Codul unui agent acoperit

Publicat în Dilema Veche nr. 431 din 17-23 mai 2012
Propunere de monitorizare jpeg

Avînd de multă vreme – vai, nu chiar de la bun început... – grijă să nu mă iau drept măsură a lucrurilor, mărginindu-mă strict la cîte am trăit ca simplu nuvelist şi fratern cititor, nu m-am mai întîlnit, în limba română, cu o idee ca aceea încredinţată de Mircea Ivănescu lui Gabriel Liiceanu, cu cîteva luni înainte de a se retrage dintre noi. După vreo 80 de ani de viaţă pe pămînt, poetul a ajuns la concluzia că „trecerea mea lină prin viaţă, într-o istorie, altfel, accidentată, nu are altă explicaţie decît aceea de a fi fost agent acoperit al unui serviciu de care nu ştiu. Altă explicaţie nu există, sînt ofiţer acoperit“.

Rezonabil, ca oricare dintre noi, Gabriel Liceanu, într-un primo tempo, recunoaşte că „e tare“, apoi că „povestea e savuroasă“, după care „repet, este extrem de amuzant să fii aşa ceva fără să ştii“. La care – fără să ridice glasul, fără vehemenţă, totuşi riguros – poetul ripostează: „Dar nu e amuzant deloc! E doar, repet, logic“. Şi urmează logica, irefutabilă: a lucrat din 1953, încă student, la Agerpres – „un loc de vîrf al ideologiei oficiale“ –, fără să fie chinuit de autobiografie şi originea sa nesănătoasă, luat în garanţie, pe simpatie, de şeful redacţiei, a plecat de cîteva ori prin „lagăr“ fără să fie controlat de vreun securist, nu i s-a cerut niciodată să raporteze ce a discutat cu străinii, a fost abonat la Biblioteca americană, a împrumutat cărţi de la Biblioteca engleză, „niciodată, nimeni, nu m-a întrebat nimic, în vreme ce alţii au făcut puşcărie pentru asta“. E irefutabil şi indubitabil: „am fost şi pe semne (!) – exclamaţia mea, R. C. – sînt agent acoperit fără să ştiu“. Poetul ţine să repete că nu glumeşte, că simte „nevoia să elucideze“ ceea ce pare inexplicabil altora, dar nu lui: „nimeni nu a vrut nimic de la mine, poate pentru că sînt atît de inaparent“ (!) – exclamaţia mea, din nou –, dar acest „poate“ cedează în faţa „singurei ipoteze care se impune cu de la sine putere“: cariera lui „relativ ascendentă şi fără hîrtoape“ nu se poate justifica din afară decît dacă a fost ofiţer sub acoperire. Aceasta e formularea clară la care dl Liiceanu nu mai poate replica nici că e o glumă savuroasă, nici că e amuzant, ci, pe şleau, că e o enormitate: „nu poate nimeni să fie ofiţer sub acoperire fără să ştie“. „Ba, poate“ ripostează calm poetul şi enunţă concis cum: pe căi deductive care întăresc revelaţia indusă de ipoteza sa. Nu e clar? Poetul nu e deloc inefabil: „La mine, lucrurile cred că s-au petrecut cam ca la Edgar Poe, cînd şi-a formulat tabelul ăla de frecvenţă a silabelor în limba engleză. Tot aşa, pe cale statistică. La un moment dat, el face un tabel al folosirii vocalelor pentru descifrarea criptogramei şi reiese, să zicem, că litera „e“ e cea mai folosită.“ „Înţeleg“ şi – într-unul din cele mai fericite momente ale capacităţii sale de autoironie – Gabriel Liiceanu va recunoaşte că „mă declar învins, epuizat“. Nici vorbă. Abia de aici încolo, îl părăsim pe Edgar Poe, pentru a intra în poezie şi în proza pe care orice poezie valabilă o trezeşte violent, în controversa ei cu morala, cu politica şi filozofia la zi. Agentul acoperit emite neobosit minunăţii, năzdrăvănii, aiureli, întîmplări din Capitală nemaipomenite, toate poeme şi momente muzicale într-un vers, în două şi trei idei; filozoful, deloc biruit, devine un investigator pasionant, pasional, vexat de neseriozităţi, de humorul temeinic, conştient, nu odată, de „moralismele lui antipatice şi enervante“.

Avem, să-i zic aşa, poemul intrării în partid a agentului acoperit – inadmisibil pentru anticomunistul visceral, perfect logic însă pentru un cetăţean care vrea o casă de la partid, unde să-şi adăpostească pisicile, şi nu vede nici o dramă, nimic diavolesc, în această opţiune, „ce dramă? care dramă în aderarea la un partid? ce importanţă are?“. („E uluitor ce spuneţi“) şi controversa îi aduce să discute despre Socrate;

e controversa (bine, să nu-i spun poem) pe cursurile lui Vianu, colaboraţionistul, la care agentul se ducea pentru a menţine „o continuitate cu cultura“ iar investigatorul nu acceptă compromisul, „deşi poate că exagerez“ şi, kunderofil, admite că „viaţa poate fi în altă parte“;

sînt momentele muzicale ale crîşmelor frumoase luate de dimineaţă sub control, sînt poemele scrise la comanda (deloc socială) a lui Drăgănoiu, chiar în bodegi, e în direct metafora „stilului smuls“ în apucarea paharului, sînt variaţiunile pe tema „celui mai mare poet român în viaţă, dar mai mult mort decît viu“,

avem explicaţia (de ce nu poem?) la toată poezia sa de versificator printre genii ca Nichita şi Breban, cu care însă el nu avea intimitate, de care se diferenţia doar prin aceea că nu minţea şi din care apare acest vers cît un univers: „a nu minţi = a nu scrie ce nu-ţi poţi asuma“;

sînt impromptuurile (aşa e mai bine?) memoriei sale fulminante, în care joacă pînă şi batista de la rever a lui Ivaşcu, oameni simpatici care – sistematic – îi sînt antipatici moderatorului, de la Iliescu la Dinescu, dar asta nu dăunează vieţii şi dialogului,

e permanenta fugă a agentului în humor (există în muzică şi humoresca) la toate formulele henorme care îi sînt propuse ca explicaţii ale discursului său: stilistica autopersiflării, tehnica subevaluării, experienţa abisului – la care răspunsul e unul singur: „fiţi, domnule, serios!“ şi replica celuilalt, la fel de sinceră: „Iarăşi mă enervaţi!“,

pentru a ajunge la momentul extatic al autoderiziunii (însoţită permanent de tandrele sarcasme: „Vai! Vai! Cum diminuaţi totul, ce deriziune socratică practicaţi!“): „acum începe să se vadă că am fost o gogoneaţă“.

O ce? – ne cutremurăm odată cu Gabriel Liiceanu. O ce? O gogo... E clipa cînd m-am iluminat într-o contra-revelaţie codificată ca o parolă de trecere între spioni bătrîni. Mircea Ivănescu e un gogo-lian, un agent acoperit al serviciilor gogoliene, care lucrează pe graniţa cea mai vulnerabilă, aceea dintre ridicolul (acceptat) şi sublimul (inaparent). Nici unui ficţionar român nu i-a venit în ultimii şaizeci de ani o asemenea idee de racolare, nimeni dintre ficţionari nu a trăit o existenţă mai sfidătoare a tot ce-i bombastic şi sumar. În faţa lui, e presant să ne descătuşăm din clişeele pedestre. Sînt prea puţini gogolieni printre noi, asta e situaţia şi nu-mi dau seama dacă e grav sau nu.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.