USL-ul nemţesc

Publicat în Dilema Veche nr. 664 din 10-16 noiembrie 2016
USL ul nemţesc jpeg

Cînd ministrul german de interne Thomas de Maizière spunea, în ziua alegerilor regionale din Saxonia Anhalt, că „nouă pur și simplu ne lipsește o opoziție puternică”, comentatorii politici s-au gîndit că, poate, conservatorul s-a săturat de guvernare. Declarația ministrului venea după ce partidul său, Uniunea Creștin-Democrată (CDU) condusă de Angela Merkel, câștigase alegerile regionale cu aproape 30%. Dar pe locul al doilea se clasase, în martie anul acesta, partidul populist Alternativa pentru Germania (AfD). Iar partenerul de guvernare al conservatorilor, Partidul Social-Democrat (SPD), abia reușea un loc patru.

Cu totul altfel stătea situaţia în septembrie 2013, cînd, în urma alegerilor federale, Angela Merkel cîştiga al treilea mandat de cancelar. CDU cîştiga alegerile la nivel naţional, dar nu reuşea să guverneze singură. SPD era pe locul al doilea. Liberalii nu reuşeau să intre în Bundestag. Ecologiştii nu strîngeau destule voturi încît să dea o majoritate cu SPD.

Teoretic, Germania era neguvernabilă. Ecologiştii anunţaseră că nu ar coaliza cu Merkel. Nimeni nu voia să facă alianţă cu populiştii de stînga din partidul Die Linke. Dacă partidele mici îşi permiteau însă să refuze alianţe, pentru un partid mare precum SPD problema era sensibilă. Întîi ţara, apoi partidul. Să fi refuzat Marea Coaliţie cu Merkel ar fi fost văzut drept un gest iresponsabil.

Social-democraţii trecuseră printr-o Mare Coaliţie cu Angela Merkel din 2005 pînă în 2009. La alegerile din 2009, Merkel practic distrusese social-democraţia, care a primit numai 23% din voturi, cel mai slab rezultat din istorie. De data asta însă, contextul era mult mai favorabil. Doamna de Fier era dispusă să accepte compromisuri mari atîta vreme cît nu-i era disputat mandatul de cancelar. S-a şi dovedit prin introducerea, de exemplu, a salariului minim pe economia federală, lucru (aproape) de neacceptat pentru conservatori.

„Opoziţia e un rahat“, spunea chiar vicecancelarul din precedenta Mare Coaliţie, social-democratul Franz Müntefering. Cine vrea să modeleze trebuie să guverneze. Ministerele sînt aparate puternice în Germania. Şi, dacă nu sîntem ipocriţi, admitem că alegerile reprezintă şi momentul răsplății pentru oamenii care muncesc în partid. Posturi de ministru, secretar de stat, şef de direcţie sînt mult mai atrăgătoare decît acela de şef de grup parlamentar (de opoziţie).

Ideologic, sigur că cele două partide sînt ca ziua şi noaptea. Dar au mai fost exemple. Din 1966 pînă în 1969, Marea Coaliţie a fost, în fapt, primul guvern reformist al Germaniei postbelice. Experienţa mai nouă, din 2005 pînă în 2009, le-a arătat nemţilor ce înseamnă siguranţă. Momentul în care Angela Merkel a ieşit împreună cu Peer Steinbrück, la începutul crizei financiare, ca să îi asigure pe oameni că economiile lor nu sînt în pericol, este istoric.

O Mare Coaliţie e şi comodă. Emoţiile unei majorităţi la limită dispar, iar marile decizii, precum politica externă şi militară, oricum se iau, de regulă, prin consens. Stabilitatea este cuvîntul-cheie în mentalul colectiv german, mai ales în condiţiile în care provocările politice extreme – vezi criza refugiaţilor – erau deja previzibile în 2013.

Marele dezavantaj al acestei Mari Coaliţii se vede însă mult mai clar decît şi-ar fi dorit alegătorii din 2013, cînd peste jumătate susţineau coabitarea conservatorilor cu social-democraţii. O alianţă cu majoritate atît de largă în Parlament dăunează grav democraţiei.

De Maizière se referea la ascensiunea fulminantă a AfD în Germania. Partidul populist de dreapta a trecut pragul electoral de 5% în zece landuri ale Republicii Federale. Adică este reprezentată în zece parlamente regionale.

În 1949, cancelarul Konrad Adenauer (CDU) refuza să guverneze alături de SPD, deşi vremurile erau mult mai grele decît astăzi. Decizia lui a fost una bună pentru Germania pentru că doar aşa s-a născut opoziţia social-democrată şi a permis conturarea unui personaj precum Kurt Schumacher, liderul Opoziţiei, considerat unul dintre părinţii democraţiei germane în perioada Republicii de la Weimar.

Democraţia trăieşte din adversitate constructivă. Dezbaterea politică nu poate exista fără conflict de idei. Iar funcţionarea corectă a unui guvern nu poate fi garantată fără control parlamentar adecvat. În prezent, opoziţia la Marea Coaliţie germană nici nu poate forma o comisie parlamentară de anchetă fără „acordul“ Puterii.

Campania antisistem a AfD are un teren fertil cum nici n-a visat vreodată. A insufla ideea că marile partide tradiţionale sînt „mînă în mînă“ într-o „mare conspiraţie“ e mai simplu ca niciodată. Aşa că bătălia adevărată a Marii Coaliţii se va da abia în 2017 cu ocazia alegerilor parlamentare federale. Dacă AfD va intra în Bundestag, orice bilanţ al guvernului actual aproape va fi şters. Iar cel mai distractiv moment va fi campania electorală, cînd social-democraţii şi conservatorii se vor ataca pe deciziile luate în comun. 

Laurenţiu Colintineanu este jurnalist. Îl găsiți pe www.colintineanu.ro.

Foto: Konrad Adenauer, wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.