Despre lectură

Publicat în Dilema Veche nr. 472 din 28 februarie - 6 martie 2013
O povestire cu tîlc jpeg

Cînd mă aflam prin anul al II-lea de facultate – adică prin 1988 –, un excelent profesor de filozofie, ale cărui cursuri le urmam, entuziast, la vremea respectivă, mi-a spus, la un moment dat, pe parcursul unei spectaculoase prelegeri despre gîndirea antică greacă: „Dragă Codrine, privind la colegele tale de grupă, îţi zici, probabil, că sînt frumoase (să nu uităm că ne referim la Facultatea de Filologie, o autentică «Mecca» feminină pentru întreaga populaţie studioasă de gen masculin a anilor şaizeci-şaptezeci-optzeci! – n.m.), dar, dacă l-ai citi atent pe Platon, ai vedea că ele nu reprezintă decît umbre ale Frumuseţii! Nişte palide copii după Arhetip! Nişte imitaţii ieftine!“ Observaţia – destul de abruptă – m-a intrigat peste măsură (nu numai pe mine, se înţelege, ci şi pe colegii mei şi, cu precădere, pe colegele mele.)

Ca atare, în după-amiaza cu pricina, puţinii ieşeni care mă cunoşteau atunci şi care se vor fi nimerit prin zonă m-au putut vedea coborînd Dealul Copoului cu Republica, Dialogurile şi Apărarea lui Socrate sub braţ, toate luate, febril, de la Bibliotecă. Ca viitor literat, deţineam deja un bun exerciţiu al lecturii, transformat, pe măsura trecerii anilor, chiar într-o disciplină zilnică suficient de riguroasă – dar, mărturisesc, nu-mi propusesem să citesc sistematic (şi) filozofie. Presupuneam că o familiarizare fugitivă cu anumite noţiuni de bază, de prin dicţionare de specialitate, îmi va fi suficientă pentru un statut onorabil de filolog. Nu ştiam, coborînd vioi spre Piaţa Unirii, că tocmai intram într-una dintre cele mai fascinante aventuri culturale ale existenţei mele. M-am îndrăgostit, pur şi simplu, de marea filozofie pe care, din păcate, nu am studiat-o şi „oficial“, însă pe care am savurat-o, în postură de lector, în deceniile ulterioare, cu creionul în mînă.

Pot spune, fără să exagerez, că formarea mea intelectuală trece prin două „etape“: prima – pînă la amintitul curs epifanic, cea de-a doua – după. „Ruptura“ dintre ele s-a produs, incontestabil, pe fondul unui act de lectură. M-am familiarizat, treptat, cu anamnesis-ul socratic-platonician, pentru a mă mişca apoi către întreaga filozofie greco-latină. Mai tîrziu, sub imperiul căutărilor avide, m-am „dus“ la raţionalişti şi la fenomenologi, fără a-i „uita“ pe clasicii germani: Schopenhauer, Kant, Fichte, Hegel... Cititul naşte citit, tot aşa cum scrisul generează şi mai mult scris. Nu cred că se găseşte în lume (spun, neîndoios, o banalitate!) voluptate mai îmbietoare decît pătrunderea într-un univers al ideilor, prin intermediul textelor. Textul – s-a zis acest lucru de nenumărate ori – codifică, încifrează viaţa (postmodernii folosesc, iată, un concept foarte plastic pentru a defini melanjul dintre „realitate“ şi „ficţiune“ – texistenţă). Prin lectură, nu doar cunoşti, ci şi trăieşti.

Tinerilor de astăzi, care au descoperit noi forme de dinamică existenţială, considerînd cărţile prea „lungi“ în raport cu „scurtimea“ vieţii, le-aş sugera de aceea că, dimpotrivă, textele fundamentale ale culturii prelungesc, într-un mod misterios, restrictivul nostru interval pămîntesc. Nu neapărat în latura sa cronologică (deşi, pe undeva, am bănuiala că marii cititori, ca şi marii melomani, sînt mai longevivi!), ci în aceea axiologică. În substratul lui valoric, mai precis. Ştim cu toţii că nu atît „cantitatea“ vieţii contează, cît „calitatea“ ei. Or, calitativ vorbind, o existenţă îmbogăţită, supradimensionată prin lectură, nu se compară cu nimic altceva. Textul ascunde adesea enigme mai captivante decît tainele junglei amazoniene, iniţierea prin lectură poate arunca în umbră o multitudine de revelaţii pricinuite de vieţuirea imediată. Materialul netrăit într-o viaţă de om (limitată, oricît de vivace s-ar dovedi insul în cauză!) are şansa de a fi „recuperat“ prin lectură. Saltul în semiotica textului devine oricînd mai dătător de fiori decît bungee jumping-ul practicat pe versanţii ameţitori ai Orientului.

Lectura e viaţă, existenţa însăşi se întemeiază pe text. Viaţa profundă, viaţa adevărată – oricît de paradoxal ar suna şi oricît de mult i-ar irita ideea pe hedonişti – se manifestă, frecvent, mai curînd în decorul ficţional al literaturii decît în butaforia atît de greu inteligibilă a istoriei. De cîte ori nu mi-am/ne-am procurat „realităţile“ esenţiale, mai uşor şi mai semnificativ, din filozofie şi literatură, iar nu din absurda existenţă comună! Ce dilemă umană poate să mă (mai) impresioneze după ce am citit Hamlet, această radiografie magistrală a individului situat în contratimp cu propria lui epocă? Ce nedreptate socială reuşeşte să mă (mai) doboare după ce am înţeles noţiunea conştiinţei de sine hegeliene? Ce patologie a puterii mă va (mai) uimi după lectura lui Macbeth? Care disoluţie a aparentei măreţii umane mă va (mai) pune pe gînduri după experienţa degradării din Regele Lear?

Un singur lucru nu-i va fura totuşi, niciodată, textul vieţii: tragedia. Oricît de amplu şi de maiestuos se va articula tragicul estetic în semiotica literaturii sau a artei în general, tragicul fiinţial – sec, brutal şi necruţător – va fi întotdeauna mai adînc şi mai intens. Textul poate însă interveni şi aici paliativ. El îşi va păstra, necondiţionat, forţa de a învesti tragedia existenţei cu sens.

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Un gigant italian deschide o nouă fabrică în România și angajează 800 de oameni
România pare extrem de atractivă pentru investitorii străini dat fiind că în ultima perioadă tot mai multe companii aleg să construiască noi fabrici în țara noastră.
image
Prețul uriaș cerut pentru un apartament din București. „Se vinde și strada? În Berlin e mai ieftin!”
Prețurile proprietăților imobiliare cresc de la o zi la alta în marile orașe, iar Bucureștiul e printre cele mai scumpe. Chiar dacă nu a ajuns încă la nivelul Clujului, Capitala e plină de oferte inaccesibile românilor de rând.
image
Cum să-i facem pe aliații NATO să ne sprijine ca pe baltici și polonezi. Un expert român pune degetul pe rană
NATO și SUA sunt mult mai puțin prezente în partea de sud a flancului estic decât în zona de nord, ceea ce creează un dezechilibru. Chiar dacă, anul trecut, Congresul SUA a votat ca regiunea Mării Negre să devină zonă de interes major pentru americani, lucrurile se mișcă încet.

HIstoria.ro

image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.
image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.