Cineva acolo sus mă iubeşte...

Publicat în Dilema Veche nr. 93 din 27 Oct 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

- Era un tip, de pildă, care îşi abandonase studiile şi intrase şofer de camion - e o meserie foarte cerută, grea, dar bine plătită. Cîştiga bine şi era mulţumit. Pînă cînd asistenta socială l-a luat în evidenţele sale ca fiind o problemă socială. - Păi, de ce? - Décrocheur! - Ce-i aia? - Adică a decroşat de la şcoală, şi-a întrerupt studiile - şi asta e foarte prost văzut aici în Canada, imediat îţi trimit intervenantul social să te ajute să revii pe drumul cel bun. Cînd am mai venit şi eu să-i iau un interviu, a intrat în panică de tot. Nu ştia de ce fac interviul cu el, că e vorba de o cercetare şi, după discuţii, m-a întrebat, speriat, ce părere am, dacă a ieşit bine, ce o să se întîmple cu el? Degeaba i-am spus că eu n-am nici o treabă cu el, a rămas convins că asta-i vreo regulă de confidenţialitate şi că viaţa lui depinde de raportul meu... - Dacă-i spune deci "intervenantul" ăsta, cum îi zici tu, că este o problemă socială, a încurcat-o, chiar dacă el era convins pînă atunci că a reuşit în viaţă! - A, da, fără această recunoaştere oficială eşti mort aici! Trebuie să intri în sistem... - Acum îi înţeleg eu pe maramureşenii mei! - !? Am avut brusc o revelaţie. Vorbisem pe îndelete, în pauza colocviului, cu Laurence despre problema recunoaşterii, avînd aceeaşi referinţă inaugurală la "teoria recunoaşterii" a lui Ricoeur, menită să completeze, într-un fel, teoriile curente ale cunoaşterii. Eram amîndoi de acord asupra nevoii şi importanţei recunoaşterii pentru toate soiurile de emigranţi, dar de abia acum, vorbind cu Mircea, înţelegeam cu adevărat sensul propriu, personal, existenţial şi dramatic al acestei nevoi. Pe de o parte, orice stat, orice administraţie au nevoie să-şi categorizeze supuşii, trebuie ca, într-o lume a mobilităţii planetare, să-i "recunoască" pe ai săi şi să-i aşeze la locul lor pentru a-i putea guverna. Ca pe vremuri, în imperiile coloniale, care trebuiau să-şi clasifice "primitivii" pe grupuri etnice bine delimitate în spaţiu, indiferent de organizarea şi părerea acestora, adică să-i aşeze în tot atîtea entităţi "guvernabile". În prezent, această "recunoaştere" este distribuită prin acordarea - sau nu - a cetăţeniei, a permisului de muncă, a posturilor şi a cartierelor de locuit la care ai acces, prin atribuirea unei poziţii într-o scală dozată cu grijă şi bine controlată a includerii şi excluderii. Prin aceste operaţii birocratice, mai mult sau mai puţin riguros gestionate, de la ţară la ţară, administraţiile pun indivizii în căprării de apartenenţă şi îi tratează în consecinţă. Rece şi implacabil. Afară, pe străzile Québecului, era rece şi cerul imens al Canadei se pregătea de iarnă. Totul părea să meargă ca uns în acest oraş, dar simţeai pe şira spinării că ai tot interesul să fii recunoscut de această societate eficientă, că trebuie să faci totul pentru a fi in şi nu out. Mi s-a făcut brusc frig şi, pentru o secundă, m-am visat acasă, în siguranţă. Pe de altă parte, toţi aceşti indivizi îşi urmează, conştient sau nu, propriile căutări ale recunoaşterii. O recunoaştere socială însă, interpersonală şi personalizată, dincolo de clasificările reci ale recunoaşterii publice. Dincolo de - şi, adesea, în competiţie şi/sau în compensaţie cu - clasificările "de sus în jos" ale administraţiei, se ţes astfel reţele sociale "de jos în sus", de confirmare şi recunoaştere simbolică reciprocă. Indiferent de ceea ce spun "agenţii sociali" despre mine, am nevoie să ştiu că cineva acolo sus mă iubeşte... Ierarhiile şi poziţiile sociale pot fi astfel corectate, compensate sau, uneori, pur şi simplu confirmate. Politicile publice "reci" ale apartenenţei sînt întreţesute cu practicile "calde" ale sociabilităţii. Marginali sau marginalizaţi, de cele mai multe ori, de politicile publice de apartenenţă din ţările pe unde migrează în căutare de lucru, "căpşunarii" noştri sînt şi ei, ca tot omul, în căutare de recunoaştere, chiar dacă nu l-au citit pe Ricoeur. Au nevoie şi ei de confirmare socială, dacă nu a succesului, măcar a onorabilităţii poziţiei sociale pentru care muncesc din greu. De cele mai multe ori, nu o pot obţine - sau au impresia că, orice au făcut, fac şi vor face, vor rămîne tot marginalii societăţilor în care au pătruns, că vor continua să fie priviţi, în cel mai bun caz, cu condescendenţă. Or, degeaba tragi din greu şi, eventual, reuşeşti după propriile tale standarde, dacă nu citeşti în ochii celorlalţi admiraţie sau măcar puţină invidie! Şi atunci caută fiecare, după caz şi posibilităţi, recunoaşterea celor de unde au plecat, a părinţilor, vecinilor şi duşmanilor din satul de origine, combinînd sui generis strategiile mai vechi ale recunoaşterii comunitare cu exigenţele mai noi ale unei recunoaşteri tot mai individualizate. Precum acei doi fraţi din Maramureş despre care îmi povestea Raluca şi care, locuind în aceeaşi casă la Roma, s-au întors în acelaşi timp în satul lor, dar fiecare cu maşina personală pentru a obţine astfel fiecare în parte recunoaşterea socială de care avea nevoie. Sau precum toţi ţăranii migratori care nu se gîndesc decît cum să-şi facă o "casă făloasă" în satul de obîrşie, chiar dacă cu banii respectivi ar putea face şi altceva mai "util". Sau chiar dacă, uneori, nici nu se vor mai întoarce vreodată în acea casă devenită astfel simplă garanţie a unei recunoaşteri sociale greu - sau imposibil - de obţinut "dincolo". Recunoaşterea este şi ea o nevoie cît se poate de raţională, dincolo de diversele sale raţionalizări şi indiferent de faptul că, uneori, ne este foarte greu să o acceptăm ca "alegere raţională". Pe vremuri se spunea "a-ţi face un rost" - şi tot "gura satului" dădea verdictul dacă ai reuşit sau nu...

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.