Arta emigrării

Publicat în Dilema Veche nr. 602 din 27 august - 2 septembrie 2015
Alte confuzii jpeg

Un volum de antropologie culturală, apărut la sfîrşitul anilor ’80 în SUA şi intitulat sugestiv

investighează pînă la detaliu fenomenul colonizării Americii, lăsînd să se înţeleagă că ar exista o întreagă „ştiinţă“, dacă nu chiar o „artă“, a emigrării. Autorul, John Harmon McElroy, fost profesor la Universitatea Arizona, are un scop foarte precis: demonstrarea specificităţii imigraţiei nord-americane (în comparaţie cu celelalte „colonii“ ale continentului) şi, prin aceasta, a singularităţii caracterului yankeu în lume. În sprijinul ipotezei, antropologul vine cu argumente istorice, mentaliste şi… geografice. Mai ales ultimele mi-au atras atenţia şi aş vrea să arăt, pe scurt, de ce. 

McElroy observă o particularitate a civilizaţiilor de pe continentul american (fie ele din emisfera nordică sau din cea sudică), particularitate derivată, desigur, din actul colonizărilor masive ale veacurilor XVIII şi XIX. Toate s-au dezvoltat impetuos de-a lungul litoralului, mai întîi pe coasta de est şi, ulterior, pe latura din vest a teritoriului, abandonînd – măcar aparent – imensităţile geografice (centrale) sălbăticiei şi izolării. Brazilia şi Canada par să fie cele două exemple perfecte. Ambele au evoluat în posturi de culturi „litorale“, construindu-şi megalopolisuri pe coastă şi „uitînd“, cum s-ar zice, să-şi desţelenească „mijlocul“ – inundat, în primul caz, de jungla gigantică a Amazonului, iar în al doilea, pigmentat cu zone imense, nepopulate. Explicaţia unor astfel de curiozităţi geografice este, în esenţă, destul de simplă. Epuizaţi după istovitoarele traversări ale Atlanticului ori, în situaţiile mai rare, ale Pacificului, coloniştii – din orice epocă şi din orice cultură ar fi provenit ei, de la vechii englezi, spanioli, portughezi şi scandinavi pînă la (mai) recenţii asiatici (bineînţeles, din unghiul venirii pe pămîntul făgăduinţei) – au preferat să se stabilească pe litoralul (generos) unde au ajuns iniţial, refuzînd să mai rişte o a doua călătorie, pe uscat, către axa Lumii Noi, un fel de „inimă a tenebrelor“

conradiană, s-ar putea crede, pentru pionierii respectivi. 

Autorul notează totuşi că există aici şi o motivaţie simbolică, de extracţie mentalistă. Coloniştii primordiali au pus bazele noilor civilizaţii pe litoral, întrucît, în mod subliminal, ei experimentau o nostalgie irepresibilă după matricea lor spirituală, fie că era vorba despre Europa, Asia sau Africa. Emigranţii aveau deja o identitate mentală şi culturală, ce funcţiona aidoma unui cordon ombilical (de legătură cu civilizaţia-mamă), cordon imposibil de tăiat în condiţiile colonizării sălbăticiei. Prin urmare, s-au aşezat – metaforic vorbind – undeva la jumătatea drumului între

(cultura matrice) şi

(Lumea Nouă), încercînd să se adapteze profilului identitar schizoid. McElroy numeşte această „aşezare pe mediană“ (adică pe litoral)

a Americii, etapă culturală de pionierat în aventura noului continent. Toate ţările americane au cunoscut-o, inclusiv SUA, ale cărei metropole strălucesc, similar, pe „coaste“: New York, Boston, Philadelphia, Washington, Miami, Los Angeles, San Francisco, San Diego şi Portland. În Statele Unite însă, apare o notă de unicitate. Coloniştii acestui spaţiu se încumetă, mai devreme ori mai tîrziu, să înfrunte şi ostilitatea teritoriului propriu-zis, penetrînd

După autor, procesul poartă denumirea de

şi semnifică renunţarea (asumată) la cultura-mamă (în speţă, Europa). Americanii (i.e. locuitorii SUA – singurii, de altfel, care au adoptat chiar numele continentului ca marcă de identitate) şi-au declarat independenţa faţă de vechile civilizaţii, nu doar istoric (printr-o revoluţie timpurie) şi comportamental (printr-o foarte dezvoltată conştiinţă de sine), ci şi geografic (prin această artă a

sau, mai corect spus în cazul de faţă, a

). Specificitatea se vede, de asemenea, în aspectele colonizării ca atare, disecate minuţios de antropolog în lucrarea sa. La americanii din SUA – altfel decît la cei din Canada şi America Latină, cam refractari la capitolul „desţelenire“ – emigrarea se împarte nu numai în categorii (precum „externă“/„internă“), ci şi în subcategorii („emigrarea autoimpusă – referitoare la puritanii pelerini, căutători ai Noului Canaan –, „emigrarea selectivă“ – bazată pe principiul darwinian al supravieţuirii celui mai înzestrat –, „emigrarea utopică“ – inspirată de mitul „visului american“ – ş.a.m.d.). În sfîrşit, în Statele Unite,

-ul emigrării creşte simultan cu

-ul democratic, ajungînd practic a doua natură a cetăţenilor Lumii Noi. 

John Harmon McElroy trăieşte în minunatul oraş arizonian Tucson, undeva la poalele muntelui haios poreclit

Septuagenar, el s-a retras de cîţiva ani din activitatea didactică universitară, dedicîndu-şi timpul scrierii ultimelor cărţi. Dacă aş fi în locul oficialilor români, aş profita de experienţa lui în domeniu, rugîndu-l, cît mai este timp, să găsească o titulatură adecvată şi pentru exodul masiv al populaţiei cu studii din ţara noastră către zări îndepărtate, preferabil suprapuse cu „Noul Canaan“. Nu de alta, dar generaţiile viitoare de cetăţeni ai patriei noastre vor avea nevoie de repere metodologice pentru a înţelege „originalitatea“ acestei perioade de istorie democratică.  

Istoreme

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.