Despre romgleză

Publicat în Dilema Veche nr. 544 din 17-23 iulie 2014
Alte confuzii jpeg

Constatam, în „Amintirile anglofone“ de săptămîna trecută, ascendentul indiscutabil pe care îl are tineretul de astăzi în comunicarea cu reprezentanţii altor culturi, faţă de, să spunem, generaţia mea. Deşi noi eram, poate, mai studioşi (ţinînd cont şi de specificitatea vremurilor care nu îţi prea dădeau multe opţiuni) şi aveam, prezumtiv, o mai bună comandă a gramaticilor principalelor limbi europene şi a celei naţionale, în interacţiunea cu străinii, rămîneam greoi, timizi şi, evident, complexaţi de multiplele deficienţe expuse fără perdea de spaţiul nostru de provenienţă. Dimpotrivă, junii care se apropie, în prezent, de vîrsta de 20 de ani dezvăluie, în mod clar, alură de europeni, sînt umblaţi (deja) prin lume, dialoghează dezinhibat cu interlocutori din zone variate ale mapamondului şi nu par apăsaţi de frustrări. În urmă cu cîţiva ani, cînd l-am luat, pentru prima oară, la Londra, pe fiul meu Andrei (pe atunci, elev încă de gimnaziu), am fost şocat să-l văd angajîndu-se, foarte competent, într-o conversaţie pe teme de fotbal european şi Champions League, cu un şofer de taxi. Ajunşi la destinaţie, driver-ul ne-a dat numărul lui de telefon, invitîndu-ne să-l sunăm la orice oră din zi şi din noapte, dacă vom avea nevoie de transport. Ne ispitea cu reduceri substanţiale, fericit că descoperise un confrate-suporter al echipei Chelsea. Am tăcut derutat, în contextul respectiv, amintindu-mi că, la propria-mi epocă gimnazială, confruntat pe neaşteptate cu un străin (doctoriţa Phol, dacă vă amintiţi...), deşi eram tobă de gramatică şi lexic englezeşti, abia putusem, cu inima în gît de emoţie, să rostesc un „What?“ defazat şi aiuritor. Băieţelul bucălat, cu zîmbet incert, de pe faleza din Mamaia, a ajuns, să recunoaştem, o filă îngălbenită din istoria noastră paideică!

Există, desigur, şi un revers al medaliei. În vioiciunea joncţiunii cu alteritatea mondială, cu precădere, pe fond anglofon, a apărut şi un hibrid lingvistic, din ce în ce mai vizibil, cu numele de romgleză. Dacă, în urmă cu un deceniu, un deceniu şi jumătate, ne supărau cuvinte precum implementare, downladare, locaţie sau treinurire, în prezent, terminologia engleză a pătruns în arii mult mai subtile de comunicare, sugerînd virtuţi de rafinament stilistic. Facem, de exemplu, asumpţii, şi nu presupuneri, ne manifestăm reluctanţa, şi nicidecum reticenţa, rejectăm un proiect, în loc să-l respingem. Ţinem speech-uri, şi nu alocuţiuni. Shop-uim, nu mai cumpărăm propriu-zis, avem target-uri, şi nu obiective, mergem la job, şi nu la serviciu. Ne focusăm, şi nu ne concentrăm pe o idee, jog-uim, şi nu alergăm, căutăm să fim în trend, şi nu la modă, ţintim la funcţii de managers şi assistant managers, iar nu la obsoletele (iată că mă ia şi pe mine gura... anglofonă pe dinainte!) poziţii de director ori director adjunct. În sfîrşit, nu mai preparăm un fel de mîncare, ci un dish, nu mai aranjăm/montăm o farfurie, ci executăm plating, nu mai primim felul principal, ci the main course. Lucrurile sînt fie cool, fie pathetic, toate ne apar neat ori awesome. Am fost invadaţi de homeleşi, ne updatăm mereu, brenduim, tolkuim, facem clubbing, wolkuim, ne simţim sleepy, groggy, moody, horny şi needy. Ne gratulăm, indiferent de sex, cu apelativul man şi, mai presus de toate, adorăm chestiile vintage, cu atît mai mult dacă ele poartă patina timpului comunist. Am recepţionat, recent, în format electronic, chiar şi un artefact... estetic în romgleză, pe care, dacă nu l-aţi descoperit cumva şi dumneavoastră înşivă în spaţiul virtual, vă fac bucuria de a-l reproduce, integral, mai jos.

