Veşnicul rapper, veşnicul scormonitor

Ara ŞEPTILICI
Publicat în Dilema Veche nr. 389 din 28 iulie - 3 august 2011
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Am stat şi m-am întrebat de ce are cuvîntul doar conotaţii negative. Cînd spui „dependent” te gîndeşti automat la beţivi şi la drogaţi. Şi asta e rău. Desigur, rămîne în continuare în dezbatere  ce e aia beţiv şi de unde pînă unde ajungi  să fii junky. Dependenţa, din punctul meu de vedere, este o stare de plăcere prelungită dincolo de epicureismul de fiecare zi (a nu se confunda cu lenea), şi de orgiile dyonisiace care,  nu-i aşa, de asta se chemau orgii, fiindcă erau ritualice şi provocate la diverse ocazii tocmai, între altele, cu scopul de a ţine dependenţele cît mai departe.

Adică, puneai de-o orgie egal vinuri din cele mai de preţ băute din diverse receptacole, te uşurai de toate alea, de sex pur şi simplu, de sex în grup de la un punct încolo, de tendinţe pederaste, pedoeo file, lesbiene, etc., şi-ţi ajungea pentru, să zicem..., dar aici nimeni nu poate să spună pentru cîtă vreme. Oamenii aceia trebuie că reacţionau cel puţin în două feluri la astfel de petreceri. Prima categorie îşi încasa solda de orgii şi pleca, după cîteva zile de somn bun, înapoi la treburile de rutină, plini de o energie nouă şi benefică. Munceau cu spor şi cu gîndul şăgalnic, dar niciodată melancolic, la minunatele zile în care puteau face aproape tot ce voiau şi le era interzis în celelalte, cele lucrătoare. Îi ţinea nădejdea că vor apuca şi sărbătoarea care bătea la uşă. Seara mergeau acasă şi făceau copii cu nevestele lor care, şi ele, se gîndeau că pînă data viitoare nu mai e chiar aşa de mult de aşteptat. Nici bărbaţii, nici femeile lor nu-şi mai aduceau aminte mai nimic din miezul petrecerii. Nici nu se străduiau, că nu aveau de ce. Aşa era rînduiala. O dată la o vreme li se dădea liber la orgii, aşa după cum li se dăduse şi liber la muncă, chiar dacă era cu biciul pe spinare uneori. Copiii, cînd plecau părinţii la sărbătoare, aveau orgiile lor. Beau vin din butoi, adormeau care pe unde apucau, mai ştiu eu ce făceau, nu li se întîmpla niciodată nimic, bătăiţă la popou sau altele, că întotdeauna era unul mai mare care avea grijă de cei mici. Copilul tampon, între băieţandru, indiferent de sex, şi tînăr. Toată lumea era bine şi mergea înainte.

De partea cealaltă rămîneau cei care nu puteau uita plăcerile sărbătorii. Dormeau puţin şi zbuciumat, după ele. Se răsuceau în pat după trupuri fierbinţi, nu mai erau acolo decît izmene jegoase, le tremura mîna după un pahar de vin şi se tăiau în cioburi, murmurau descîntece de sărbătoare din care nu-şi mai aminteau a doua zi decît frînturi şi, de aceea, niciodată nu-şi făceau efectul.  (A doua zi e întotdeauna împuţită. ) Mai întîi şi-au dat seama că efortul de a se ridica din pat le va reduce, dacă nu chiar le va anihila amintirea, puţină cîtă reuşeau s-o păstreze, a minunăţiilor deabia încheiate. Apoi au înţeles că, puţin cîte puţin, stările pot fi recuperate.
De partea cealaltă, din nou, melancolicul, mereu visătorul după paradisul pierdut. „Unde e paharul de azi noapte?”, poate deveni o dilemă de-o viaţă. Şi, chiar aşa! Unde e?

Ultima dată şi-a adus aminte de el peste cineva. Cine? Trebuie să facă ceva cu el, orice, să-şi aducă aminte. Nu poate singur (sau sigur?), oricît ar încerca.

Ea e ţigancă. Sau olteancă, sau amîndouă, ceea ce ar fi foarte mişto, iaca, nu avusese niciodată combinaţia asta, şi după aia ce face cu ea? Dacă-i face, futui, vreun plod? O să fie o treime român, o treime ţigan şi o treime oltean. Nu, că o să se supere oltenii şi îi cheamă pe cumani. Şi cumanii va de taie la rrrromanii şi se supără ungarii. Dar asta era acum cincimiideani.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
„Tobol”, arma secretă a lui Putin care bruiază semnalul GPS . Unde este plasată?
O arma secretă a Rusiei ar bruia sistemul GPS de navigație prin satelit al avioanelor și navelor comerciale, în regiunile din Marea Baltică, Marea Neagră și estul Mării Mediterane, potrivit The Sun.
image
Marea Britanie este „pe picior de război”. Ce anunț a făcut premierul Rishi Sunak din Polonia | VIDEO
Aflat într-o vizită oficială în Polonia, premierul britanic Rishi Sunak a declarat marţi că va creşte bugetul pentru apărare până la 2,5% din PIB. Sunak a subliniat că Marea Britanie „nu se află în pragul războiului”, ci „pe picior de război”.
image
„Pitești, am auzit că îți plac dungile”. O reclamă Sephora jignește miile de victime ale Experimentului Pitești. Reacții acide
Sephora România, filiala celebrului lanț francez cu produse de înfrumusețare și parfumuri, a postat pe pagina de Facebook și pe Instagram o reclamă jignitoare asociată cu teribila închisoare Pitești, unde mii de deținuți au fost torturați de comuniști. Postarea a fost ștearsă după câteva ore.

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.