Ce mai înseamnă astăzi să fii român?

Elena DRAGOMIR
Publicat în Dilema Veche nr. 356 din 9 - 15 decembrie 2010
Ce mai înseamnă astăzi să fii român? jpeg

Întreaga Românie a „sărbătorit“, încă o dată, Ziua Naţională a României. Ura! Presa a „acoperit“ fireşte şi acest eveniment. A scris despre cum nu mai sîntem noi românii uniţi de nici o idee comună – să ne fie ruşine! A scris despre cum „unirea a străbătut ca un fir roşu istoria românilor“, începînd din „comuna primitivă“, trecînd prin „societatea sclavagistă“, supravieţuind „fărîmiţării feudale“, ajungînd la „pohta“ ce-ar fi „pohtit Mihai Viteazul“, sfîrşind triumfător în decembrie 1918. A mai scris şi despre cum „ar trebui să fim mîndri că sîntem români, în fiecare zi a anului, nu numai de 1 Decembrie“ – motiv pentru care ar fi bine poate să alegem o altă dată, mai văratică, pentru aşa o sărbătoare. S-a scris – pentru a cîta oară? – că „nu sîntem nici mai buni, nici mai răi decît alţii“. Unii au fost de părere că „România este o stare de îndrăgostire“, că este, „în chip esenţial şi definitiv, pămîntul care acoperă oasele părinţilor“ noştri. Alţii mi-au spus „ce trebuie să fac eu cu ţara mea ca să se schimbe“. Unii au cerut „o ţară superioară“ – vasăzică ţara pe care o avem este inferioară! Alţii ne-au explicat că se simt acasă, în România, doar în străinătate, adică acolo unde-s străzi curate şi asfaltate, unde oamenii-şi iubesc locul de baştină, unde cafeaua este parcă mai tare şi unde femeile ştiu a se îmbrăca frumos. Şi multe altele încă s-au spus...  

Exceptînd prostia fără margini – după părerea mea – a „unirii care a străbătut ca un fir roşu istoria românilor“, cu toate celelalte aş putea, într-o măsură mai mică sau mai mare, rezona. Observ însă cîteva idei directoare care apar, mai mult sau mai puţin explicit, cînd vine vorba de România, de români şi de ziua lor naţională. Mai întîi, se pare că la nivel de discurs public am rămas în majoritate – jurnalişti, istorici, academicieni, politicieni – nişte primordialişti. Credem adică, cu toată tăria, că naţiunea – în cazul de faţă română – a apărut singură, natural, în negura istoriei, că avem aşadar în sînge, născută, mîndria de a fi români. Mai mult, credem că avem datoria de a fi mîndri că sîntem români. Datoria asta duce la sacrificii, inclusiv la sacrificiul celor 25 de procente furate din salariile bugetarilor. Din această convingere vine o a doua. Noi, românii „de rînd“ sîntem vinovaţi că nu mai există coeziune socială, solidaritate în jurul unei idei sau unei acţiuni, că nu facem nimic pentru România. Ţara a ajuns în marasmul în care se află din pricina decăderii noastre! Sîntem nişte români denaturaţi! Sîntem o naţiune denaturată! Să ne fie – iarăşi – ruşine! Şi ne mai mirăm că Baciul şi Băciţele ne tot ceartă zi de zi... 

Şi totuşi, „masele“ nu mai sînt primordialiste. Ele au depăşit de multă vreme curentele de secol XIX. Ele, deşi nu prea au învăţat în şcoală, intuiesc principiile „contractului social“ şi intuiesc că „naţiunea“ este un construct. O veche prietenă, fost chimist în România, acum cofetar în Spania, este întrebată cu naivitate de un prieten comun: „Nu ţi-e dor de România?“. „De ce să-mi fie? – vine răspunsul sec – nici România nu pare că moare de dorul meu.“ Directorul şcolii în care lucrez mă apostrofează la fiecare 1 Decembrie că nu merg cu elevii pe ploaie şi vînt „să depunem coroane de flori la monument“. Directorul este, ca un primordialist, oripilat de „lipsa de patriotism a tinerei generaţii“ şi-mi explică îngrozit că „de-aia se duce totul de rîpă în ţara asta“, că „vrem totul de-a gata, fără a face nimic“, că „aşteptăm mură-n gură de la stat“, că „nu mai facem nimic pentru România!“ 

