Accentele amnistiei

Publicat în Dilema Veche nr. 806 din 1-7 august 2019
„Cu bule“ jpeg

De cîţiva ani, de cînd controversele privitoare la amnistie ocupă spaţiul public, numeroase declaraţii politice au oferit motive (suplimentare) de enervare prin modul de a accentua cuvîntul: pe primul i, din silaba care precedă finala -ie. Amnístie este accentuat de unii vorbitori (aparent educaţi) la fel ca demisie, sugestie, digestie, combustie, prăpastie, chestie sau trestie. Potrivit etimologiei şi normelor (a se vedea Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic – DOOM 2005), cuvîntul trebuie accentuat pe vocala i din finala -ie, la fel ca dinastie, modestie, prostie etc., cuvinte împrumutate sau derivate de la adjective. Odată cu deplasarea accentului, finalul cuvîntului îşi transformă şi mai mult pronunţia, în vorbirea rapidă şi neglijentă: vocalele care potrivit normelor ar trebui rostite în silabe diferite, în hiat, ajung să fie rostite în diftong, într-o singură silabă (am-ni-stie).

Amnistie este un termen juridic împrumutat din franceză, unde are statutul de cultism de origine greacă (sensul de bază din greacă fiind „uitare“). Şi în franceză, şi în greacă accentul apare în aceeaşi poziţie (corespunzînd penultimei silabe din română). În Trésor de la langue française informatisé, cuvîntului i se indică o primă atestare la Rabelais, în secolul al XVI-lea, cu referire la „amnistia atenienilor“; forma iniţială amnestie, reproducînd-o pe cea din greaca veche, a fost înlocuită în secolul al XVII-lea de amnistie (corespunzînd şi pronunţării din greaca modernă).

În română, cuvîntul este atestat pe la începutul secolului al XIX-lea, la Gheorghe Şincai, apărînd apoi destul de des în traduceri şi mai ales în articole din primele periodice (Albina Românească, Curierul Românesc, Foaie pentru minte, inimă şi literatură). Amnistie era un termen modern, pe care presa, după obiceiul epocii, îl glosa de multe ori în text, prin paranteze explicative. De exemplu, într un articol cu ştiri din Franţa, în Curierul Românesc din 7 august 1836 (cu versiuni paralele în română şi în franceză), apare întrebarea: „Pentru ce să nu cerce cu amnistia (uitarea de cele trecute)…?“. Alte echivalări ale cuvîntului erau iertare, iertare de tot, iertare de obşte, iertare obştească (N.A. Ursu, Despina Ursu, Împrumutul lexical în procesul modernizării limbii române literare). Cuvîntul apărea iniţial mai ales în forma amnestie, mai apropiată de greaca veche şi de latină. În dicţionarul latin-român al lui Teodor Corbea, de pe la 1700, termenul latin este explicat ca „uitare de năcazul (năcăjirea) care au fost“. Dicţionarul trilingv al lui Ioan Bobb (1822) introducea (în ortografie latinizantă) forma amnescie, cu definiţia „a lăsa uitat ceva, fapta a altuia“. În Dicţionarul limbii române al lui Laurian şi Massim (1871), amnestia era „uitare de cele ce s-au întîmplat, iertare de cele comise, se zice mai ales de criminile politice“.

La unele cuvinte cu finala -ie, dubla accentuare se poate explica prin existenţa mai multor surse; de exemplu, furie putea fi rostit după model francez (cu accentul pe finală) sau latin şi italienesc (cu accent pe u). Norma actuală a stabilit în mod clar accentul pe u, dar cei care rostesc cuvîntul furie cu accent pe i pot avea scuza de a menţine o variantă de pronunţie mai veche. O formă mult criticată, dar persistentă este butelíe, în locul variantei recomandate butélie, cu accentul pe primul e, mai aproape de etimonul francez bouteille. Oscilaţia între cele două tipare de accentuare şi condamnarea unor accentuări pe i din terminaţia -ie (de tipul furíe sau butelíe) i-au putut face pe unii vorbitori să modifice accentuarea (prin hipercorectitudine) în sens invers, acolo unde nu era cazul. Poate fi vorba şi de o simplă nesiguranţă, care conduce la încadrarea aleatorie în două tipare de accentuare diferite a unor substantive în -ie sau a unor împrumuturi în -ia, similare unor forme articulate. Accentuarea pe i a substantivului mafie (popularizată de anumite discursuri politice) nu este justificată, pentru că în italiană accentul cuvîntului mafia cade pe primul a. O schimbare de sens contrar suferă împrumutul recent trattoria, rostit de unii vorbitori români trattória, deşi în italiană accentul este plasat pe i, finala cuvîntului fiind asemănătoare cu aceea a numelor tradiţionale de prăvălii în -ărie, din română: florărie, măcelărie, brutărie etc.

În cazul lui amnistie, oscilaţiile de accentuare sînt de mirare mai ales cînd apar în vorbirea juriştilor, adică a celor care ar fi trebuit să fie familiarizaţi cu forma rostită a cuvîntului (eventual şi cu etimologia lui). E drept, abaterile de la normă sînt contagioase; unii vorbitori se pomenesc rostind am-ní-stie, dar se autocorectează imediat. Alţii par perfect mulţumiţi de forma cu accent anticipat. 

Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea din București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.