Cîrciuma. Jaful. Haiducia

Publicat în Dilema Veche nr. 801 din 27 iunie – 3 iulie 2019
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

E fascinant felul în care ne amintim despre locurile legendare din perioada comerțului socialist. Pentru că amintirile fiecăruia dintre noi sînt aidoma spațiului în care viețuim. O sumă de contraste flagrante. Pe de o parte, ne amintim prosperitatea și veselia începute după primii ani ai deceniului al șaselea. Pînă pe la mijlocul anilor ’70. Pe de altă parte, sărăcia și improvizațiile suprarealiste ale anilor ’80. Evident, toate astea sînt însoțite de alaiul policrom, la fel de contrastant, al felurilor în care povestim. De la nostalgie aurorală pînă la cea mai amară ironie. Restaurantul, pentru unii, cîrciuma, pentru alții, și amîndouă pentru mentalul colectiv reprezintă unul dintre locurile esențiale de popas, în traseele pe care au apucat-o viețile multora dintre noi. Iar la noi, „cîrciumă“ nu înseamnă deloc numai un spațiu mai mare sau mai mic, uneori sordid, în care stai și bei pînă ieși tîrîș de-acolo. Noi folosim „cîrciumă“ și pentru locuri cît se poate de fine, cu senzația că le alintăm în felul ăsta, le mîngîiem părintește pe creștet sau le batem prietenește pe umăr. Pentru că ancestrala și mult evocata relație profundă a românului cu natura a fost surclasată net, în timp, de relația noastră cu cîrciuma. Care e tot o natură, ba chiar, uneori, una luxuriantă, dezlănțuită. Dar asta, deja, e o altă poveste.

Cîrciuma, restaurantul, la fel ca familia, biserica, școala, armata, facultatea, sînt gări esențiale, stații importante, noduri de trasee prin care au trecut viețile noastre. Ale multora dintre noi. Ele sînt părți consistente ale felulului cultural în care sîntem construiți. Ceea ce se întîmplă, evident, cu variații specifice, și la alții. Iar la noi, cariera culturală, socială, istorică a hanului, cîrciumii, restaurantului e una cît se poate de plină de viață. De la experiențele directe ale multora dintre noi pînă la fondul istoric de-a dreptul rubicond pe care ne sprijinim deseori, cu justificată mîndrie patriotică. Iar de la friptura cu cartofi prăjiți, bateria de vin, sifonul sau apa minerală la sticlă pînă la dezlănțuirile din meniurile de azi e o cale lungă, care trece molcom prin fiecare moment notabil al istoriei noastre contemporane. Prin toată devenirea noastră, așa cum e ea, de la o națiune încolonată la cozi și înfometată în comunism pînă la una burtoasă, azi. Cîrciuma, fie ea la sat sau la oraș, e loc esențial de formare în școala vieții, spațiu de socializare, centru de control al zvonurilor și bîrfelor, loc de adunare a tuturor celulelor de criză din toate domeniile, cosmos al etalării sofisticăriilor universitare, cancelarie politică și dispecerat diplomatic, loc al spectacolului absolut, în care se dau și rătăciții, și oamenii buni, și ticăloșii, și cei care au senzația complet ridicolă că aranjează mersul lumii de la masa lor.

Cîrciuma n-a fost niciodată vreun loc al purității benedictine. Apa n vin și lungirea mîncărurilor fac parte din istoriile tuturor neamurilor. Nu s-au inventat nici la Bîrlad, nici la Caransebeș și nici la Chitila. Cîrciuma e un loc unde, în mod ideal, plătești ca să te simți bine. Să-ți tihnească. E o convenție pe care o faci, uneori cu unii pe care îi și știi, îi cunoști personal, alteori cu ideea universală care guvernează relațiile din tipul acesta de adunare umană. Dai niște bani ca să primești, în mod ideal, ceva pe măsura a cît dai. Mîncare, ceva de băut, un anumit tip de atmosferă. Lucrurile s-au schimbat dramatic în ultimii treizeci-patruzeci de ani. De cînd se circulă pe lume foarte mult, de cînd a apărut industria capcanelor pentru turiști, cîrciuma a devenit un avanpost al ideii de jaf la drumul mare. Un jaf care se face cu consimțămîntul larg al victimei, deseori mînată pînă la epuizare pe stradelele marilor obiective turistice și adusă la cîrciumi ca mielul la tăiere. Pe fondul unei industrii de dimensiuni pornografice a gătitului la televiziune, cu contribuția largă a iadului din teleshopping, plus universul din toate miliardele de poze și rețete culinare din rețelele sociale, se naște, în lumea care o duce bine și poate călători, un nou fel de foame. O foame estetică. Una a cunoscătorului. Dar o foame în care îți expui și statutul social, prin expunerea a ceea ce mănînci. Pentru că nu se mai poate să mănînci, azi, fără să faci o poză a farfuriei pe care o ai în față. Poză care îți validează statutul, în toată complexitatea acestei noțiuni. Din poză se înțelege și că o duci bine, și că te pricepi, și că ai un anumit nivel de sofisticare. Desigur, și că vrei să împarți acest moment de bine cu prietenii și cunoscuții.

Dar clișeistica inevitabilă a acestui fel de a viețui a dat cel mai valoros nutreț pentru jefuitori sau naivi de toate dimensiunile. Unii își fac cîrciumi – e atît de la modă să-ți faci cîrciumă sau pensiune la țară – pentru a și colora statutul în comunitate. Sau pentru a face o schimbare majoră de drum în viață. Alții o fac din pură plăcere, din entuziasm autentic, dintr-o naivitate supremă și adorabilă. Dintre aceștia, destul de puțini supraviețuiesc în afacere. Iar unii dintre supraviețuitori devin repede obosiți și cinici. La alții, e un amestec de oportunism uman firesc, cel al întreprinzătorului, cu dorința ascunsă de a evolua pe o scenă pe care nu se pot urca altfel. Sînt cei care devin „personajele“ din „poveștile“ care sînt cîrciumile lor. Ca noi toți. Unii simpatici, alții ridicoli, iar alții, pur și simplu, enervanți. Altora li se pare că fac un serviciu uriaș comunității, unul profund cultural, deși te trag în piept crunt, te jefuiesc ca pe hoții de cai. Unii fac direct cîrciumi extrem de scumpe, cu mesajul că se adresează supersofisticaților, dar își rîd în barbă de haiducia asta pură. Să iei de la bogații snobi, fericiți că-i jefuiești, plătind entuziast delirul gastronomic care le validează statutul. Și să dai prada asta în brațele „săracului“ care ești. Superb mecanism! 

(continuarea în numărul viitor)

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.