Calupuri publicitare

Publicat în Dilema Veche nr. 257 din 21 Ian 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Sincer, nu pot să explic cum reuşise plicul - umflat ca o mapă de conţopist - să intre în cutia mea poştală. Mototolit parcă, lipit meschin, cu efort vizibil (impus de conţinutul neîncăpător, dar şi de dimensiunile, paradoxal, mici ale dreptunghiului de hîrtie), obiectul mi-a stîrnit aprehensiuni, de la bun început. Nici un destinatar, nici un expeditor pe cele două feţe, doar o - cum să o numesc? - "remarcă" ciudată, tipărită cu albastru în colţul de jos: Pentru tine... Punctele de suspensie, în mod special, induceau fiori de gheaţă. Părea o ameninţare directă, o aluzie malefică, plină de posibile urmări oribile. Absolut legitim (să recunoaştem), gîndul mi-a fugit la terorismul biologic ori măcar la expresia lui autohtonă (în varianta tradiţionalei făini albe la... pachet). Auzisem de păţania lui Mircea Cărtărescu (cu coletul criminal), citisem despre delirul internaţional al misivelor războinice, aşa încît, prin forţa împrejurărilor, m-am văzut intrat în zona speculaţiilor morbide. Problema rămînea pasul următor. Eu ţineam deja în mînă catastrofa chimică (sau farsa ei degenerată) şi puteam fi - după toate regulile şi prezumţiile biologiei ucigaşe - contaminat. Ce voi face? Deschid cutia Pandorei, riscînd transformarea instantanee într-un zombie chelbos, cu ochi ieşiţi din orbite şi spume animalice la colţurile gurii, o arunc în tomberon aşa cum e, luîndu-mi pe conştiinţă, cel puţin virtual, zeci, poate chiar sute de suflete nevinovate, ori merg la poliţie, acceptînd ulterior carantina şi investigaţiile oamenilor în costume de astronauţi? Norocul meu se numeşte Laura - o soţie curajoasă (şi infinit mai inteligentă) - care, sesizîndu-mi decolarea bruscă spre piscurile imaginaţiei (maladive) scriitoriceşti, a smuls plicul cu un gest ferm, de inspiraţie gordiană, şi l-a sfîrtecat în numai cîteva secunde. Surpriză uriaşă pentru mine, rezultat previzibil pentru ea. O pernuţă strivită de şampon, alături de un "carneţel de cumpărături", la fel de boţit, şi un mic pliant cu imaginea multiplicată a unei fătuci zîmbitoare, ce ne zice, în norişor ieşit din gură, asemenea personajelor din benzile desenate: "Adio griji, sînt fericită cu părul meu!". Pe toate scrie cu litere gigantice, ţipătoare, Sunsilk. A doua zi, citesc, culmea, în ziar: "Un bătrîn pune pe jar poliţia pentru un plic cu produse Dove, primit în poştă şi bănuit a conţine antrax". Cu un mic efort, aş fi reuşit să fiu în locul lui. Îmi şi imaginez textul de pe prima pagină a ziarelor: "Dl CLC, profesor la Universitatea ieşeană, dus de urgenţă la Spitalul 7. Intrat în sevraj, bărbatul strîngea feroce în mînă un pliculeţ de şampon Sunsilk, care i se prelingea, dezgustător, pe faţa congestionată" sau "Profesor de la ŤCuza», cocoţat pe terasa Hotelului Unirea, a ameninţat că va arunca praf conţinînd ciumă bubonică peste Iaşi, dintr-un plic pe care scria Sunsilk Shampoo - păr mătăsos şi strălucitor. În schimbul armei biologice, el a cerut mai mulţi bani pentru educaţie". Am simţit că bietul bătrînel m-a înlocuit într-o melodramă comunitară al cărei protagonist de drept eram eu. Trebuie să admitem că, într-un sistem economic concurenţial, publicitatea calcă pe cadavre. Nu are scrupule, îţi pătrunde brutal în viaţă, te trage de mînecă, îţi pune piedică, te încalecă şi, nu în ultimul rînd, te hipnotizează. Reclamele umplu cîmpul vizual şi pe cel auditiv, insistînd să-ţi ocupe şi timpul personal, indiferent de voinţa ori opţiunile tale. Publicitatea sfidează intimitatea