Aspiratorul din Burgundia

Publicat în Dilema Veche nr. 650 din 4-10 august 2016
Aspiratorul din Burgundia jpeg

Cînd am ajuns în locul unde urma să locuim în timpul șantierului, mi s-au aprins toate beculețele. Satul de nici o sută de locuitori era alcătuit din cîteva fortărețe cu etaj și o catedrală. O bătrînică tocmai dădea larg obloanele în lături, apărea voioasă pe deasupra mușcatelor, vedea soarele pe cer și scotea un oftat discret de extaz. Ideea că urma să trăiesc într-o reclamă anula o bună parte din plăcerea de a face săpături. Campania respectivă în Franța a fost într-adevăr destul de atipică. Săpam la Bibracte, unde Cezar a depășit două momente dificile din viața lui, adică a cîștigat o mare bătălie și, mai tîrziu, tot aici, a reușit să-și termine cartea despre războiul galic, declarată nevandabilă și nepublicabilă de editori deoarece era plină de citate în latină. La Bibracte – mai exact în satul de care vorbesc, Glux-en-Glenne – există și un centru de cercetări arheologice „ultramodern“ (asta de obicei se zice despre stadioane), cu laboratoare și biblioteci, făcut de Mitterrand pe cînd era președinte. Din păcate, Mitterrand s-a prăpădit, că poate făcea unul și la Adamclisi sau la Porolissum. 

Un lucru ciudat era că am săpat aproape numai în pădure. O vară de muncă la umbră! Parcă ești plătit degeaba. Nu se obținuse aprobare să tăiem nici un copac (eram într-un parc național), așa că nu era ușor să prindem o secțiune completă prin uriașul șanț de fortificație al galilor. Am văzut și vreo două lucruri pe care nu le-am mai întîlnit nicăieri altundeva. Cioburile nu erau inscripționate de mînă, ci cu laser, trecîndu-le printr-o mașină adaptată pentru utilizare arheologică din mașina care marca ouăle cu data de producție. Ouăle nu sînt lucrul cel mai durabil la care te poți gîndi, și deci nici marcajul de pe ele nu are de ce să reziste prea mult. Am văzut cioburi marcate de mînă acum o sută de ani, pe care proveniența era perfect lizibilă. Aș fi deci curios dacă ale noastre încă arată bine. Acolo a fost și singura oară cînd am folosit pe un șantier arheologic un aspirator industrial. Extraordinare rezultate, dar insuportabilă ființă. Zgomotul era la fel de inacceptabil ca un pickhammer în bibliotecă. Nici micile ieșiri pe care apucam să le facem duminica n-au fost anoste. Într-una din ele am apucat să văd un grup de paleoliticieni alergînd fericiți pe traversele căii ferate, tot așa, ca într-o reclamă. N-am să uit niciodată scena asta. Am aflat și motivul: tot rambleul era acoperit de silex de cea mai bună calitate, cu care colegii mei au făcut experimente de produs unelte (debitaj litic) pînă noaptea tîrziu. Parcă aspiratorul ăla nici nu era așa rău… În altă escapadă arheologică la situl Gergovia am ajuns să dorm în podul unei biserici, lîngă un schelet complet, galo-roman, pentru că echipa în cauză era bucuroasă de oaspeți, dar n-avea unde să-i cazeze decît în depozit. În timp am constatat că majoritatea arheologilor cărora se întîmpla să le spun, cu naivitate, acest amănunt mă asigurau că și ei au dormit, și nu o dată, ci de mai multe ori, lîngă un schelet. E ceva în neregulă cu meseria asta. În orice caz, scheletul a avut un comportament exemplar, adică nu a sforăit. Cu un alt amic gal, incinerat, am interacționat tot pașnic o zi întreagă la Bibracte, disecînd conținutul urnei funerare în care locuia (după ce fusese radiografiată, bineînțeles) și adunînd cu penseta toate fragmentele de os. După care am văzut la televizor optimile campionatului european, mai exact Franța pierzînd (0-1) cu Grecia, ceea ce, în orașul unde Vercingetorix (foto: statuia lui de la Alesia) a devenit șef al coaliției galice, a căzut greu la stomac francezilor. 

O ultimă chestie neobișnuită era ora mesei. Mi se pare că am mai precizat că fac arheologie pentru mîncarea de care am parte pe șantiere. Dar șantierul ăsta, Bibracte, fiind un fel de șantier de prestigiu al Franței (eram șase echipe diferite acolo, eu fiind cu Viena), beneficia de un fel de restaurant special pentru participanți. Detaliul care trebuie reținut este că aici se dădea oficial bere și vin la masa de prînz, deci la mijlocul zilei de lucru, singurul șantier, în experiența mea, unde puteai să bei alcool în timpul programului. Închei cu o paranteză mai lungă. Majoritatea săpăturilor arheologice sistematice au loc pe coclauri, de multe ori coclauri cît se poate de fermecători, dar departe de „civilizație“ (un nume pompos pentru „casă de marcat + bere“). Există șefi de șantier care au grijă ca lumea să aibă ce mînca; dacă vrei un suc de fructe sau o bere, te descurci, îți faci timp, găsești o mașină în ziua ta liberă și te duci să te aprovizionezi. Alții fac efortul elementar de a procura un frigider și a-l ține plin; cînd iei ceva, tragi o linie în dreptul numelui tău, plătești săptămînal și gata. În fine, un alt șef a renunțat complet la liste (asta înseamnă să faci inovații în cercetare), berea fiind, timp de două luni, gratis. Mă așteptam la derapaje spectaculoase, dar nici vorbă – un bun studiu de caz despre cum se autoreglează consumul mărfurilor în funcție de disponibilitatea lor. 

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este romanul Trecerea, Cartea Românească, 2016.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.