Cultura nemulțumirii

Publicat în Dilema Veche nr. 374 din 14-20 aprilie 2011
Branduirea optimismului jpeg

Am fost întrebat zilele acestea – şi m-am întrebat şi eu – cum se explică îmbulzelile isterice de la „reducerile“ din supermagazine, la care am asistat cu toţii în faţa televizoarelor. Sărăcia, „greaua moştenire“ a cozilor comuniste, mai recentele porniri de concurenţă sălbatică etc., toate acestea sînt departe de a da o explicaţie mulţumitoare. Am mai văzut îmbulzeli, dar nu în stilul acesta. Şi nu a fost una singură, să zici că a fost o „anflamare“ accidentală de „psihologia maselor“. M-am resemnat prin urmare, zicîndu-mi în sine mea că, uneori, prostia bate antropologia... Noroc că, în timp ce mă uitam siderat la scene de Fellini suburban, din marea tăvăleală s-a iţit un domn transpirat, şi-a aranjat puţin hainele şi a strigat în faţa camerei: „Nu e organizare, dom’le, ăştia ar trebui daţi în judecată!“. 

Iată deci că a venit şi explicaţia: magazinele sînt de vină, pentru că nu au organizat haosul. Cîteva bătrînele din planul doi au dat din cap a confirmare: „aşa e, huo!“. 

După ce am rîs cu poftă, am început să realizez că aveam de-a face cu expresia unui pattern mult mai răspîndit, care a început să organizeze reacţiile şi atitudinile societăţii româneşti în general. Mi-am adus aminte de vechiul banc cu cei doi pensionari din Cişmigiu, care privesc în tăcere cerul plumburiu. „O să plouă...“ zice unul după oarecare timp. „Mai dă-i dracu’ de comunişti!“ îi răspunde, prompt, celălalt. Cam aşa şi noi: orice ni se întîmplă, orice facem, orice auzim devin doar pretext pentru a ne exprima nemulţumirea şi a conchide că ăştia ar trebui daţi în judecată. Nu se ştie cine, nu se ştie de ce, dar e singura soluţie. Şi e evident. 

– Masterul ăsta e o brambureală! îmi aruncă brusc în faţă, politicos, dar vădit dezamăgit, un student. 

– De ce? mă neliniştesc eu.

– Păi, sîntem la mijlocul semestrului şi încă nu e clar nici programul, nici orarul... 

M-am liniştit (într-un fel): orarul e şi la avizier, şi pe site, iar respectivul student a venit regulat la toate cursurile. Era însă nemulţumit pentru că aşa e normal să fii, şi îşi exprima public nemulţumirea pentru că e dreptul lui.

– Cum rămîne cu „întîlnirea dintre religii“, că înţeleg că despre asta trebuia să discutaţi? întreabă din sală un domn între două vîrste, profund nemulţumit şi el.

– ?...

– Păi, aţi vorbit trei ore şi nu aţi rezolvat nimic ! ne reproşează domnul cu pricina.

– De ce ne-aţi mai chemat? completează printre dinţi vecinul său de scaun.

Nu-i chemase nimeni, veniseră singuri la Clubul Dilema veche. Iar de rezolvat problema „întîlnirii dintre religii“, cred că şi Dumnezeu mai are încă o dilemă... Dar nimeni nu poate îngrădi dreptul omului la nemulţumire. 

Cu toţii am devenit obiectul nemulţumirii aproapelui şi cu toţii sîntem nemulţumiţi de tot ce e în jurul nostru. Exprimarea neîngrădită a nemulţumirii a devenit principala noastră preocupare de timp liber – şi nu numai. Iar acest sport naţional a început să-şi modeleze propriul limbaj şi propriile ritualuri. Pe scurt, tinde să devină o adevărată „cultură“, cu normele, valorile şi rolurile sale sociale. Şi, pentru a te integra acestei culturi, pentru a putea comunica în cadrul ei, trebuie să-i respecţi aceste reguli ale jocului şi să-ţi manifeşti constant şi vizibil nemulţumirea. Faţă de orice, faţă de oricine. Cu cîteva săptămîni în urmă, Mardale a „caricaturizat“ în Caţavencu această stare de spirit în felul său: doi bărbaţi stînd de vorbă, unul dintre ei spunîndu-i celuilalt ceva de genul următor: Eu sînt de acord cu Băsescu în privinţa Libiei, dar cum să o spunem, aşa încît să pară că n-are dreptate?

Sînt curios cum ar arăta talk-show-urile televiziunilor noastre a doua zi după ce un om politic ar lansa ideea că pămîntul e rotund. Pun pariu că cel puţin jumătate din populaţia ţării şi-ar manifesta ferm şi zgomotos nemulţumirea. Cum de ce? N-aţi înţeles nimic... 

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Sfîrşitul jocului. România celor 20 de ani, Editura Curtea Veche, 2010.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Reacții după ce un preot a spus că fetele frumoase, abuzate sexual, trebuie să fie trimise la închisoare. Ministrul Justiției: „Este o invitație la viol!” VIDEO
Preotul Nicolae Tănase, președintele Asociației Pro Vita consideră că fetele frumoase, care au fost victimele unei agresiuni sexuale, „nu sunt chiar nevinovate” și că ar trebui să meargă și ele la închisoare. BOR se delimitează de aceste afirmații.
image
Drogul violului, cel mai periculos, dă dependență de la a treia utilizare. Expert: „Este posibil să asistăm la drame uriaşe”
Psihologul Eduard Bondoc, specialist în medicină la Clinica de Psihiatrie din Craiova, avertizează că cel mai periculos drog este cel cunoscut ca "drogul violului", care este insipid, inodor și incolor.
image
O bătrână din Spania și-a găsit casa ocupată de un cuplu de români. „Am crezut că proprietara a abandonat-o“
Un cuplu din România a stârnit controverse în Spania. Cei doi s-au mutat într-o locuință din cartierul Lavapiés din Madrid.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.