Corectori şi corecturi

Publicat în Dilema Veche nr. 645 din 30 iunie - 6 iulie 2016
Iconofobie jpeg

Cei cu o oarecare vechime în activitatea publicistică își amintesc, desigur, faptul că, într-o vreme, rolul corectorului în presă era unul fundamental. De el atîrna cumva „destinul“ unui articol, fie acesta și marcat de o inerentă efemeritate. Greșelile de tipar contau (așa cum contează, de altfel, și astăzi!), întrucît modificau adesea (în rău) semnificațiile textului inițial. Problema apărea mai ales atunci cînd „greșelile“ izvorau din „hermeneutica“ insolită a corectorului însuși și nu dintr-o lipsă de atenție, din vreo omisiune a ta proprie (la mașina de scris) ori dintr-un puseu de superficialitate. Existau corectori care interpretau paragrafele (de dat ulterior la cules), intervenind, cu autoritate profesională, în conținutul lor. Așa m am ales, personal, prin anii ’90, cu „rectificări“ severe, în special, ale unor englezisme pe care, în viziunea corectorilor, eu nu le stăpîneam suficient de bine. Referirea la bursa Fulbright mi-a fost frecvent „reșapată“ prin adăugarea unui al doilea „l“ în structura numelui: „Fullbright“ (bietul senator american William J. Fulbright, ințiatorul faimosului program de schimb academic și cultural, se va fi răsucit, gemînd, în mormînt, la fiecare dintre respectivele „corecturi“!). Baseball-ul mi-a fost tipărit drept „base-ball“, John – „Jon“, Kennedy – „Khenedy“ etc. Să zicem totuși că, pentru latura „străineză“ a articolelor mele, mă pregătisem deja să primesc „corecții“, asumîndu-mi eu, stoic, din junețea studiilor anglistice, dinamica social-mentalitară băștinașă, conform căreia, se știe, tot românul e născut anglofon. Dumnealui cunoaște engleza în mod telepatic, nu are nevoie de îndrumători obosiți (Corneliu Vadim Tudor observa, la un moment dat, cu fermitate, pe această linie de gîndire, că Eminescu vorbea excelent germana și, de aceea, prin „contaminare“, ar fi stăpînit, inevitabil, și engleza!). Primisem, ca atare, de tînăr, suficiente zîmbete furișat-ironice, alături de numeroase priviri suspicioase („Ce americănească o fi învățînd, băi, ăsta la facultate, de gavarisește cuvintele lu’ tata Will așa de nașpa?“), în ocaziile cînd pronunțam (corect!) Tottenham (cu necesara contracție fonetică „totnăm“), Fitzgerald (cu accent pe a doua silabă) sau Gere și Basinger (cu „gh“-urile de rigoare și nu cu „ge“-uri!). Lovindu-mă însă și de „intervenții“ în bietul meu grai (publicistic) neaoș, trebuie să admit că m-am arătat surprins. Cu ce va fi supărat limba-mi maternă ochiul de vultur al „capului limpede“ din redacții, de se va fi pornit atît de aprig împotriva ei? Nu am găsit un răspuns satisfăcător nici la mulți ani după evenimente. Cred că se manifesta acolo doar „opinia personală“ (a corectorului) despre cum trebuiau redactate anumite noțiuni, deoarece umorul voluntar mi-ar fi fost greu să-l bănuiesc.

