Despre îndoială

Publicat în Dilema Veche nr. 448 din 13-19 septembrie 2012
Despre îndoială jpeg

Nu mai eram de oarecare vreme la curent cu ce se întîmplă prin ţară. Eram singuri, fără televizor şi fără Internet, şi ne complăceam, liniştiţi, în această imponderabilitate informaţională. Cînd studentul ne-a făcut o vizită, l-am întrebat, după o vreme, ce se mai aude? A scos smartphone-ul şi în cîteva minute ne-a prezentat realitatea. Aveam totuşi cîteva îndoieli: da, dar, poate, nici chiar aşa... El n-avea şi se uita la noi respectuos, dar mirat. „De unde ştii toate astea?“ – l-am întrebat eu, naiv. „Astea sînt informaţiile la zi“ – a dat el din umeri. „Bine, bine, dar informaţiile de la cine?“ – a mai întrebat, rezervată, soţia mea. „Din reţea!“ – ne-a informat studentul, deja puţin excedat. Din reţea, din reţea, dar cineva le-a pus acolo, cineva le-a selectat, filtrat, poate cu un interes, poate cu o părtinire, poate neutru, dar incomplet, poate... Mă rog, nici o informaţie nu poate fi luată aşa, ca atare, fără rezerve, fără o doză de îndoială critică, fără să o rumegi puţin. Studentul ne-a lăsat să perorăm, fiindu-i evident că sîntem nişte bătrînei simpatici, dar anacronici, depăşiţi de tehnică. Telefonul lui era un oracol care nu se înşală niciodată, căci este de ultimă generaţie.

Am schimbat vorba şi am discutat despre unele şi altele, dar reveneam mereu la „reţea“. Ne gîndeam să mergem pe Drumul Regelui, dar vremea era schimbătoare, aşa că aveam îndoieli. Studentul a deschis din nou globul de cristal şi ne-a informat că peste trei zile o să fie frumos în zona respectivă. Ne-a dus gîndul la casa din Bucureşti şi ne-am întrebat şi noi, ca omul, ce-o mai fi pe acasă. Studentul a deschis laptopul, a localizat poziţia şi ne-a informat că totul pare să fie în regulă, dar în faţa casei a început o lucrare de la Apa Nova. La plecare, am mai zis, aşa, într-o doară: „Ce noapte frumoasă!“. „La mine arată că sînt ceva nori“ – m-a corectat el. Toma necredinciosul, am ieşit pînă în curte şi m-am uitat la cer. Era o noapte întunecată, fără lună, dar printre stele se puteau ghici cîţiva nori. Mă îndoisem degeaba...

Am mai stat multă vreme cu soţia mea să comentăm cele petrecute. Siguranţa senină a studentului ne evoca multe alte scene cu studenţii noştri – şi nu numai. „Ştii ce îi lipseşte acestei generaţii?“ – s-a întrebat retoric, la un moment dat, soţia mea. „Îndoiala!...“

