Cum arătăm, de fapt?

Publicat în Dilema Veche nr. 837 din 5 - 11 martie 2020
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

Încercați să vă amintiți starea pe care o aveți atunci cînd urmăriți un reportaj, un documentar, o știre despre România. Orice producție de televiziune, realizată de cineva din afara țării noastre, deci de niște „străini“, și difuzată pe-acolo pe unde vor fi fiind ei. Nu contează ce sînt. Francezi, englezi, nemți, spanioli, italieni, elvețieni, olandezi, orice nație „occidentală“. Deci încercați, cu toată puterea, să vă reașezați în propria piele, dar detașați-vă de momentul citirii acestui text. Mobilizați-vă să reconstituiți stările pe care le traversați, ce simțiți, cum vă comportați atunci cînd vedeți la televizor o producție „străină“, iar aceasta se referă la România.

Probabil că mulți dintre dumneavoastră – dacă facem exercițiul ăsta cu onestitate – vor recunoaște că într-o asemenea situație sînt mai vigilenți decît de obicei. Sîntem mult mai atenți la fiecare detaliu. Ne concentrăm pe „ce arată“ și pe „ce vrea să spună“ reportajul, mult mai mult decît o facem în mod obișnuit. Cerem ca tot ce se vede și se spune să fie cît mai „obiectiv“. Facem, în mințile noastre, un fact-checking amănunțit, adică o verificare a faptelor. Și punem mult mai multă rigurozitate în acțiunea asta decît o facem de obicei. Luăm foc dacă ni se pare că se exgerează cu ceva. De exemplu, dacă imaginile conțin blocurile dărăpănate din cartierele oricărui oraș – blocuri pe lîngă care, de altfel, trecem zilnic –, sate părăginite, în care mai vezi, ici-colo, o ființă umană ca o umbră, trăgînd după ea o vită costelivă, dacă apare o căruță pe șosea, dacă se văd cerșetori pe străzi sau comunități de romi aflați în orice situație, ne umplem de revoltă. Spunem că „Nu așa arată, România, domnule! Ce manipulare ordinară! A rămas clișeul ăsta. Vorbești despre România, arăți numai mizerii, condiții de ghetou și subdezvoltare… E rușinos! Nu se poate-așa ceva!“.

Întrebăm, de cele mai multe ori cu profund reproș în glas, la adresa celor care au realizat producția de televiziune, de ce nu arată Calea Victoriei, Cotroceniul sau Centrul Vechi din București, Clujul, Oradea, Timișoara, Sibiul, Brașovul, că asta e imaginea „corectă“ a României. Unii, mai indulgenți, cer măcar un raport „acceptabil“ între „urît“ și „frumos“. Adică: „Stai, dom’le, un pic! Dacă mi-ai arătat cerșetori, străzi din Ferentari, aurolaci și drogangii, cîini, șobolani, șmecheri cu mașini superscumpe, gonind pe drumuri proaste, pe marginea cărora vezi țărani arînd cu boii, păi atunci arată-mi și Ateneul, zona de clădiri de afaceri din Pipera, centrele din Oradea și Sibiu, universitățile de la Cluj și Iași, săli pline de computeriști sau puștimea de la Electric Castle sau de la Untold, sau arată-mi și Maramureșul sau Bucovina, sau mănăstirile din Moldova, plus satele cu bisericile fortificate, plus natura excepțională din România, cum nu mai găsești în toată Europa asta, că ai ce s-arăți, dacă ești de bună credință…“. Oricum, de cele mai multe ori, supărarea e mare. Ni se pare că „prea se insistă pe chestiile negative“ și că sîntem extrem de nedreptățiți, fiind înghesuiți în același stereotip de prezentare, ca în anii de după Revoluție. Și mai spunem așa: „E drept, în ultima vreme au mai apărut chestii pozitive despre noi, da’ sînt prea puține“.

Acum, să mergem un pic mai departe în exercițiul pe care l-am început. Încercați să vă amintiți stările pe care le traversați atunci cînd urmăriți o producție românească. Un documentar, un reportaj, o știre. Gîndiți-vă la reportajele și la documentarele de la Dosar România, România te iubesc!, În premieră, România furată, de la TVR, PRO TV, Antena 3, Digi24 sau la producțiile unor platforme de jurnalism independent ca Rise Project sau Recorder. Deseori, autorii acestor producții arată lucruri îngrozitoare, care se petrec aici, la noi. Abuzuri greu de închipuit, tăieri ilegale de păduri, hoții de‑ți îngheață sîngele, matrapazlîcuri politice grotești, spitale în care se întîmplă lucruri odioase, toate felurile de grozăvii care, în mod normal, n-ar mai trebui să-i lase pe telespectatori să aibă un somn prea liniștit. Ei bine, la astea ne uităm, deseori, aproape ca la niște producții de divertisment. Rîdem de leșinăm cînd vedem „ce pot să facă“ unii dintre „proștii“ și  „șmecherii“ vedete ale momentului. Ne-am obișnuit cu ei, așa cum ne-am obișnuit și să trecem sau să trăim prin cartiere sinistre, să intrăm în spitale care îți ridică părul măciucă în cap, să ne facem că nu vedem satele măcinate de sărăcie și înapoiere, să nu băgăm în seamă cifrele unor statistici care arată că ne plasăm de multe ori pe primele locuri în topuri ale lipsurilor și rămînerii în urmă.

Cînd vedem reportajele și documentarele produse în România nu mai cerem un raport rezonabil între imaginile „frumoase“ și alea „urîte“. Dimpotrivă. Imaginile urîte sînt dominante. Sînt cele care ni se par absolut normale. Pentru mulți dintre noi, așa arată România. Ca starea asta de complicitate, de promiscuitate, de acceptare a faptului că, deși vezi dimensiunile unor hoții sau abuzuri, „n-ai ce să faci, aici e pierdută orice speranță, cu ăștia n-o s-o scoți niciodată la capăt“. Ia să se difuzeze imediat, după recitalul ăsta de lehamite națională, un documentar „nefavorabil“ făcut „afară“. Vom asista la o explozie de indignare, la o revărsare de patriotism, la o repoziționare instantanee, față de propria condiție și față de noțiunea de patrie. Sigur că sîntem și una, și cealaltă față a monedei. Dar nu despre asta e vorba. Ci despre ce ar putea declanșa mai des partea de revoltă că nu sîntem recunoscuți, pe măsura meritelor și capacităților noastre. Soluția, pînă acum, a fost plecarea de-aici. Mulți pleacă și acum. Dar unii se întorc, aducînd cu ei părți din modelul civilizațional pe care și l‑au visat. Vor fi, oare, la  un moment dat, atît de numeroși încît să conteze hotărîtor?

Cătălin Ștefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.