Aventurile decanului Larry

Publicat în Dilema Veche nr. 470 din 14-20 februarie 2013
O povestire cu tîlc jpeg

Probabil că unii dintre dumneavoastră şi-l mai amintesc pe bonomul decan filolog Hank, despre care povesteam aici în urmă cu aproximativ un an. El devenise celebru prin neputinţa structurală de a spune nu imensei armate de nevoiaşi din sistemul universitar, proveniţi, cu precădere, din rîndurile personalului administrativ. Ca atare, lumea ajunsese să-l tapeze, fără jenă, de bani pe acest St. Patrick al postmodernităţii academice româneşti. Vremea a trecut însă, şi Hank a fost izbăvit de teroarea năpăstuiţilor sorţii, printr-o abruptă (a se citi funeriană!) pensionare. Întîmplarea făcu, destul de bizar, ca Hank să fie înlocuit la cîrma Facultăţii de Litere de un mai tînăr prieten al său, posesor, şi el, al unei porecle, – cum să-i zic – exotice: Larry. Nickname-ul în cauză se lipise de personalitatea noului administrator chiar în intervalul de cînd îi debutase mandatul, motivul fiind o compulsie insolită, activată în însuşi exerciţiul decanal: individul avea impulsul de a rezolva absolut toate problemele care-i ieşeau (cu duiumul, se înţelege!) în cale. În unsprezece luni de decănie, se transformase într-un fel de om-orchestră. Era în continuă agitaţie, părea o mangustă în stare de strajă, cu privirea aţintită în zare şi cu nările dilatate enorm, adulmecînd noi şi noi situaţii de criză. Un coleg mai ghiduş se gîndi imediat că, într-o asemenea postură, tînărul lider devenea, mai degrabă decît decanul Facultăţii de Litere, motanul Facultăţii de Litere, o felină gata oricînd să ţîşnească prosteşte la „vînarea“ oricărei frunzuliţe mişcate de vînt. Cum englezii brevetaseră deja o funcţie motănească la cel mai înalt nivel (în guvernul britanic!), i.e. poziţia de Chief Mouser, a fost o chestiune de timp pînă cînd literaţii jucăuşi au descoperit nume celebre din respectiva breaslă: Humphrey (destoinicul motan al epocii Thatcher) şi Larry (mîţa angajată sub regimul Cameron). L-au preferat pe pisicul contemporan lor, aşa încît decanul nostru a ajuns, în viziunea colegilor, Larry, „motanul“ Facultăţii de Litere.

Se spărgea o ţeavă în Laboratorul fonetic, Larry începea să dea telefoane în dreapta şi în stînga, ca un apucat. Venea nu ştiu ce hîrtiuţă cu reclame academice, Larry alerga să-i informeze pe toţi. Îşi făcea cutare bancă promovare de credite în facultate, Larry se simţea obligat să participe şi să vorbească protocolar. Suna telefonul în birou, la 16,30, cînd Larry, epuizat, ieşea pe uşă, personajul se întorcea, resemnat, să răspundă. Toate, desigur, pe lîngă problemele mari şi complicate ale Facultăţii, pe care Larry încerca să le rezolve, plenar, cu un stoicism aproape suspect. Într-o dimineaţă, celularul zbîrnîi foarte strident. Larry deschise, ca de obicei, cu simţ de răspundere: „Domnul decan?“ „Da.“ „Sînt Petrache, de la Muzeul Literaturii Române din Vînturelu de Sus. Domnule decan, m-am retras în această minunată localitate pentru a restaura o veche casă a unui negustor grec (ce a stat prin zonă în secolul al XVIII-lea şi a făcut acte de caritate). Vreau să o inaugurez săptămîna viitoare – cu public din Vînturelu – şi aş dori să am şi o prelegere de calitate. Tema trebuie să fie adecvată cît de cît. Prin urmare, ne-am gîndit la o conferinţă despre Nikos Kazantzakis, ţinută de un expert din facultatea dumneavoastră. Va fi prezentă elita locală: preotul, învăţătorul, zootehnistul. Nu ne putem face de rîs. Vă rog mult să rezolvaţi problema!“ Cuvîntul „rezolvaţi“ îl tulbură pe Larry care, în transă cumva, se apucă să-şi caute colegii profesional tangenţiali – fie şi minimal – cu Zorba. Toţi pufneau în rîs, auzind de Vînturelu, dar, observînd seriozitatea decanului, îşi inventau rapid „situaţii“ (a murit căţelul, pleacă bunica în Taiwan, se renovează blocul, cartierul a rămas fără apă etc.). Pînă şi profesorul Pişcu Breabăn, care avea faima de a vorbi pretutindeni, inclusiv la înmormîntări, cu mare şi neostoită plăcere, pretinse, după un moment de gîndire atentă, că nu-l ştie pe Kazantzakis.