E vorba aşadar despre o poezie, cum altfel, de love: „I love you atît de tare / Încît I believe că mor / You are so încîntătoare / Oh, my dear, cît te ador! / When I go la braţ cu tine / Mă simt very măgulit / Că se looking toţi la mine, / Oh, I am so fericit! / All ar fi atît de bine / But you see, nu-i chiar aşa / Căci I tell ce simt în mine / Do you want să fie aşa? / Dar tu smile şi smile întruna / And I think că spui trăznăi / Please, don’t face pe nebuna / şi mai look în ochii mei! / Understand? I love you, dragă, / Cum the hell să-ţi mai vorbesc? / You are totul pentru mine / And I want să te întîlnesc / But it’s difficult, vezi bine, / Că your mother e pe fază / Şi, din five în five minute, / Carefully te controlează, / Că, for să ajung la tine, / Ca în Shakespeare, Juliet, / I, Romeo, love pe tine, / Give me scara din boscheţi…“ Romgleza nu este, observăm uşor, neapărat ceva periculos. E un simptom al melanjului şi al diversităţii propuse de către postmodernitate, combinînd mentalităţi, AND-uri, experienţe şi orizonturi de aşteptare. Ea comportă doar, cel mult, ca orice amestec de identităţi, riscul confuziei benigne, al incertitudinii blînde şi al ambiguităţii simpatice, precum cea sugerată de un banc celebru. „Nu vă supăraţi“, îl întreabă un domn pe vecinul de la o coadă pentru bilete la un spectacol, „persoana din faţa dumneavoastră este băiat sau fată?“ „E fată, ce Dumnezeu! E chiar fiica mea.“ „Aoleu, mă scuzaţi, n-am ştiut că sînteţi tatăl ei!“ „Nu sînt tatăl, sînt mama, domnule!“ „Ah, pardon, n-a fost cu intenţie! Totuşi, atenţie, vă rog! Nici eu nu sînt domn, sînt doamnă!“ Bine, veţi răspunde, în era Conchitei Wurst, astfel de detalii devin opţionale. De acord, dar, să admitem, sometimes, in details veritas!

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Paradisul care atrage turiști români cu prețuri neschimbate de 10 ani. „Numai la noi se practică japca”
Românii aleg demulte ori să-și petreacă vacanțele în străinătate, în special vara, spre disperarea hotelierilor care se plâng de lipsa clienților. Însă, în foarte multe cazuri, turistul român face această alegere pentru că, nu e un secret, un sejur în străinătate e mai ieftin decât în propria țară
image
Radonul, ucigașul invizibil din Ardeal. Medic: „Se atașează de aerosol și rămâne la nivelul de 1-1,5 m înălțime, exact unde respiră copiii”
A crescut numărul cazurilor de cancer pulmonar la nefumători, iar un motiv este iradierea cu radon, un gaz radioactiv incolor și inodor foarte periculos pentru sănătate dacă se acumulează în clădiri.
image
Căutătorii de artefacte milenare. Fabuloasele noi descoperiri ale detectoriştilor, arheologii amatori plini de surprize
Înarmaţi cu detectoare de metal, colindând locuri numai de ei ştiute din ţinutul Neamţului, arheologii amatori au reuşit, graţie hazardului şi perseverenţei, să aducă la lumină vestigii din vremuri trecute

HIstoria.ro

image
„Monstruoasa coaliție”, Cuza și francmasonii, în „Historia” de aprilie
De ce au ales adversarii lui Cuza să-l răstoarne de la putere? Care a fost rolul masoneriei în acest proces? Este apartenenţa lui Cuza la masonerie confirmată documentar?
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.