Am început apoi să filozofăm pe această temă, amintindu-ne cîte o întîmplare sau alta din experienţa fiecăruia. Ne-au revenit în minte mai ales scene uneori hilare, cînd le prezentam studenţilor cîte o afirmaţie sau o întîmplare şi le ceream să le interpretăm împreună, să ne îndoim adică sistematic şi să vedem ce rămîne din „evidenţele“ expuse. Majoritatea se blocau, neînţelegînd ce poate fi comentat la nişte evidenţe. O minoritate activă se apuca să „deconstruiască“ orice, convinşi din principiu că totul e o minciună ce trebuie dată în vileag. Soţia mea a venit apoi cu o carte (tradusă din engleză) pe care tocmai o citea şi mi-a arătat un pasaj: „Vezi, e sensul prim al cuvîntului, cel pe care îl găseşti pe primul rînd al dicţionarului, dar în acest context este evident că are altă conotaţie. De multe ori am întîlnit acest gen de traducere pripită, în afara oricărui dubiu profilactic...“ M-am gîndit, la rîndul meu, la tirania bibliografică ce constituie norma indiscutabilă din lumea academică actuală şi care face ca cea mai mare parte a unui articol să fie acoperită de citate şi trimiteri menţionate cu acribie. „Elimini îndoiala şi te pui în siguranţă!“ – am comentat eu. Dacă o sută de alţi autori, aleşi dintre trendsetter-ii academici, spun acest lucru înseamnă că nimeni nu se poate îndoi de ceea ce ai tu de spus. Şi astfel, o groază de articole nu mai spun, de fapt, nimic nou, ci doar puţin altfel, întărind astfel doar certitudini plate, în loc să genereze îndoieli profunde. Surfing-ul, despre care ne-a avertizat deja McLuhan cu mulţi ani înainte ca acesta să devină practică de zi cu zi a internauţilor de toate calibrele, a devenit mod de gîndire. El a înlocuit aprofundarea în „adîncime“ a cunoaşterii cu extinderea ei „în suprafaţă“ – ne mai atrage atenţia Alessandro Baricco. Nivelul de „profunzime“ este aplatizat „în timp real“ de motoarele de căutare, care îţi afişează în prima, eventual şi în a doua pagină din milioanele existente, tot ceea ce merită să ştii. Trebuie să ai curiozităţi şi îndoieli ieşite din comun pentru a căuta şi pe a treia pagină, chiar dacă, poate, informaţia relevantă se află de-abia pe a zecea pagină. Dar şi deja banalul televizor are efecte similare: este suficient să setezi canalul care gîndeşte ca tine, ca să ai confirmarea că realitatea este aşa cum ţi-o imaginezi tu şi să fii scutit astfel de păcătoasele îndoieli. Şi cum piaţa este generoasă cu fidelii săi, fiecare capătă astfel o sursă de evidenţe pe gustul propriu; îndoiala este doar o cauză nesănătoasă de nesiguranţă şi frămîntări inutile.

Şi am continuat astfel pînă tîrziu în noapte.

Dubito ergo cogito... Îndoiala constructivă şi sistematică pe care modernitatea europeană a pus-o la bazele raţionalităţii sale, ba chiar şi la cele ale fiinţei umane în genere, începe să fie tot mai mult eliminată din reperele canonice ale gîndirii, fiind înlocuită cu o informaţie ready made, tehnicizată, mondializată şi marketizată pentru liniştea consumatorului. Post-modernitatea a adus cu sine şi post-raţiunea, instalată neîndoielnic în puterea extensivităţii sale fără precedent.

Personal, am însă unele îndoieli referitoare la această reţetă a fericirii...

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Sfîrşitul jocului. România celor 20 de ani, Editura Curtea Veche, 2010.

Foto: L. Muntean

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cel mai crud torționar, Nicolae Moromete: „Porc mincinos. În Republica noastră populară, pentru «nimic» nu se capătă mai mult de zece ani!“
Pe unde a trecut, torționarul Nicolae Moromete a semănat teroare, fie că a fost la Aiud, Jilava sau Vacăreşti. Neavând niciun fel de studii, el a fost subiectul unor situații de-a dreptul hilare.
image
Afacerea care ia amploare în România. Locațiile apar ca ciupercile după ploaie, dar tot par neîncăpătoare: „Nu mai avem locuri disponibile”
În ultimii ani, în marile orașe ale României au fost amenajate foarte multe locații dedicate practicării sportului în aer liber. De cele mai multe ori este vorba despre terenuri de fotbal.
image
Admis cu 10 la Automatică. Ionuț Mihăilescu din Caracal a fost singurul decar din 3.500 candidați. A lucrat cot la cot cu bunica exerciții și probleme
Un elev de clasa a XII-a din județul Olt este deja admis la Facultatea de Automatică și Calculatoare din cadrul Politehnicii București, cu media 10. Bunica sa a jucat un rol determinant.

HIstoria.ro

image
Olimpia, cel mai tânăr muzeu al ţării
Primul muzeu din România dedicat istoriei sportului și turismului montan a fost deschis la Brașov, în an olimpic, la „Olimpia”, în fostul sediu al Reuniunii de patinaj, clădire construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, restaurată de Muzeul Județean de Istorie Brașov.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.