 15 decembrie 2010
Urletele șoptite jpeg

E protestul pe Internet altceva decît cel fizic? E el mai abundent, mai eficient? Sau dimpotrivă? Pentru a răspunde la această întrebare, nimerit e să începem cu cîteva exemple. 

Pe Petitiionline.ro, cutare vrea serviciu divin şi studiu biblic la televizor, între orele 9,00 şi 12,00 dimineaţa, urmat de meciuri de fotbal, serviciu divin din nou – probabil că nu-n reluare – şi filme. Sau dacă nu, divertisment şi, da, meciuri, „deoarece sîntem o ţară creştină“. Alt cutare vrea să trimită un mogul la puşcărie, iar un al treilea cineva – sau, mai bine zis, un alt nimeni – cere „să nu plece Flori în concediu“ (Acesta e titlul petiţiei. Cuprinsul: „Flori, nu plecaaa! Nu mă lăsa aici singuuur.“). 

Petitiionline.ro e fratele mai mic şi clona lui Petitiononline.com. Aici, cineva îi poartă sîmbetele unui director de institut cultural, iar altcineva vrea ca magazinul iTunes de la Apple să funcţioneze în România, iar sistemul de operare al Macintosh-ului să fie disponibil şi în limba română. În schimb, alţi 271 de cetăţeni doresc ca adevăratul fanclub Tokio Hotel în România să nu mai fie tokio-hotel.fanclub.ro, ci tokio-hotel-fan.ro. Prostiile sînt mult mai multe decît cererile cu cap. Dar mai e, bineînţeles, şi Facebook. Avem o pagină contra „cenzurării Internetului prin codul de conduită virtual“, de parcă un cod poate avea putere de lege sau caracter de obligativitate. Mai e un „Manifest împotriva clasei politice româneşti“, care strînge vreo 200 şi ceva de aderenţi, iar userul „Jos Guvernul“ şi-a făcut 45 de prieteni. Destul de puţin, mai ales că pagina „Mirel ascultă Cohen. Protestăm!“ a strîns 11 aderenţi. Pe urmă, în fine, vin la rînd omniprezenţii tîmpiţi, petardele de subsol, depresiv-mahmur-agramaţii. De pildă, pe YouTube, la filmul cu Sarkozy care-l trimite la plimbare – sau nu e clar ce face – pe Traian Băsescu, românii care apar formulează, aproape fără excepţie, un imperativ legat de sex oral şi francezi. 

Cu chestia asta – cu imperativul, adică – e o problemă. Vine din acelaşi loc ca şi împărat, adică de la impero, şi înseamnă „poruncitor“. Cui poţi porunci ceva, mai ales umilitor, într-un subsol de YouTube, dacă tu eşti român şi ei francezi şi, pe deasupra, aflaţi la mii de kilometri de tine? Are rost să faci aşa ceva? Majoritatea comentatorilor români de Internet lasă să se înţeleagă că da. Ţine loc, în acelaşi timp, de viaţă sexuală, activitate politică şi hrană intelectuală. 

Românii n-au inventat înjurătura. Dar protestează, poate, cu genul de imperativ descris, mai des decît alte popoare. Internetul, cu al său anonimat şi ecran protector (fizic, nu psihic), are asupra protestatarului un efect pe undeva asemănător cu alcoolul: dezinhibă. În schimb, spre deosebire de acelaşi alcool, nu abate, ci precizează lovitura, lăsînd „imperatorului“ de subsol răgazul necesar pentru a şi-o premedita îndelung. 

Ce-ţi trebuie pentru aşa ceva? Timp şi agresivitate. Cine scoate sabia pe Internet de sabie va trăi, în loc să piară. Fiindcă e o chestiune de demnitate să continui conflictele începute. Un om mai la locul lui n-ar putea zăcea atît prin zone gri: n-ar avea lucruri care-l deranjează, supărătoare preocupări. Protestul românesc digital nu e, probabil, diferit de cel analog. E chiar, să zicem, analog cu acesta: tot lipsit de obiect şi de finalitate. Sau, dacă are finalitate, e în orice caz un protest în absenţa obiectului, pe cît de agresiv, pe atît de temător, pe undeva, că el, obiectul, ar putea lua act de protest şi s-ar putea supăra pe protestatar. Un fel de urlet ezitant, de zbierat în şoaptă. De tropăială în poante. Iar protestatarul nu are neapărat intenţia de a schimba ceva, fiindcă nutreşte credinţa că starea cea rea a lucrurilor e, în România, imuabilă. Dar nu se putea ca tocmai el, imperatorul, să treacă asta cu vederea… 

Partea proastă e nu că oameni de felul ăsta îşi întregesc plina de sens existenţă cu o copioasă zonă virtuală. Ci că, pentru ei, Internetul e un spaţiu de contagiune, la fel cum dintr-o grădiniţă dubioasă îţi poţi recupera copilul la pachet cu nişte sarcopţi şi ştiutor la obscenităţi. Iar o carantină e greu de imaginat.  

Iulian Comanescu este analist media şi managing partner la Comanescu SRL (consultanţă media).

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Scene horror în centrul Londrei. Mai mulți cai plini de sânge și-au aruncat călăreții și au lovit mașini și oameni VIDEO
Cinci cai ai Household Cavalry au rămas liberi în centrul Londrei după ce și-au aruncat călăreții militari în timpul exercițiului de miercuri dimineață, potrivit Daily Mail Online.
image
8 obiceiuri care te fac să îmbătrânești mai repede. Ai putea trăi cu 20 de ani mai mult
Experții în longevitate avertizează asupra comportamentelor care provoacă „daune celulare”. Chiar dacă nu putem încetini timpul, îi putem încetini efectele asupra noastră, potrivit experților. Cheia este să facem alegeri mai sănătoase și să ne dezicem de câteva obiceiuri.
image
Amănuntul care l-a scăpat de nouă ani de puşcărie pe un şofer fără permis, care a ucis trei femei
Un şofer iresponsabil, care a comis un grav accident rutier în apropiere de oraşul Târgu Neamţ, a fost aspru condamnat în primă instanţă, dar magistraţii de la instanţa superioară au decis altceva.

HIstoria.ro

image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.