- argument -

Iniţial, tema acestui dosar trebuia să fie despre ce mai reprezintă prietenia în societatea de astăzi şi să redefinească valori, în condiţiile unui exces de comunicare provocat de noile tehnologii. Mai există prietenie în adevăratul sens al cuvîntului sau relaţiile interumane s-au transformat treptat într-un troc, în funcţie de interesele comune sau pur şi simplu de conjuncturi? Se mai cunoaşte prietenul la nevoie, mai este el o prezenţă fizică în viaţa noastră, o persoană care îţi bate la uşă fără să te anunţe ca să te întrebe pur şi simplu „ce mai faci“? 

Avînd în vedere toate acestea, majoritatea colaboratorilor pe care i-am invitat să scrie despre prietenie „a virat“ spre noile tehnologii şi spre conotaţiile ei în lumea virtuală. E de înţeles, reţelele de socializare reprezintă mai mult decît un trend, un fenomen greu de ignorat care nu încetează să ne uimească. Indiferent de cît am fi de „conectaţi“ şi de familiarizaţi cu buzz-urile şi cu emoticon-urile, cu dialoguri purtate cu necunoscuţi care vor să ne fie prieteni, totuşi, la un moment dat, începem să ne punem întrebări legate de prelungirile noastre virtuale şi dacă nu cumva ele se dezvoltă independent de noi şi de viaţa noastră reală. Care mai este diferenţa între prietenii cu care stai la o bere şi cei cu care bei o bere virtuală pe Facebook? Sînt aceiaşi? Sau unii dintre ei sînt mai prieteni decît ceilalţi? 

Printre prietenii lui Magor Csibi de pe Facebook se numără şi Magiunul de Topoloveni. Lucian Popescu îl citează pe sociologul francez Antonio Casilli care susţine că nu există o ruptură între planuri, între viaţa reală şi spaţiul virtual. Bogdan Voicu spune că „interacţiunea directă, personală rămîne de departe cea mai valoroasă, însă pînă a ajunge la ea, ai nevoie de numeroase etape care să o faciliteze“. Luiza Vasiliu a descoperit că numărul prietenilor prietenilor ei de pe Facebook – 27379 este acelaşi cu codul poştal al unui orăşel din Carolina de Nord. Iar Alin Fumurescu era amuzat că a primit din partea mea „o cerere de prietenie“ tocmai cînd scria despre refuzul său de a folosi reţelele de socializare şi despre cum „MySpace-urile, MyFace-urile estompează graniţele dintre dormitor şi sufragerie“. 

Dincolo de opinii, mă bucur că în acest dosar am reuşit „să întîlnesc“ (chiar dacă nu împart aceeaşi pagină) doi vechi prieteni: Lucian Branea şi Petre Barbu. Sînt prieteni şi „pe viu“, şi pe Internet.