Amărăştii de Jos şi Amărăştii de Sus sînt două comune în Dolj, lîngă vestiţii Dăbuleni, polul harbujilor din România. În satul Ocolna din Amărăştii de Jos, toţi cei 1400 de locuitori sînt de etnie romă. Dintre cele 270 de locuinţe din comunitate, 200 se află pe terenuri pentru care nu există titlu de proprietate. 120 de gospodării nu au curent şi nici posibilitate de racordare. 
 
Majoritatea fac agricultură din tată în fiu, pepeni mai exact. Pămînt au doar în jurul casei. Iau în arendă 1-2 hectare, pun bostani primăvara cu bani împrumutaţi în totalitate de la IFN-uri (întreprinderi financiare non-bancare), în august recoltează şi dau la piaţa en-gros din Dăbuleni. Le e frică de mafia pieţelor şi nu se încumetă să vină la Bucureşti cu ei. Puţini au şi cu ce – căruţa şi un cal-putere nu te duc prea departe. Apoi fug la bancă să ramburseze împrumutul într-o singură tranşă (cînd pot), ca să nu plătească toată dobînda de 25-30%. Din ce le rămîne (3000-5000 de lei, depinde cum e anul agricol şi mercurialul din piaţă) trăiesc pînă la primăvara următoare, cînd o iau de la capăt. 
 
Pămîntul se arendează în zonă şi cu 1000 lei ha/an, dar, desigur, fără acte. Proprietarii refuză să facă contract „la ţigani“ şi, mai mult, declară la APIA că pe respectivele suprafeţe au porumb, ca să ia subvenţie mai mare. Arendaşii nu văd un ban, desigur. Fără act de arendă, aceştia nu pot aplica la fonduri europene, nu pot face investiţii, nu pot face mai nimic. Sînt speriaţi că nu vor putea obţine noile carnete de producător obligatorii şi vor fi mătrăşiţi din pieţe. 
 
„Gagiii nu vor să ne ajute. Noi vrem să facem împrumut ca să cumpărăm pămîntul, să ne facem asigurare, un solar în curte, să facem treaba ca lumea. Să stăm acasă nu putem, să nu mai zică lumea că ţiganii îs leneşi şi hoţi.“ Aceşti oameni te fac să înţelegi mai bine care era treaba cu Sisif acela.