Vara veche

Şerban ANGHELESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 545 din 24-30 iulie 2014
Vara veche jpeg

Cu un secol în urmă, Matei Caragiale, Matei nu Mateiu, distingea nomadismul aristocratic al Crailor de vacanţa burgheză a şefului de birou Gogu Nicolau. În vreme ce primii, aflaţi într-o sărbătoare fără sfîrşit, fără nici o slujbă, erau „hoinari nepocăiţi, veşnic pe drumuri“, înspăimîntaţi de captivitatea într-un „ocol restrîns“, funcţionarul, trăitor între slujbă şi casă, iubitor de fixitate, îşi petrece luna de odihnă „potrivindu-se obşteştei dobitocii bucureştene de a se lipsi fiecare de rostul şi binele de acasă, pentru a merge să se strîmtoreze, să mucegăiască şi să degere pe scump la vreo sălbăticie de munte sau de băi.“ Burghezul ţintuit în spaţiul casei definit de minuscula lui grădină pleacă de acasă pentru a trăi o închidere, o strîmtorare, în locul deschiderii pe care o aşteptăm de la călătorie. Locurile sălbatice, fascinante pentru Crai, ar trebui să fie, dimpotrivă, o absenţă penibilă a civilizaţiei pentru locuitorii de rînd ai urbei.

Mărturisesc cu falsă umilinţă că sînt unul dintre dobitocii migratori, mai mult, am fost cîndva şef de birou. Vacanţa, etimologic vorbind, este un gol. Un vacuum aşteptînd să fie umplut cu excese, dar şi cu un orar strict, dacă eşti însoţit de copii. Am plecat de acasă în vacanţe familiale, domestice, niciodată cu bilet sindical. Două sate cu precădere au devenit, prin cunoaştere repetată, case alternative: Breb, în Maramureş, şi 2 Mai. În Breb, spre deosebire de 2 Mai, ţăranii, obişnuiţi să vadă japonezi, francezi, americani şi cîţi alţii, nu-şi modificau ritmurile normale ale vieţii în funcţie de oaspeţi. Noi, străini, intram în tiparele satului. Mergeam la tîrg, la biserică, la horă şi la fîn, ba chiar stăteam la coadă la pîine. Într-o zi, ne-am întors victorioşi din Sighet cu lebăr, o raritate în anii ’80. Mărie şi Mihai, gazdele noastre, au gustat din vîrful buzelor, aşa cum o cere buna-cuviinţă. A doua zi au refuzat să mai mănînce. Am vrut să dau cîrnatul porcului Gheorghică, însă Mărie a hotărît cu orgoliu aristocratic: „Eu nu-i dau porcului meu aşa ceva!“ Cîinele Sultan, pe care nu-l mînca nimeni, a hăpăit impuritatea, iar porcul şi-a păstrat curăţenia cărnii. Într-un ţinut renumit pentru ospitalitate, pe valea Izei, ni s-a întîmplat să batem din poartă în poartă, cerînd de mîncare. Nu ne-a omenit nimeni. Într-un tîrziu, un gospodar ne-a întins cîteva cepe tari şi aspre, ca inimile acelor ţărani. Astăzi consider întîmplarea un privilegiu. Am descoperit ceasul, ziua şi satul unice, în care porţile rămîn închise în faţa străinilor. În pacea adîncă a satului, într-o după-amiază pustie, urcînd uliţe pietroase, auzeai de departe, cu o claritate desăvîrşită, Europa liberă sau, imediat după zaveră, în amurg, cînd se adună vitele şi oamenii pe lîngă casă, strigătul: „Măriucă, hăi, vine Dallas-ul!“ Cea mai cumplită atunci, plăcută acum ca o victorie, a fost o vară în Constanţa, cu doi copii, de zece luni unul, de trei ani altul, cu ţarcul de lemn, cu landoul imens nepliabil urcat în utobuz spre Mamaia, cu oala cu presiune, cu unchiul meu alergînd pe peronul Gării de Nord încărcat cu ultimele bagaje înmînate pe fereastra vagonului.

„De vrei să mă ai, / Vino la 2 Mai; / De vrei să ai pereche, / Hai la Vama Veche!“, şlagărul cîntat în restaurantul „Dobrogean“, singurul pe atunci, grănicerii patrulînd noaptea pe malul mării, marea fosforescentă ca o noapte de Paşti, votca rusească, boema blîndă sau letală, medicul poreclit Fram a vrut să fie îngropat la 2 Mai, era imens şi negru în noaptea de priveghi, a ajuns în 2 Mai cu o dubă pe care scria Fram, marca frigiderelor apuse, ne-am întors din mare noaptea şi nu ne-am găsit chiloţii, obiect de graniţă furat de grăniceri, tînărul mistic pe care-l hrăneam pe ascuns, să nu ne vadă gazda, a furat la plecare două sticle cu vin, măgăriţa gazdei numită Utecista a fătat în zori măgăruşul Şoimul Patriei, care a intrat în toate camerele de pe prispă cu cravata de şoim la gît, privatele primitive roind de muşte, prispa, curtea – spaţiu total cu petreceri şi taifasuri fără sfîrşit, salata de roşii de la miezul nopţii, furate din grădina gazdei – ne fura şi ea cu delicateţe –, vacanţa, sărbătoare fără Dumnezeu, invenţie recentă a sedentarilor, care îşi regăsesc intermitent gustul nomadismului străvechi şi adierea vagă a libertăţii, doar că acum nu-şi mai conduc hergheliile şi turmele. Ei sînt turma.

Şerban Anghelescu este etnolog. Cea mai recentă carte publicată este Farmecul discret al etnologiei, Editura Tracus Arte, 2013.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.