Ut musica philosophia et logica sau Pentru ce educația muzicală?

Mircea DUMITRU
Publicat în Dilema Veche nr. 862 din 15 - 21 octombrie 2020
Ut musica philosophia et logica sau Pentru ce educația muzicală? jpeg

Dacă m-aș fi născut cu un an mai devreme, ceea ce în lumina unor presupoziții metafizice juste este o posibilitate extrem de neplauzibilă, cel mai probabil aș fi fost muzician. I-a revenit generației mele neșansa unei reduceri drastice a numărului de locuri la concursul de admitere pentru vioară la Conservatorul bucureștean și, deși eram un violonist bun, nu am fost destul de competitiv pentru a ocupa unul dintre locuri, alături de vîrfurile reale ale violonisticii grupei mele de vîrstă. Dar de ce aș fi putut fi un muzician profesionist? Ei bine, pur și simplu, pentru că am avut o educație muzicală de doisprezece ani, la început în Liceul de Muzică din Craiova, al cărui elev am fost timp de cinci ani, din 1967 și pînă și 1972, urmați de alți șapte ani, pînă în 1979, cînd am absolvit Liceul de Muzică nr. 1 din București (azi Colegiul Național „Dinu Lipatti”) și am obținut un bacalaureat în muzică. Așadar, m-am bucurat din plin de o formație muzicală oprită, spre regretul meu pe care-l resimt uneori și azi, în pragul desăvîrșirii ei în învățămîntul superior muzical.

Ce valoare a avut pentru mine această educație? Aș spune, fără riscul de a greși sau de a exagera, că a contribuit decisiv la întreaga mea traiectorie academică și de viață. Și azi, deși mă ocup de lucruri diferite - unii ar spune, poate, complet diferite - muzica este, alături de viața celor pe care-i iubesc, partea cea mai bună și frumoasă a existenței mele. Ea este forma de viață care nu are echivalent în nici o altă experiență, nici măcar în aceea strict profesională, pe care am dezvoltat-o constant, fără nici o întrerupere, timp de patruzeci de ani: filosofia și logica.

Este foarte plauzibil ca înclinațiile mele muzicale timpurii, corelate cu o mare pasiune pentru matematică în anii formării mele, să mă fi condus, pînă la urmă, la filosofie și, mai ales, la logică, adică la un domeniu ale cărui rigoare, simetrie, claritate și aspirație către coordonare, puritatea formei și ordine nu sînt egalate decît de trăsăturile stilistice întru totul similare ale muzicii.

De aceea, cînd cineva se întreabă - și probabil nu retoric – „La ce bun educația muzicală?” sau „Ce anume ne oferă orele de muzică și de educație muzicală în școală?”, eu simt o crispare intelectuală. Pentru mine, răspunsul este evident. Mie, această educație mi-a oferit totul. M-a pregătit pentru tot restul vieții; mi-a definit și articulat opțiunile și, sînt convins, m-a motivat pentru exercițiul logicii și al filosofiei, al căror studios am rămas pînă azi și, fără îndoială, voi fi pînă în ultima clipă a vieții.

Dar, desigur, este cît se poate de adevărat că alți oameni au avut alte experiențe cu totul diferite de ale mele. Și prin urmare, cu toată rezerva și modestia necesare atunci cînd vrei să împărtășești celorlalți propria ta experiență de viață, așadar fără a avea nici cea mai mică pretenție arogantă de a da lecții de viață cuiva, iată de ce cred în virtuțile cu totul aparte ale muzicii pentru dezvoltarea și formarea personalității tinerilor. Așadar, la întrebarea „Pentru ce educație muzicală?”, răspunsul scurt va fi: pentru că muzica are virtuți paideice unice - ne ajută să ne conturăm, să ne dezvoltăm și să ne împlinim ca ființe sociale și sensibile întregi.

