Chipul întristat al bunăstării

Publicat în Dilema Veche nr. 793 din 2-8 mai 2019
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

În mod normal, chipul bunăstării ar trebui să fie unul roșu în obraji, vesel, plesnind de sănătate. Nu prea mai pare să fie așa. În anii din urmă, portretul acesta standard e, mai degrabă, o caricatură. Ideea de a o duce bine nu mai e o cale luminoasă spre un peisaj idilic, ci o alee străjuită de un bec chior, într-un parc desfrunzit.

Chipul actual al bunăstării e unul palid, pe care se citește o cruntă oboseală. E starea aceea de la sărbători. Ai enorm de mîncat. În fața ta se deschide un cîmp de bătălie ticsit cu miei, viței, porci, rațe, curcani, un univers de fripturi rumenite perfect. Ai senzația că mănînci o poză, nu mîncare. Sărbătoarea a devenit chinul de a-ți tăia cărarea prin peisajul ăsta. Un drum la capătul căruia ajungi epuizat, cu mațele făcute franjuri, cu ochii îngălbeniți și cu mintea înecată în depresie. Bunăstarea începe să fie percepută ca o condamnare la o „fericire“ spre care, vrei, nu vrei, trebuie să te îndrepți. Un soi de mecanică a vieții din care se exclude orice stare de mulțumire interioară. Un jug la care ești pus să tragi fără să ai de ales. Că, dacă ai alege, prima destinație spre care te-ai îndrepta nu ar fi sărăcia. Nu spre lipsă te-ai duce. Ci direct spre fereastra care dă spre neant, cu speranța că e larg deschisă și că poți trece dincolo de ea, în alergare, fără ca măcar să te-apleci un pic.

Deseori, ideea de bunăstare nu mai e ceva la care ajungi parcurgînd drumul spre un ideal. Ci e ceva la care ar trebui să-ți vină rîndul. E un amestec de rîcă și eternă nemulțumire. Ca și cînd ai sta la coadă, alături de milioane de oameni, ca să ajungi la un ghișeu prin care bagi capul ca să primești pe frunte o ștampilă. „Fericit și sătul.“ Apoi, tot încolonat, mergi mai departe, într-o direcție care, oricum, nu mai interesează pe nimeni. Un marș al mistuirii grele, al lipsei oricărei dorințe, al plictisului și al apatiei. Întreaga imagine asupra vieții pare un ciclu nesfîrșit de gesturi automate, clișee și momente fiziologice. Un univers de mestecare transformată în rumegare, digestie anevoioasă și excreție. Iar unicul sunet al acestei lumi e bolboroseala unor intestine.

Din ce în ce mai mulți oameni care o duc foarte bine sînt cumplit de nemulțumiți. Pentru că ideea de bunăstare nu mai are nici un fel de capăt. Idealul, dorința de a duce o viață îndestulată nu înseamnă ceva mai mult sau mai bine decît ai avut ieri. Ci a devenit ceva mai puțin, mai mic decît are altul. Chinul unei eterne comparații. Ruminarea exasperantă a unor șiruri nesfîrșite de calcule, la capătul cărora trebuie să te alegi cu o definiție a bunăstării. Iar rezultatul acestor socoteli nu te mulțumește niciodată. E doar un soi de sastiseală peste care ai mai turna ceva, în pofida voinței, doar pentru că se poate. Pentru că există. Doza de perversitate a acestui fel de tristețe merge inimaginabil de departe. Ea atinge și exhibiționistul care arată lumii, prin orice mijloace, cît de bine o duce, dar îl roade la fel de dureros, pe dinăuntru, și pe cel care joacă rolul modestului, al celui care pretinde întotdeauna că are mai puțin decît „se crede“ că are de fapt. Sînt doar strategii diferite de a camufla chinul unei stări de foame care te împinge înainte, indiferent cît ai fi de sătul.

De la distanță, pare un lung șir de plăceri. Dar imaginile vacanțelor pe plajele perfecte, de la capătul pădurilor de palmieri, mîncărurile devenite forme de artă contemporană expusă pe farfurii, casele dotate și decorate în extazul unei idei de estetică ajunsă la delir, toate formele de perfecțiune ale oricărui gînd, ale oricărei dorințe și închipuiri, totul a devenit atît de banal încît obosește și ofilește orice aspirație. Nu mai există un drum al descoperirii sau al devenirii, ci o încolonare la ghișeul gîndului că, la un moment dat, trebuie să-ți vină rîndul și ție la așa ceva. Dacă nu la ceva exprimat așa, atunci la împlinirea oricărui ideal de bunăstare. Pentru că, în calitate de ființă umană a contemporaneității, crezi că ai dreptul la fericirea care nu poate însemna altceva decît bunăstare. Și cum să înțelegi bunăstarea altfel decît în felul în care se definește ea prin imaginile care dansează peste tot în jurul tău?

Iar dacă bunăstarea se definește printr-un chip contemporan al fericirii, acela de program de viață, nu poți să te faci că nu observi suferința din dosul zîmbetului care stă pe post de siglă. O lume prinsă în obsesia calculului, de orice fel va fi fiind el. De la numărul de calorii la numărul de pași făcuți zilnic, de la datele ceasului inteligent care îți spune cît de maratonist ai devenit pînă la temele făcute conștiincios pentru cursurile de dezvoltare personală, de la jocul cifrelor care dau starea de spirit a conturilor din bănci pînă la felul în care aceste numere alcătuiesc, de fapt, liniile cu care-ți desenezi ideea de fericire. Aici începe tristețea adîncă. Imediat ce ai călcat pe țărmul acestui fel de fericire. Pentru că firicelele de nisip, apa turcoaz prin care vezi peștii și vegetația din adîncuri, soarele dogoritor și întreg peisajul perfect în care te găsești sînt doar înlănțuiri și unduiri ale unor frecvențe generate de cifre. Cifrele unui calcul care înlocuiește viața însăși. Și care produce marile întristări, ori de cîte ori pînza imaginilor perfecte e mișcată de vînt, lăsînd să se vadă măcar un pic din mecanismul care zumzăie dedesubt.

Iar gîndurilor acestora li se poate lipi orice etichetă. Marxism latent și toxic, depresie, moft hipsteresc, oboseală de prea mult bine, delir de bulă de viață, ignorînd realitatea sărăciei și a promiscuității care cresc gigantic în jur. Se poate spune absolut orice. Important e ca, după orice spunere, în mintea fiecăruia să se înfiripe măcar o urmă de mulțumire. Pentru cît e. Nu pentru cît „ar trebui“ să fie.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.