Capcana de turiști

Publicat în Dilema Veche nr. 781 din 7-13 februarie 2019
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

Cea mai la îndemînă definiție a ceea ce înseamnă o capcană de turiști e „restaurantul tradițional“. Se găsește în orice țară de pe lumea asta. Și are, peste tot, cam aceeași rețetă a succesului. Poate să se afle în centru, pe o stradă presărată cu capcane de același fel, pe plajă, pe faleză sau, dimpotrivă, să fie un pic „ascuns“, în așa fel încît să ai senzația că te-ai strecurat în lumea profundă a locului cu pricina. Să-ți creeze, măiastru, impresia că ai găsit „un secret“, dacă nu chiar „legenda urbană“ a acelui spațiu. Pentru că un asemenea tip de capcană poate merge pînă la un nivel foarte înalt de inginerie a detaliilor, de sofisticare și adaptare a tehnicilor de ademenire a clientului. Ce mîndru mai ești, atunci cînd nasul tău fin, de călător experimentat, dă peste dîra de indicii care te conduc spre „descoperirea“ unei „cîrciumi foarte tari“. Marfa perfectă, sortită să facă senzație în poveștile și pozele cu care-o să-ți asasinezi prietenii, odată întors acasă. Nu înainte de a le da pe la nas, încă din timpul vacanței, cîteva eșantioane fotografice din descoperirile tale de călător hîrșit în chestii. Că tu nu ești turist, ca tot puhoiul de fraieri care forfotesc prin lume.

Ce se-ntîmplă într-o capcană bine făcută? Exact ceea ce ai visat. Ce ți-ai dorit. Toate detaliile sînt organizate perfect, în așa fel încît entuziasmul descoperirii pe care ai făcut-o să te inunde ca un orgasm al iubirii de sine. Prinzi peștele cel mare, fără să ai habar că un scafandru ți l-a agățat în ac. Și te-avînți cu tot entuziasmul – sigur, fără să trădezi nimic pe fața ta – în această vîltoare de senzații. Pentru că tu ai făcut descoperirea, folosindu-ți inteligența și experiența de veteran în chestii de-astea. N-ai stat cu fraierii, la capcanele de turiști din centru. Te-ai abătut pe străduțe, ai adulmecat adînc aerul locului și te-ai ghidat după direcțiile în care se duc localnicii. Pentru că, spre deosebire de naivii care rămîn în centru, la muzee și biserici, tu ești trecut prin de-astea. Iei urma localnicilor și te duci în „cîrciumile lor“. Odată ajuns acolo, umpli Uațapu’ de mărturiile victoriei tale. Și totul e perfect. Pe masă, îți ajung „adevăratele“ bunătăți ale locului. Chestii rare, recuperate din rețete de la bunici, gusturile și aromele alea pe care ți le-ai visat. E comoara pe care ai așteptat-o atîta vreme.

Acum, iat-o! Goală și lipsită de apărare, la tine pe masă, în farfuria ta. Și în paharul tău. Și, obligatoriu, totul e foarte „ieftin“. În comparație cu ce e „la noi“, e o nimica toată. Unde mai pui că e și calitatea aia. În plus, pentru că doar tu te pricepi la de-astea, mai și stai de vorbă un pic cu cîrciumarul. Și se leagă o prietenie din prima. Și e o vacanță supermișto. Pentru că te-ai imersat în „lumea profundă“ a locului ăluia, lăsînd departe cîrdul de turiști. Ce să le faci, dacă nu se pricep?! Iar cîrciumarul îți povestește cum a recuperat el rețetele alea, din adîncurile tradițiilor, și te dă o tură pe la bucătărie, că și tu gătești și te pricepi. E starea aia de bine, în care plutești, pentru că exact asta ți-ai dorit să simți. Capcana de turiști, atunci cînd e foarte bună, despre asta e. Despre ce-ți dorești. Și despre umplerea sinelui. Dar despre asta e orice „cîrciumă“ foarte bună. Așa cum despre asta e orice „capcană“ destinată prinderii unui public.

Pentru că prinderea în „capcană“ a unui public nu se petrece doar pe traseele turistice, în muzee, biserici și cîrciumi. Așa ceva se poate întîmpla și în sala de spectacol a unui teatru, în sala de cinema, în fața televizorului, a computerului, tabletei, telefonului, în fața unei cărți, într-o expoziție, într-o sală de concert sau la un festival de orice fel. „Capcana“ funcționează și aici, bazîndu-se pe același mecanism. Să-ți dea ceea ce-ți dorești. Ce ți-ai dorit, poate, și n-ai știut să formulezi întocmai. Dar e o stare de mare satisfacție, în deplinătatea facultăților senzoriale pe care le poate mobiliza acest cuvînt. Un „film-capcană“ face același lucru. Nu te supune nici unui efort. Te uiți la el și zici: „Pffaaa! Genial. Exact ca-n viață!“. Asta dacă filmul nu ți-a spus deja, dinainte ca tu să-l fi văzut, că e „autobiografic“ sau „inspirat din întîmplări adevărate“. E cumva și alb-negru? Te-a lovit în plin! Nu e ca filmele de duzină. Ăsta chiar spune ceva. E și cu actori amatori? Senzațional! Ce lucrare! Nu e pentru toată lumea! Fraierii nu se uită la alb-negru. Zic că s-a stricat televizorul. Sau ies din sala de cinema și reclamă o defecțiune tehnică a proiecției.

Filmele astea sînt pentru noi, publicul special. Și au o mecanică emoțională din care nu poți scăpa. Poți povesti despre ele cu măreața lejeritate a unei semi-implicări. E așa cum ți-ai fi visat marea expunere la emoție. Să trăiești experiența-limită a războiului, cu certitudinea că o să fii în viață, triumfător, la finalul luptelor. Filmele-capcană, chiar și atunci cînd te pun într-o situație „dificilă“, o fac în așa fel încît să fie o dificultate lesne de înghițit. Ce vrei mai mult? Asta e foarte aproape de locul de onoare din galeria plăcerilor supreme! E ca și cînd ai mînca insecte prăjite sau rulouri de intestine, la cîrciuma-capcană. Nu faci asta ca să supraviețuiești, ci ca pe o distracție exotică. Ești eroul, alintat cu ofrande, al propriei „descoperiri“. Plus că ai și ce povesti acasă sau chiar, după ani, nepoților. Iar în cazul „filmului-capcană“, dacă mai identifici și niște „simboluri“ puse iscusit la îndemînă, gata-i extazul. Superbe capcane!

Sigur că nu e nimic rău în a te scufunda în ceea ce-ți place. Viața nu e făcută doar din provocări reale și indigestii. Dimpotrivă, are nevoie de partea ei de desert. Plăcerile ușoare sînt foarte departe de a fi un păcat. Partea proastă e cînd acestea fură absolut tot spectacolul. Atunci cînd ele devin singurul orizont posibil. Atunci e foarte trist. Și, cu adevărat, alb-negru.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.