şi chiar legea, la rigoare, afişîndu-şi butaforia cu nonşalanţă (presa a semnalat recent cazul unei profesoare universitare, întîmplător şi colegă de-a mea, care s-a trezit dimineaţa cu muncitori în balconul apartamentului propriu, ocupaţi cu montarea unei reclame Toyota). Publicitatea este, indiscutabil, "sufletul comerţului", dar, pentru aceasta, cere în schimb un preţ exorbitant - însuşi sufletul tău. Petrecînd o parte din prima jumătate a deceniului trecut în America, am avut ocazia să mă confrunt cu publicitatea, ca să zic aşa, la ea acasă. Greu de povestit ce înseamnă advertising în sistem yankeu. Îţi trebuie psihic de oţel ca să te acomodezi la impactul său demolator. Treptat, am răzbit prin jungla reclamelor din Lumea Nouă, însă nu de unul singur, ci cu ajutorul prietenilor americani care m-au ghidat psihologic într-un univers unde totul este de vînzare. Cel mai dificil mi-a fost să mă adaptez la telefoanele publicitare al căror mecanism nu l-am descifrat decît foarte tîrziu. Cum funcţionau ele? Tineri politicoşi, angajaţi ai unor companii mai mari sau mai mici, te sunau acasă şi te abordau neconvenţional şi insistent, cam în felul următor: "Hei, Codrin, ce mai faci? Sînt Tom de la firma X şi, în urma şedinţei Consiliului de Administraţie, am hotărît că, datorită calităţilor tale intelectuale şi morale, reprezinţi clientul nostru ideal. Îţi oferim..." etc. etc. Afabil din fire, purtam dialogul cu limbutul interlocutor pînă în pînzele albe. Adesea, adîncindu-mă în argumentaţii, nu aveam puterea să-l refuz complet. În consecinţă, urmau alte şi alte telefoane. Relatînd unui coleg de la Universitate drama mea nocturnă - aparent fără sfîrşit -, m-a surprins să aflu că americanii nu sînt intimidaţi uşor de aceşti invadatori ai intimităţii. Mi-a mărturisit senin că el îi numeşte "fii de căţea" (sons of bitches în engleză, ticăloşi, mai pe româneşte) şi le închide telefonul în nas. "Da, dar eu sînt din Texas" - a adăugat el, privindu-mă cu compătimire. "Hm, ai avea totuşi o soluţie. Spune-le că eşti student japonez (cu numele Cod-Rin) şi ţine-o tare în engleza penibilă a niponilor, pînă le zgîrii timpanele. Vei scăpa de ei negreşit. Nu s-a născut încă americanul care să înţeleagă engleza vorbită de samurai." Am hotărît să pun planul în aplicare chiar în acea seară. La ora fatidică a fiecărei nopţi, un tînăr repulsiv de amabil mi-a spus, în receptor, că este Sam de la AT&T şi are un contract telefonic cool pentru mine. "Eu... japonezeus... nu vorbesc bine la tine" - am bîiguit eu cu emoţie. "Cu atît mai bine" - urlă deodată emiţătorul de publicitate. "Eu... înţeleg nimic, băiatu’... rău pare" - am continuat pe acelaşi ton, cu mai mult curaj. "Te implor, ascultă-mă cu atenţie, încearcă să pricepi..." - ţipă el disperat în receptor. "Eu porc nu mîncam la tine, doar vaca" - am răspuns, zîmbind ghiduş. Individul a făcut o pauză mai lungă, apoi a zis, scrîşnind din dinţi, într-o tonalitate de care nu l-ai fi bănuit capabil la început: "Auzi, gaură de fund (asshole în engleză, nesimţit mai pe româneşte), tu îţi baţi joc de mine?". Am tăcut un timp, la rîndu-mi, după care am replicat cu indignare (nepărăsind totuşi ritmul retardului lexical): "Băi, jerk (uscăciune în engleză, canalie mai pe româneşte), eu nu asshole, eu Kunta. Kunta Kinte". De ce tocmai Kunta Kinte, vă veţi întreba? Întrucît, aidoma lui, am înţeles atunci că, în ochii acestor veritabili stăpîni de sclavi ai modernităţii, noi, cei a căror muncă o parazitează ei cu spor, nu sîntem de fapt decît un insignifiant Toby.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.