Vechii corectori din edituri și de la reviste, eminențele cenușii incontestabile ale universului scripturistic (masters of their domain, cum ziceau, sugestiv, simpaticii eroi ai serialului Seinfeld!), nu mi-au iertat (nici) limba română. Îmi amintesc și acum, înfrigurat, o cronică literară (la un volum de Vasile Lovinescu), pe care am publicat-o, în 1990, într-o importantă revistă culturală din Iași. Corectoarea a jucat, pur și simplu, fotbal cu nefericitul text, dactilografiat, impecabil îngrijit, pe noua mea (atunci) mașină de scris, din Albion, Remington (prevăzută cu diacritice autohtone: ce mai, dacă publicistica ar fi fost manelistică, mă puteam considera un barosan al epocii – moreau doșmanii dă inimă rea / pentru eeaaa, pentru eeaaa!). La fraza – „Măcar metodologic, Lovinescu se apropie de Eliade“ –, doamna în cauză „a rectificat“ – „Mărar metodologic, Lovinescu se dropie de Eliade“. Tristul Purusha din metafizica hindusă a ajuns Păpușa, iar opusul lui, Prakriti, nu a vrut să iasă altfel în pagină decît Chibrite. Monarhul ascuns s-a convertit în Paharul pătruns, iar hiperboreean în coreean. Știu că v-ați obișnuit cu exagerările din „memoriile“ mele dilematice săptămînale, dar vă garantez că spun adevărul și numai adevărul! Transformarea lexemelor inițiale în altele „mai cu moț“, cum ar veni, indica destul de clar că vorbeam de intervenții textuale conștiente și nu de erori de culegere. Corectoarea mi-a „reparat“, practic, recenzia, prin părțile esențiale, în locurile unde gradul meu de informare lăsa, în mod evident, de dorit. Experiența nu a fost, în acei ani, singulară. Mi-am văzut automatismul stilistic inevitabil ițindu-se, în articole, ca imperturbabil. Aidoma, neîndoios ca nebelicos, intern ca extern, elasticitate ca promiscuitate, surdină ca tartină, torid ca sordid, elitist ca etilist, marginal ca papagal, boare ca moare, Pantagruel ca Parpanghel, nevolnic (legat de traducerea în română a versului din Macbeth-ul lui Shakespeare – „Infirm of purpose!“ / „Nevolnic suflet!“) ca năstrușnic (a apărut, finalmente, în formula „Năstrușnic suflet!“), maramă ca panaramă, gherilă ca torpilă, prostrație ca prostituție ș.a.m.d. Se poate concluziona că sînt un publicist pățit, dar, în și mai mare măsură, că majoritatea corectorilor se dovedeau, în trecut, așa cum mă străduiam să conceptualizez altădată, la „Prezentul discontinuu“, niște „oameni ai preferințelor“. De „alegerea“ lor preferențial-semantică depindea (probabil că mai depinde încă, și în prezent, în unele locuri!) unde „dădeai“ tu și unde „crăpa“ în realitate. Unde „semănai“ adică și unde „răsărea“ în fond. Cum ce răsărea? Mărarul metodologic.

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Fa­cultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: Prezentul dis­­continuu, Editura Institutul European, 2014.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cel mai crud torționar, Nicolae Moromete: „Porc mincinos. În Republica noastră populară, pentru «nimic» nu se capătă mai mult de zece ani!“
Pe unde a trecut, torționarul Nicolae Moromete a semănat teroare, fie că a fost la Aiud, Jilava sau Vacăreşti. Neavând niciun fel de studii, el a fost subiectul unor situații de-a dreptul hilare.
image
Afacerea care ia amploare în România. Locațiile apar ca ciupercile după ploaie, dar tot par neîncăpătoare: „Nu mai avem locuri disponibile”
În ultimii ani, în marile orașe ale României au fost amenajate foarte multe locații dedicate practicării sportului în aer liber. De cele mai multe ori este vorba despre terenuri de fotbal.
image
Admis cu 10 la Automatică. Ionuț Mihăilescu din Caracal a fost singurul decar din 3.500 candidați. A lucrat cot la cot cu bunica exerciții și probleme
Un elev de clasa a XII-a din județul Olt este deja admis la Facultatea de Automatică și Calculatoare din cadrul Politehnicii București, cu media 10. Bunica sa a jucat un rol determinant.

HIstoria.ro

image
Olimpia, cel mai tânăr muzeu al ţării
Primul muzeu din România dedicat istoriei sportului și turismului montan a fost deschis la Brașov, în an olimpic, la „Olimpia”, în fostul sediu al Reuniunii de patinaj, clădire construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, restaurată de Muzeul Județean de Istorie Brașov.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.