Dacă doriți și un răspuns mai elaborat, iată-l aici:

Studiul sistematic al muzicii și al unui instrument muzical îl începi foarte timpuriu. La cinci sau șase ani, deja ești pus în situația de a exersa zilnic cîteva ore. Efectul pe termen lung al acestei practici supravegheate asupra coordonării corpului, dar și asupra temperării reacțiilor temperamentului și emoțiilor, este evident și rămîne cu tine pentru tot restul vieții. Te obișnuiești cu munca zilnică grea și dură, nu în salturi; și te acomodezi cu ideea că atingerea unei ținte pentru care primești laude și recompense depinde de munca ta, pe care nu o poți împrumuta de la nimeni altcineva, după cum nici nu se poate să-ți fie însușită fraudulos de către altcineva. Miile de ore de exercițiu și de practică sînt ale tale; ești tu, instrumentul tău și muzica pe care o faceți împreună, care nu există în lipsa actului tău creator.

Timpul trece; ești din ce în ce mai bun la practicarea artei tale muzicale și ajungi să poți face muzică împreună cu alți muzicieni, de-o seamă cu tine sau mai maturi. Această „împreună comunicare și interpretare muzicală” este una dintre cele mai bune și eficiente căi către dezvoltarea virtuților civice. Cunoașteți vreo altă activitate umană, care, aidoma muzicii, să permită o perfectă coordonare și o armonizare deplină a unor personalități individuale atît de diferite, fiecare cu temperamentul și cu reacțiile sale emoționale, dar care, atunci cînd dirijorul ridică bagheta, performează impecabil în mecanismul perfect reglat al unei orchestre? Eu, unul, nu cunosc ceva care, în această privință, să egaleze muzica nici pe departe. Am avut experiența cîntatului în orchestră sau în formații de muzică de cameră. Nu am putut afla nici o altă activitate umană în care armonia și deplina coordonare să se obțină și să se hrănească din personalități atît de diferite, de fluide și uneori chiar antagonice. Iarăși, efectul pe termen lung al acestei socializări prin muzică este durabil și robust. Virtuțile civice și ale sociabilității nu pot fi mai bine modelate la aceste vîrste fragede decît prin practicarea unui instrument muzical și prin experiența de a fi parte a ceva mai mare și mai semnificativ. (Sportul, pe de altă parte, deși o activitate socială de grup, atît de dinamică și de atrăgătoare la vîrsta primei tinereți, este prin natura sa mult mai competitiv și polemic!)

Iar dacă acum, în final, ne ridicăm de la individual și social la conceptual și ideatic, pentru mine experiența muzicii și a educației muzicale a fost revelatoare pentru o subtilă corespondență între muzică și logică/filosofie. Am avut privilegiul unor convorbiri personale cu filosoful Kit Fine (metafizician și logician; probabil cel mai important și influent gînditor al momentului, un geniu al domeniului nostru), care este totodată un pianist și compozitor („amator”) pe deplin împlinit. Din discuțiile noastre despre logică și muzică rețin două trăsături distinctive esențiale care corespund deopotrivă „stilisticii” logicii și muzicii. Fine ne spune că cea mai importantă operație logică este aceea a coordonării: a expresiilor limbajului unele cu altele, a gîndurilor între ele, dar și a expresiilor lingvistice cu gîndurile pe care le constituie și transmit acele expresii. Coordonarea, îmi pare evident, ține și de natura intrinsecă a muzicii. Apoi, în direcția inversă, pornind de la muzică spre filosofie, logică și argumentare/raționare, Fine consideră că acumularea unei tensiuni sonore, care se rezolvă finalmente într-o cadență ce conduce firesc către încheierea piesei muzicale este esența unei bucăți muzicale, ține de natura intrinsecă a muzicii. Dar polemica ideilor riguros argumentate și „înregimentate” logic, natura dialectică și dialogică a oricărui gînd filosofic pe care urmărim să-l conducem argumentat și logic către o concluzie sînt, de asemenea, caracteristici intrinseci ale filosoficului.

Iată cum, pentru mine, arcul experienței acumulate de-a lungul formării mele, dar și experiența creației profesionale au înglobat deopotrivă muzica, logica și filosofia.

Ut pictura poesis era gîndul călăuzitor al Artei poetice a lui Horațiu. Cu toată modestia, și păstrînd proporțiile de rigoare, ecoul peste veacuri al acestei poetici va fi, pentru mine, Ut musica philosophia et logica.

Mircea Dumitru este profesor universitar la Facultatea de Filozofie a Universității București și fost rector al Universității.

Foto: wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.