Amintiri încurcate

Publicat în Dilema Veche nr. 546 din 31 iulie - 6 august 2014
Reacţii omeneşti jpeg

Contaminat de stilul irezistibil al colegului meu de pagină (al cărui haz sînt sigur că nu-l pot atinge), vreau să povestesc o întîmplare din mediul universitar pe care mi-a relatat-o un amic, Adrian Mateescu. Se afla, aşadar, la o întîlnire cu colegii de facultate, la trei decenii după absolvire. Într-un amfiteatru al Universităţii au venit cîţiva profesori, dintre cei care încă mai trăiau, şi vreo cîteva zeci de foşti colegi. S-a strigat catalogul şi fiecare a povestit ce a mai făcut în ultimii 30 de ani. Discursurile personale au durat foarte mult şi, la un moment dat, sub presiunea fumătorilor, s-a luat o pauză de zece minute. Lumea a ieşit pe culoar, unde se organizase şi o mică trataţie.

După 30 de ani însă, unii colegi se recunoşteau cu greu între ei, nici pe profesori nu-i mai ştiau prea bine, iar asupra întregii adunări plana o uşoară temere de Alzheimer. Într-un colţ, amicul meu, solitar, îşi ţinea în mînă paharul de plastic cu cafea şi ronţăia un fursec, încercînd să identifice o figură sau alta. O fostă profesoară, a cărei identitate nu-i era însă foarte clară, s-a apropiat de el adresîndu-i-se la sigur:

„Adrian, tu mai ştii unde stăteai în laboratorul nostru?“

El a făcut un gest confuz, nici da, nici nu. Nu era foarte sigur despre ce laborator era vorba şi nici nu-şi amintea să fi avut vreun loc fix pe undeva. Bănuia doar că profesoara era Adina Pîrlitu, cea în al cărei laborator exista o sursă de radiaţii, acoperită cu cărămizi de plumb. Şi îşi amintea că îi fusese teamă să se aşeze pe un loc apropiat de pomenita sursă, cu care uneori făceau experimente. Profesoara aceea umbla veşnic cu o basma pe cap, iar studenţii bîrfeau că de la radiaţii îi căzuse părul. Dar doamna care stătea în faţa lui Adrian şi care părea să-l ţină atît de bine minte avea nişte derutant de bogate plete cărunte... Dincolo de basma şi de sursa de radiaţii, de la laboratoarele cu profesoara (care bănuia că ar fi fost acea doamnă), nu-şi mai aducea aminte decît două lucruri. Unul era că cineva desenase odată într-un colţ al tablei, în pauză, o pisică stranie care se uita înapoi printre picioare, o imagine care-i făcuse să chicotească întreaga oră, cu atît mai dihai cu cît profesoara scria lucruri pe tablă, făcîndu-se că nu observă pisica. Al doilea lucru pe care şi-l mai amintea era momentul în care ea le spusese, hodoronc-tronc (era o grupă numai de băieţi), că ştie ce se vorbeşte pe seama ei, şi anume că ar fi la menopauză de la 18 ani, de cînd a pus prima oară piciorul în acea facultate. Au rămas cu toţii stupefiaţi, nu doar fiindcă nu se aşteptaseră la aşa o declaraţie, ci şi pentru că nici nu auziseră vreodată vorbindu-se aşa ceva despre ea.

Dar, cum spuneam, Adrian nu era sigur că o are în faţă pe acea profesoară, mai avea unele îndoieli. Iar ea a început să-i povestească despre cît de grozavă fusese pe vremuri facultatea aceea şi despre cît de mari fuseseră profesorii pe care ea i-a cunoscut. I-a spus apoi că nu chiar întotdeauna lucrurile au fost chiar aşa, că au existat şi profesori mai altfel. Şi i-a relatat un diferend pe care l-a avut cu Georgică Pauloniu, în care, în cele din urmă, ca să încheie discuţia, ea i-ar fi spus: „Georgică, lasă-mă în pace, doar tu ştii că eu sînt la menopauză de la 18 ani.“

Adrian Mateescu a făcut ochii mari. Profesoara pronunţase formula magică de recunoaştere. Ea era, Adina Pîrlitu, care din cînd în cînd vorbea de propria-i menopauză eternă. Adrian a mai schimbat cîteva cuvinte cu ea şi apoi, nespus de amuzat în sinea lui, a făcut cîţiva paşi spre bufet, dorind să mai schimbe interlocutorul.

A nimerit faţă în faţă cu o altă profesoară, pe care de data asta şi-o aducea aminte foarte bine – doamna Mîhnitu.

„Adrian“, i-a spus şi aceasta dintr-odată, „şi eu vreau să discut ceva cu dumneata. Sînt sigură că ai un frate care mi-a fost un foarte bun student la Facultatea de Automatică. Nu-i mai ştiu numele mic, dar tot Marinescu îl chema.“

„Doamnă“, i-a răspuns Adrian, „pe mine nu mă cheamă Marinescu, ci Mateescu.“

„Chiar aşa“ – a continuat ea, părînd concentrată la propriile gînduri –, „Mateescu, aşa-l chema, sigur, exact ca pe dumneata. Să ştii, dar probabil că n-ai cum să nu ştii, era sclipitor fratele dumitale. Mi-a plăcut foarte mult de el.“

„Doamnă“, a încercat timid amicul meu, „totuşi, eu nu am nici un frate.“

„Bine, bine“, a încuviinţat ea, „dar ce-o fi făcut mai departe?“ Şi apoi, uitîndu-se brusc în ochii lui Adrian: „N-ai putea oare să-mi spui unde a ajuns, cu ce se ocupă?“ 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.