Calorifer

Publicat în Dilema Veche nr. 453 din 18-24 octombrie 2012
Calorifer jpeg

Succesul pe care l-a înregistrat în ultimele zile termenul calorifer, ca emblemă a noilor manii protocroniste, ne-a sugerat o sumară investigaţie asupra vechimii şi circulaţiei sale în limba română. Evident, istoria termenului nu are legătură cu istoria obiectului, lămurită în enciclopedii şi în istorii ale tehnicii. E totuşi interesant de verificat cît de vechi e termenul în română: preluat din franceză, aşa cum o indică toate dicţionarele noastre (din fr. calorifère), poate şi din italiană (în care forma e calorifero, cu accent pe silaba antepenultimă).

În franceză, termenul desemna iniţial sistemul de încălzire, în ansamblul său, şi doar prin restrîngere obiectul individual din fiecare cameră. Trésor de la langue française informatisé (TLFi) ilustrează istoria cuvîntului prin citate din Balzac şi din corespondenţa lui Lamartine, indicîndu-i ca primă atestare anul 1807. Italiana l-a preluat, destul de rapid, din franceză, pe la 1839 (DELI, Dizionario Etimologico Zanichelli). Şi în română termenul a pătruns mai repede decît ne-am fi închipuit: N.A. Ursu, în Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti, l-a descoperit în Propăşirea din 1844; în Tiktin (ediţia Paul Miron) prima datare e chiar mai veche: în jurul lui 1832, în Condica limbii rumâneşti a lui Iordache Golescu. Pe nedrept ironizatul dicţionar academic al lui Laurian şi Massim (volumul I, 1871) furnizează informaţii lexicale bogate; li se poate reproşa autorilor cîte o formă latinizantă neimpusă în uz, dar conţinutul e corect; calorifer apare ca adjectiv – „care dă sau aduce calore, care transmite calore: tub calorifer“ – şi ca substantiv: „aparat prin care din un focariu calorific se transmite calorea în toate părţile unui edificiu: calorifer cu vapore, cu apă, cu aer etc.“. Interesant e că dicţionarul indică italiana ca primă sursă de împrumut, urmată de franceză – singura pe care au reţinut-o dicţionarele ulterioare, cam orbite de exclusivism francofon (e drept, accentuarea cuvîntului corespunde etimonului francez, dar putea fi şi influenţată de seria bogată de compuse cu -fer). În Cel mai nou dicţionar de buzunar pentru tălmăcirea cuvintelor radicale al lui Adolphe Steinberg, din 1887, pentru calorifer explicaţia era simplă: „care aduce căldură; sobă“.

Dicţionarele actuale consemnează în continuare valoarea de adjectiv a lui calorifer, chiar dacă aceasta nu mai apare în uzul curent; o găsim totuşi în texte tehnice, mai ales în scrieri mai vechi. În Enciclopedia română a lui C. Diaconovich (Sibiu, 1900), în articolul „Încălzirea locuinţelor“, se vorbea despre combustibili şi „valoarea lor caloriferă“, ca şi despre „încălzirea prin calorifere“.

Prin sensul preluat odată cu termenul, calorifer desemna şi în română întregul sistem de încălzire: într-un raport din 1948 al Institutului Central de Statistică se prezenta, în urma recensămîntului, numărul de „clădiri cu calorifer“ (Populaţia şi clădirile Municipiului Bucureşti în 1848); sensul particularizat a devenit însă dominant în uzul curent, concurînd termenul radiator şi diferenţiindu-se de acesta.

Istoria literară a caloriferului e asociată banalităţii cotidiene: nu întîmplător, cuvîntul apare în poezia lui Minulescu: în evocarea unui compartiment de tren, în care „fredona-n calorifer, / Sensibil ca o coardă sub arcuş / Un vag susur de samovar rusesc“ (Strofe pentru toată lumea, 1930). E prezent şi în revistele de avangardă („Maxy cel de astăzi şi-a ascuns flăcările orbitoare în calorifer“, Unu, 12, 1929) şi, desigur, în poezia optzecistă: în campania inventivă din ultimele zile, cineva a descoperit un citat din poezia lui Mircea Cărtărescu, în care M.C. apare, premonitoriu, alături de noul concept cultural.

Caloriferul din camerele-tip, standardizate şi dependente de sistemul încălzirii centrale, a fixat probabil în memoria colectivă cuvîntul şi imaginea. Frigul din locuinţe din anii ’80 a produs numeroase bancuri despre caloriferele reci (în care culmea incendiului era produsă de uitarea pe calorifer a unui prosop ud, sau se imita mersul pe calorifer al unui şoricel care îşi scutura picioarele îngheţate). Proporţiile reacţiei ironice din ultimele zile, manifestate mai ales în spaţiul Internetului, se explică, în parte, prin banalitatea extremă a obiectului, în contrast comic cu obsesiile naţionaliste ale priorităţilor naţionale, ca şi printr-o depunere de resentiment colectiv. Se pare că obiectul-calorifer păstrează în conştiinţa noastră colectivă mari resurse de ridicol. În ultimele zile, i-a fost însă exploatată aproape în exclusivitate imaginea, obiectul devenind (metaforic) acordeon sau (metonimic) material pentru fotoliu; în montaje fotografice, a apărut purtat în braţe de statuia împăratului Traian sau aruncat în aer de tineri în extaz. Termenul nu a stimulat în egală măsură inventivitatea: s-au produs totuşi câteva jocuri de cuvinte (de exemplu: ICR – Institutul Caloriferului Român) şi derivatul caloriferism („un nou curent cultural: caloriferismul“, kmkz.ro).

Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti. A publicat, între altele, volumele Limbaj şi politică (Editura Universităţii Bucureşti, 2007) şi 101 cuvinte argotice (Editura Humanitas, colecţia „Viaţa cuvintelor“, 2010).

Foto: http://www.facebook.com/caloriferul

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Farmacia din grădină. Rolul legumelor în prevenirea unor boli foarte grave, explicat de un renumit cercetător român
Legumele și verdețurile din grădină au efect terapeutic, cu atât mai puternic cu cât ele sunt produse în sistem tradiţional. O spun specialiştii în horticultură care s-au convins, în urma unor studii, că organismul uman preia din roadele pământului o gamă largă de substanţe care ne menţin sănătatea
image
Motivul incredibil pentru care au fost terorizați niște români în Mexic. „I-au adus pe unii agitați, cu arme”
Mexic e o destinație exotică la care visează numeroși români, dar fără să știe riscurile la care se expun. În primul rând, de multe ori vameșii mexicani le interzic accesul și îi expulzează imediat ce coboară din avion. Când totuși le este permis să viziteze țara, au parte de surprize neplăcute
image
Eroarea celor care plâng după industria comunistă. Economist: „Avem una dintre cele mai complexe economii din lume”
Contrar nostalgicilor care plâng după baza industrială moștenită din comunism, România astăzi una dintre cele mai complexe economii din lume, susține economistul Radu Nechita, citând un studiu de la Harvard. El explică de ce industria comunistă era una falimentară

HIstoria.ro

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.
image
Un proces pe care CIA l-a pierdut
În toamna lui 1961, CIA se mută din Washington în noul şi splendidul sediu de la Langley, Virginia.