Larry se apropia de capătul puterilor (mai ales că domnul Petrache din Vînturelu suna fără oprire!), cînd îl străfulgeră un gînd salvator: Adelphos Aristokles, lectorul de neo-greacă, proaspăt sosit în România şi avid, neîndoios, de preumblări prin locuri pitoreşti. Decanul nu se înşelase. Aristokles primi cu bucurie ideea deplasării la Vînturelu, pentru a vorbi despre marele Nikos. Învăţă traseul (cu două trenuri şi un autobuz) şi dus a fost. Pentru puţină vreme, Larry trăi cu sentimentul datoriei împlinite. Apoi uită povestea, întrucît apărură alte şi alte hărţuieli, un iureş al „soluţionărilor“ multiple şi urgente. Cînd îi era lumea mai dragă, cu o mînă pe telefonul fix şi cealaltă pe tastatura computerului, celularul lui Larry ţipă necruţător. Decanul lăsă fixul şi răspunse încordat. La capătul liniei se afla domnul Petrache, cu o voce exasperată: „Ce aţi făcut, domn’ profesor, pe cine ne-aţi trimis?“ „Păi, pe însuşi Zorba“, zise Larry cam derutat. „Ce Zorba, dom’le? S-au speriat babele, au luat-o la fugă cînd ăsta a început să se răstească la ele – Pós sas léne?, Pós íste? şi Kali tíhi! Lui Larry ochii i se opriră – albi – într-un punct. Sări în picioare şi începu să strige, idiotic, în telefon: Embrós! Embrós! Ulterior, cu mîinile întinse în aer, ridică graţios piciorul, după gestica elaborată a lui Anthony Quinn, şi se puse să execute, de unul singur, prin birou, dansul lui Zorba. Nu observase că, din crăpătura uşii, îl privea îndurerat fostul decan Hank (venit, pesemne, într-o vizită amicală). În mod clar, nici el nu se simţea prea bine. Împărţea hîrtii de cincizeci de lei unui stol de femei în halate albe, ce şuşoteau ameninţător, înconjurîndu-l: „Dă-ş’ mie! Dă-ş’ mie!“

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
„Tobol”, arma secretă a lui Putin care bruiază semnalul GPS . Unde este plasată?
O arma secretă a Rusiei ar bruia sistemul GPS de navigație prin satelit al avioanelor și navelor comerciale, în regiunile din Marea Baltică, Marea Neagră și estul Mării Mediterane, potrivit The Sun.
image
Marea Britanie este „pe picior de război”. Ce anunț a făcut premierul Rishi Sunak din Polonia | VIDEO
Aflat într-o vizită oficială în Polonia, premierul britanic Rishi Sunak a declarat marţi că va creşte bugetul pentru apărare până la 2,5% din PIB. Sunak a subliniat că Marea Britanie „nu se află în pragul războiului”, ci „pe picior de război”.
image
Republica Moldova, urmǎtoarea țintǎ a Rusiei. Cine sunt trimișii lui Putin ANALIZǍ
Federaţia Rusă devine tot mai prezentǎ în Republica Moldova, în contextul în care Ilan Şor, omul Kremlinului, a anunţat înființarea platformei Victoria, menitǎ sǎ adune opoziția pro-rusǎ

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.