August: tablou decanal

Publicat în Dilema Veche nr. 605 din 17-23 septembrie 2015
Alte confuzii jpeg

Uşa biroului decanului fu deschisă abrupt. Din cadrul ei, bătrînelul tremurător (care ţinea în mînă ceva ce aducea a tablou) începu să vocifereze piţigăiat: „Da, da’ domnul academician Preoţescu unde-i?“ Decanul îl recunoscu imediat pe pictorul octogenar Maimuţeanu, cîndva un personaj boem cu oarece notorietate în urbe. Răspunse (puţin îngrijorat de intempestivitatea vizitei): „Presupun că vă referiţi la domnul academician Preoţescu de la Facultatea de Fizică. Aici vă aflaţi la Studii Economice…“ „Da, da’ eu am fost la Fizică şi nu-i nimeni…“ „Păi, poate pentru că ne găsim la mijlocul lunii august“, încercă profesorul o subtilitate, dar reveni repede, precizînd politicos: „Azi am trecut întîmplător pe la cabinet“. „Da, da’ vă rog să-mi spuneţi cînd ajunge domnul academician la birou!“ „Stimate domn“, renunţă decanul brusc la ideea subtilităţilor, „este vacanţă şi, în plus, domnul academician Preoţescu s-a pensionat în urmă cu şase ani. Mi-e greu să cred că trece des pe la şcoală, chiar şi în plin semestru. Încercaţi la Academie!“ „Da, da’ vă rog să-mi daţi numărul de telefon al domnului academician Preoţescu!“ „Nu-l am, domnul meu, noi sîntem Facultatea de Economie, profesorul respectiv a lucrat la Fizică!“ „Da, da’ încercaţi cumva să-mi procuraţi numărul! Vreau neapărat telefonul lui!“ 

Bătrînul a înaintat, bălăbănindu-se, şi s-a aşezat pe un scaun. Decanul privi cu disperare în jur. Se ridică – bălăbănindu-se la rîndul său, ar fi observat cineva cu privire ageră – şi intră în cabinetul secretarelor, unde moţăia toropită o doamnă. Femeia tresări violent, neaşteptîndu-se să vadă pe cineva pe acolo, în „permanenţa“ pe august, şi cu atît mai puţin pe decan. Acesta o rugă să dea un telefon la Fizică şi să încerce să obţină numărul de mobil al academicianului Preoţescu. „Imediat, dom’ decan!“, se execută secretara. Decanul aşteptă în biroul ei rezultatul apelului, întrucît imaginea din propriul cabinet – pe care o percepea discret, cu coada ochiului, prin uşa întredeschisă – începea să devină halucinantă. Pictorul Maimuţeanu îşi scosese, tremurător, dantura falsă şi acum o contempla adînc, de parcă ar fi fost o piatră preţioasă. Un spasm puţin mai sofisticat şi terifiantul obiect ar fi ajuns pe podea ori, Doamne fereşte, gîndi speriat decanul, pe masa lui de lucru. „Dom’ decan“, îl scoase secretara din macabra reverie, „nu răspunde nimeni, îmi pare rău!“ Decanul porni ferm spre Maimuţeanu, decis să lase civilitatea la o parte şi să-l dea afară, lipsit de remuşcări. Apropiindu-se, inima i se înmuie însă complet, aşa cum păţea mai mereu în astfel de situaţii. 

Pictorul se uita la el apos, molfăindu-şi limba cu gingiile şi cu buzele într-un mod atît de dezgustător încît – raportîndu-se şi la natura straniei întîlniri – decanul avu senzaţia că privea o pînză de Bosch. Se gîndi chiar la incongruenţa detaliilor din peisaj. Limba lui Maimuţeanu părea imensă, revela disproporţii monstruoase în relaţie cu întregul. Un om atrofiat fizic pe majoritatea planurilor era, iată, posesorul unei limbi magnifice, care se dezvoltase, după toate aparenţele, paradoxal, pe măsură ce

îmbătrînise. Noţiunea asta îi suna foarte corect: aparţinătorul ei. Într-adevăr, în ipostaza amintită, Maimuţeanu arăta ca o anexă, ca o prelungire a limbii şi nu invers! Zise învins: „Nu răspunde nimeni! Voi încerca eu să-l sun direct pe decanul lor – poate îl prind şi mă ajută.“ „Da, da’ încercaţi, vă rog! Vreau telefonul lui Preoţescu neapărat!“ Luă celularul şi sună. Surprinzător, la al doilea impuls, colegul deschise: „Mircea, iartă-mă că te deranjez în concediu.  Eşti în ţară?… Aoleu, în Canada? Mii de scuze! E o urgenţă, nu ştiu dacă mă poţi ajuta… Să-ţi zic? Da? Mulţumiri nenumărate! Rămîn dator pe viaţă. Am nevoie de numărul de telefon al academicianului Preoţescu. Un sms, te rog mult! Eşti nemaipomenit, fac cinste cînd ne întîlnim. Aştept. Şedere plăcută, numai bine!“ 

În aproximativ un minut, aparatul scoase un

scurt, anunţînd sosirea mesajului salvator. „Da, da’ vă rog să faceţi rost de numărul academicianului Preoţescu! Da, da’ vreau la baie şi nu pot pleca fără să vorbesc cu Magistrul.“ Decanul îi aruncă o privire îngrozită lui Maimuţeanu şi începu să butoneze, cu viteză de scelerat, pe telefon. Simţise, cu cîteva secunde mai devreme, că un miros ciudat pătrunsese în reţeaua de aer condiţionat. Se ruga din tot sufletul să nu fie ceea ce bănuia el. Scrise pe un colţ de hîrtie, cu trepidaţii cardiace, numărul primit prin sms. Întinse biletul lui Maimuţeanu (care îşi băgase, între timp, proteza dentară la loc, în gură), evitînd să-i atingă degetele. „Uitaţi aici numărul domnului academician. La revedere şi toate cele bune!“ Pictorul apucă neîncrezător foiţa şi, după o scurtă ezitare, spuse la fel de piţigăiat: „Da, da’ vă rog acum să-l sunaţi! Numaidecît, numaidecît!“ În transă, decanul apucă telefonul şi tastă, cu dexteritate, numărul de pe hîrtia returnată violent de bătrîn. „Domnul academician? Vă salut! Sînt decanul de la Economice… Cum, sînteţi în Anglia? Iertare! Numai un minut, vă rog! Cineva e în birou la mine şi vrea să vă vorbească… Să trăiţi!“ Întinse mobilul pictorului care, din motive inexplicabile, se aplecă peste birou, iradiind miasme tulburătoare. 

„Da, Magistre, am venit să vă vînd un tablou cu 5000, dacă s-ar putea“, strigă el asurzitor. „Alo, alo! Magistre…“ Îndepărtă telefonul de ureche şi-l privi cu suspiciune. „Da, da’ nu vorbeşte nimeni!“ Apoi, fără să mai aştepte reacţia decanului, zise: „Da, da’ m-am răzgîndit. Vreau să cumpăraţi dumneavoastră tabloul!“ Răsuci pînza – pînă atunci ascunsă ochilor indiscreţi – şi dezvălui o caricatură grotescă, gen

în prelucrarea „artistică“ a lui Mr. Bean. Decanul se holbă prostit la pictură şi întrebă blajin: „Pot să plătesc şi cu cardul?“ 

Istoreme

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.