Cum pot fi combătuţi teroriştii

Publicat în Dilema Veche nr. 571 din 22-28 ianuarie 2015
Ce a făcut şi ce n a făcut Sorin Oprescu jpeg

Am citit cu interes cele scrise de colegul meu Cristian Ghinea despre reacţiile emoţionale şi contradictorii ale opiniei publice. După cum spune el, reprezentanţii opiniei publice inflamate de grozăvia atentatelor vor, pe de o parte, ca statul să facă „orice“ pentru a-i opri pe terorişti şi pentru a asigura securitatea deplină a cetăţenilor, pe de altă parte însă, după ce trec momentele fierbinţi, ei cer insistent aceluiaşi stat democrat să aibă grijă, să respecte pe deplin drepturile omului, deci şi pe ale teroriştilor, ale suspecţilor de terorism şi ale celor bănuiţi că vor să comită acte teroriste. După părerea lui Ghinea, prin asta, tocmai noi, cetăţenii lumii libere, am fi vinovaţi de ceea ce ni se întîmplă. Pe scurt, e veşnica dilemă dintre libertate şi securitate. Cele două deziderate nu se pot suprapune perfect niciodată. Între ele e un fel de mers pe sîrmă. Într-o parte poţi avea de-a face cu militantism civic naiv sau absurd, în cealaltă – cu abuzuri ale autorităţilor.

Dacă citeşti cîte ceva despre istoria şi modul de funcţionare al serviciilor secrete din ţările democrate, descoperi lucruri care chiar complică şi mai mult dilema. Afli că nu de fiecare dată cînd serviciilor de informaţii şi de securitate li s-au acordat mijloace şi drepturi suplimentare, rezultatele au fost mai bune (e adevărat că, în funcţie de evenimente şi necesităţi, aceste servicii trec prin cicluri succesive în care au mai multe sau mai puţine mijloace şi drepturi la dispoziţie). Mai e nevoie şi de competenţă. Fondurile mai mari, instrumentele legislative mai puternice sau curentul politic favorabil unor anumite acţiuni nu sînt neapărat o garanţie a reuşitelor. CIA, de exemplu, a primit vînt din pupă după atentatele de la 11 septembrie, cînd administraţia de la Casa Albă şi opinia publică erau favorabile acţiunilor în forţă contra teroriştilor, dar rezultatele activităţii agenţiei nu s-au ridicat la nivelul aşteptat. Agenţii CIA, ştim bine acum, au recurs chiar la tortură, de multe ori, spre stupoarea colegilor de la FBI, învăţaţi să respecte anumite reguli şi care înţelegeau şi efectele adverse ale unor operaţiuni ilegale sau imorale. Cei de la CIA au lucrat brutal, de multe ori fără „fineţea“ necesară în asemenea cazuri, şi au mai fost şi descoperiţi. Iar prin tortură au obţinut o mulţime de informaţii false sau inutilizabile.

De mai multe ori în istorie, chiar şi înainte de 11 septembrie, au existat toate datele care prevesteau o acţiune teroristă. Dar n-a existat suficientă organizare şi comunicare sau o minte limpede care să poată discerne informaţiile, aşa încît atentatul să poată fi anihilat.

Cea mai bună prevenire a unor activităţi teroriste sau subversive se face prin infiltrarea acestor organizaţii cu oameni ai serviciilor de informaţii sau ai poliţiei, o ştia foarte bine Edgar Hoover, legendarul director FBI. Pentru asta e însă nevoie de oameni foarte competenţi şi de operaţiuni pe termen lung. Numai că Edgar Hoover ştia şi să exagereze. Cînd voia glorie, fonduri sau influenţă pentru el şi pentru serviciul pe care-l conducea, invoca marile pericole la adresa societăţii americane şi importanţa activităţii FBI, scoţînd la lumină nenumăraţi potenţiali sabotori comunişti care fuseseră urmăriţi de FBI. Nu era însă totdeauna clar dacă acei oameni erau cu adevărat periculoşi sau doar nişte lăudăroşi de prin cîrciumi. Erau indivizi supravegheaţi şi cîteodată arestaţi. Unii erau chiar incitaţi să facă ceva pentru a fi prinşi.

Rareori însă erau dovediţi pînă la capăt. Cînd totuşi preşedintele Johnson a vrut să neutralizeze o organizaţie precum Ku Klux Klan, FBI-ul a făcut-o aproape perfect cu ajutorul agenţilor infiltraţi.

După atentatele de la Paris se vorbeşte acum despre necesitatea colaborării informative cît mai strînse dintre serviciile secrete şi poliţiile statelor membre UE. Pare simplu, dar nu cred că e chiar uşor de pus în practică. Una dintre principalele probleme ale serviciilor de informaţii americane din ultimele decenii a fost tocmai lipsa de colaborare între ele. Foarte greu au fost convinşi cei de la CIA să coopereze cu FBI, şi invers. În Marea Britanie, între MI5 şi MI6, adică între serviciul de contrainformaţii şi cel de spionaj, au existat chiar episoade de conflict, cu alte cuvinte, se spionau unii pe alţii. Şi era vorba de servicii aparţinînd aceluiaşi stat. Cu atît mai greu de închipuit e o colaborare foarte eficientă între servicii ale unor ţări diferite (uneori şi cu rivalităţi istorice), chiar dacă azi sînt membre ale aceleiaşi Uniuni Europene.

După atacurile de la Londra, din 2005, am asistat, timp de vreo două săptămîni, la declaraţii ale responsabililor poliţiei şi serviciilor de securitate, care înşirau obstacolele cu care se confruntau şi cereau diverse întăriri ale legislaţiei şi drepturi suplimentare de a face tot felul de controale. Discursurile lor fără opoziţie începeau să sune oarecum straniu într-o ţară liberală prin excelenţă. Dar asta a durat pînă cînd poliţia l-a ucis pe tînărul brazilian Juan Carlos de Menezes, trăgîndu-i cinci sau şase gloanţe în cap, după ce l-a confundat cu un suspect de terorism. Atunci am văzut trezindu-se spiritul civic britanic. Au apărut o mulţime de reprezentanţi ai societăţii şi politicieni care au început să le spună poliţiştilor să-şi ducă la îndeplinire treaba pentru care sînt plătiţi, să afle cine a pus atentatele la cale, să prevină altele şi, în general, să facă bine să-i prindă pe vinovaţi fără să mai „terorizeze“ populaţia cu tot felul de controale absurde. A fost un moment de bîlbîială din partea autorităţilor, cînd au fost date la iveală şi tot felul de minciuni şi greşeli ale serviciilor de securitate.

Dar, ca să nu mai întind vorba, combaterea terorismului se face totuşi cu servicii de informaţii şi de securitate, cu agenţi competenţi şi bine instruiţi, cu oameni care ştiu unde, cum şi ce să caute. Desigur, activitatea lor poate fi uneori îngreunată de emoţiile opiniei publice, de interesul sau de exaltarea unor activişti enervanţi pentru drepturile omului, de politicieni sau miniştri idioţi. Ei trebuie să ştie însă să-şi facă meseria dincolo de asemenea obstacole, într-o ţară cu legislaţie liberală şi democratică. 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.