Caller ID

Publicat în Dilema Veche nr. 476 din 28 martie - 3 aprilie 2013
O povestire cu tîlc jpeg

Amicul meu Nino dispăruse de cîteva minute la toaleta cafenelei, cînd celularul (lăsat pe masă) a început să-i zbîrnîie strident, luminînd stroboscobic în acelaşi timp. Localul părea să fi intrat, brusc, sub asediu. L-am ridicat, pentru o clipă, încurcat, apoi l-am pus la loc. Ceva mă şocase în mod subliminal, dincolo de isteria culorilor şi a sunetelor. Prin urmare, l-am mai ridicat o dată şi l-am privit cu atenţie. Nu mă înşelasem. Pe ecranul ca un girofar se desluşea „numele“ percutant al apelantului: Porcul Cerşetor. Din fericire, a încetat la un moment dat. Revenea, de altfel, şi Nino. „Ce, a sunat?“ – m-a întrebat, observîndu-mă cu mobilul lui în mînă şi sesizîndu-mi, probabil, o anumită doză de stupoare pe figură. „Da“ – am zis şi am continuat ezitant: „Era Porcul Cerşetor.“ „Ha, ha!“ rîse Nino cu poftă. „E Nicu. Nicu Pogîrţă“ – adăugă el, intuindu-mi nedumerirea. „Iar vrea bani. Nesimţit. Îi bag un screening de nu se vede. Nu-i mai răspund.“ Sorbi din cappuccino şi butonă ceva la telefon. Pesemne, comanda de screening pentru numărul Porcului Cerşetor. „Porcul Cerşetor?“ m-am trezit interogînd cu voce tare. „Ha, ha, ha!“ – hohoti, din nou, amicul meu. „Normal, aşa ştiu mai rapid cu cine am de-a face. Aliasurile astea pe care le dau eu oamenilor în agenda telefonică mă ajută să mă orientez mai bine. Cum să zic, devin un fel de repere semiotice, capabile să codifice realitatea pentru mine, dar, concomitent, să o şi decodifice de zece ori mai eficient ca numele obişnuite.“

„Nino, mă laşi cu barbologia academică? Ştii doar că nu sînt născut ieri, să-mi faci teoria chibritului. Spune-mi tu altceva! Toată agenda ta e plină de porecle din astea?“ Descoperit cumva neaşteptat, Nino admise, după o clipă de gîndire: „Da, nici măcar un nume normal n-ai să găseşti în ea.“ Curiozitatea mea a explodat instantaneu: „Atunci eu, eu cum apar?“ „Hai, băi, lasă-mă acum, sînt chestii personale!“ „Cum, frate, personale, dacă e vorba despre mine? Mă rog, despre felul în care tu mă codifici semiotic, bla, bla, bla... Am dreptul să ştiu.“ „Of!“ icni cu năduf Nino, vizibil iritat de încurcătura în care intrase. „Sună-mă!“ „Ce?“ „Păi, hai, sună-mă, dacă eşti aşa curios, şi ai să vezi singur!“ Mi-am scos – puţin speriat, recunosc – telefonul şi am apăsat pe numărul lui Nino. Isteria de culori şi sunete reîncepu la comandă. Nino îmi întinse, nesigur, aparatul. Am citit derutat: Momîrlanul Anglofil. „Momîrlanul Anglofil?!“ am strigat năuc. „De unde şi pînă unde? Ce-i asta?“ „E semnul tău paradoxal, bătrîne! Momîrlanii sînt, din punctul meu de vedere, cei mai patrioţi conlocuitori ai noştri. Autentici, legaţi de glie, cu principii strămoşeşti. Aşa eşti şi tu, oame, chiar dacă, poate, nu-ţi dai seama. Te-ai întors mereu din peregrinări, crezi în şansa noastră locală, te zbaţi ş.a.m.d. Ce mai, un veritabil patriot! Totuşi, rămîi şi anglofil, ceea ce îţi creează o uşoară scindare a personalităţii, o nuanţă de paradox tipologic...“ „Băi, iarăşi mă iei cu teoriile?“ „Nu, nu, vreau să spun numai că, prin această imagine contradictorie, eu te preiau necondiţionat. Momîrlanul Anglofil. Ştiu instantaneu că eşti tu. Dacă aş vedea pe ecran CLC, mi-ar trebui ceva vreme să mă dumiresc cine-i la telefon. Aşa, ştiu, simt mai precis, imediat...“