Ce fac eu, românul cu „r“ mic, pentru România? Mă duc zi de zi la muncă şi-mi fac treaba conştiincios, chiar dacă am în clasă 10 grade, chiar dacă n-am aspirină pentru pacienţi, chiar dacă armamentul din dotare explodează în timpul instrucţiei, de vechi ce este, chiar dacă există riscul să-mi cadă casa arzîndă-n cap şi să-mi rămînă copiii muritori de foame şi chiar dacă sînt bătaia de joc a „lumii bune“ că fac aşa ceva pentru o leafă de doi lei. Ce fac eu, românul cu „r“ mic, pentru România? O săptămînă din patru fac muncă voluntară pentru că statul român s-a gîndit să dea un sfert din leafa mea Băciţei, ca să ude grădinile carpatice, că anul ăsta a plouat mai rar. Ce fac eu pentru ţara mea? Fac două zile cu maşina pînă la Cluj şi patru ore cu trenul de la Ploieşti la Braşov. Mai şi mor cînd îmi cade pasarela în cap sau cînd îmi deraiază trenul. Să-mi fie învăţătură de minte dacă n-am avut ce face şi m-am gîndit să mă duc din punctul A în punctul B în România, şi mi-am lăsat şi elicopterul acasă! Şi mai fac multe pentru ţara mea: îmi duc nevasta să nască într-o maternitate de Ev Mediu şi scot bani de la bancă ca să am dreptul să sper că n-au s-o omoare unii cu nepăsarea lor, pînă ce vine acasă; mă trezesc la 4 dimineaţa ca să prind loc la coadă la grădiniţa de stat să-mi înscriu copilul cu un an înainte; mă înscriu la concurs pentru job şi învăţ, deşi ştiu că postul este „luat“ deja, îmi susţin părinţii, că altminteri ar fi vai şi-amar. Respir încă în România. 

În loc de concluzie, o mică istorisire. Acum cîteva zile se discuta la televizor despre cum nu-şi mai poate România celebra Ziua Naţională la Budapesta şi despre cît de nedrepţi ar fi, pasămite, ungurii cu noi, şi data asta. Ascultînd comentariile cu jumătate de ureche, unchiul meu, regăţean din moşi-strămoşi, concluzionează: „Da’ mult mai bine ar fi fost de noi astăzi dacă aveam capitala la Budapesta, iar nu la Bucureşti“. Nu ştiu ce să-i răspund. Poate mă ajută un primordialist...

Elena Dragomir este doctorandă la Facultatea de Ştiinţe Sociale a Universităţii din Helsinki.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
„Iuda“ care i-a trădat pe luptătorii anticomuniști, plătit regește. Povestea legendarului Ogoranu care nu a putut fi prins de Securitate timp de aproape trei decenii
Banda lui Ion Gavrilă Ogoranu, din care făceau parte unii din cei mai vestiți luptători anticomuniști, a fost anihilată după au fost infiltrați trădători. Informatorii Miliției și ai Securității primeau bani grei pentru informații despre partizani.
image
Joburile de rutină cresc riscul de declin cognitiv cu 66% și de demență cu 37%, potrivit unui studiu
Conform unui nou studiu, activitatea intensă a creierului la locul de muncă ar putea da roade nu numai în ceea ce privește avansarea în carieră, ci ar putea, de asemenea, să protejeze cogniția și să contribuie la prevenirea demenței pe măsură ce înaintezi în vârstă.
image
Rujeola a început să-i ucidă și pe părinții nevaccinați. Număr record de cazuri
În România avem epidemie de rujeolă, iar situația devine din ce în ce mai gravă: săptămâna trecută s-a înregistrat un record de îmbolnăviri.

HIstoria.ro

image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.