Am tăcut un timp. Nino interveni, cu ton oarecum culpabil: „Oame, să nu te superi! Uite, am aici tot felul de apelative: Mormolocul Penetrant, Iepuraşul African, Mama lui Ştefan cel Mare (asta-i chiar maică-mea!), Maimuţa din Tunguska...“ „Maimuţa din Tunguska?“, l-am întrerupt. „Da“ răspunse destul de senin. E Cristina.“ „Cristina, colega noastră?“ „Da.“ „Păi, există maimuţe în Tunguska?“, am întrebat eu ca prostul, de fapt neînţelegînd cum Cristina putea fi o maimuţă şi, mai ales, una din Tunguska. „Nu există, desigur! Tocmai aici avem dimensiunea semiotică a personalităţii Cristinei. Pare din altă lume, în inaderenţa ei la realitate. O maimuţă în Tunguska.“ „Băi, Nino, tu eşti sănătos la cap?“ „Perfect sănătos! Iată-l, de pildă, pe Victor (Victor este un savant lingvist, n.m.), în agenda mea: Traficantul de Chiloţi.“ „Păi, bine, măi omule – m-am arătat eu contrariat – cum poţi să-i spui lui Victor – ins care trăieşte practic în bibliotecă – traficant de chiloţi?“ „Aici e şpilul. Victor e atît de departe de ideea de traficant, cum bine ai observat, încît, dacă vreodată ar fi nevoit să facă acest lucru, singura variantă în care mi l-aş putea imagina e aceea de traficant de chiloţi. Este paradoxul lui semiotic...“

Cred că m-am încruntat ameninţător, pentru că Nino a sărit la altceva: „Există şi un dezavantaj în această agendă. Am indivizi cu care nu am comunicat de ani de zile şi acum nu-mi mai amintesc cine sînt. Identităţile lor nu-mi mai spun nimic: Norvegianul Răspopit. Habar n-am cine-i. Sau: Pelicanul Homofob, Alpinistul Troglodit, Nenea Sulfit, Sceleratul Stacojiu, Chinezul Apoplectic şi Mămăliga Autistă... Riscul meseriei.“ „Auzi, Nino?“ – i-am spus. „Îmi place teribil conceptul tău de agendă telefonică. E foarte interesant.“ „Păi, ce-ţi spuneam?“ replică Nino încîntat. „Îl adopt şi eu, şi voi începe chiar cu tine.“ Mi-am luat celularul. „Aşa, să găsim Ni-no Pe-tra-che! Înlocuiţi? Da. Noul nume: Dementul de la Cafenea...“ „Stai, băi!“ începu Nino să strige agitat. „Ce faci, băi? Codrine! Băi, momîrlanule...“

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Un gigant italian deschide o nouă fabrică în România și angajează 800 de oameni
România pare extrem de atractivă pentru investitorii străini dat fiind că în ultima perioadă tot mai multe companii aleg să construiască noi fabrici în țara noastră.
image
Prețul uriaș cerut pentru un apartament din București. „Se vinde și strada? În Berlin e mai ieftin!”
Prețurile proprietăților imobiliare cresc de la o zi la alta în marile orașe, iar Bucureștiul e printre cele mai scumpe. Chiar dacă nu a ajuns încă la nivelul Clujului, Capitala e plină de oferte inaccesibile românilor de rând.
image
Cum să-i facem pe aliații NATO să ne sprijine ca pe baltici și polonezi. Un expert român pune degetul pe rană
NATO și SUA sunt mult mai puțin prezente în partea de sud a flancului estic decât în zona de nord, ceea ce creează un dezechilibru. Chiar dacă, anul trecut, Congresul SUA a votat ca regiunea Mării Negre să devină zonă de interes major pentru americani, lucrurile se mișcă încet.

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.