Exerciţii de neutralitate

Publicat în Dilema Veche nr. 639 din 19-25 mai 2016
Exerciţii de neutralitate jpeg

Există în folclor o poveste despre un arheolog al anului 5000 care găsește dovezi că Elveția nu a fost neutră în al Doilea Război Mondial. O citez aici după P. Ducrey, fost director al Școlii elvețiene de arheologie în Grecia: „Făcînd săpături în Geneva, acesta dă peste ruinele Grand-Théâtre de Genève, distrus de un incendiu pe 1 mai 1951. Săpînd într-un alt sector, la 250 m distanță, găsește un alt strat de incendiu, nu mai puțin important: sînt vestigiile Bâtiment Électoral, distrus de un alt incendiu pe 4 august 1964. O concluzie posibilă ar fi următoarea: contrar a ceea ce știm din sursele scrise, Geneva a fost bombardată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial“. Iată deci demontarea cu fapte a mitului neutralității Elveției! Povestea pleacă de la lucrul adevărat că doar în cazuri excepționale putem data straturi arheologice cu o precizie mai mare de, să zicem, douăzeci de ani. Vrînd-nevrînd arheologii fac din acești douăzeci de ani cam ce fac copiii din batoane de plastilină frumos colorată, adică un bulgăre gri. Asta din cauza unor limite ale rezoluției științifice, de pildă ale datărilor absolute cu C14 sau relative prin tipologii ceramice, ca și metodologice, pentru că obiectele au și ele biografii în care data producției, data de folosire și data încorporării în pămînt pot fi foarte diferite. Dar și din cauza unei formidabile ispite de a lega tot ceea ce găsim de cel mai apropiat eveniment istoric major, dacă se poate chiar cu un personaj celebru cu care asocierea să nu fie prea cusută cu ață albă. Dacă simțim deci o crispare ontologică la gîndul că am putea pune un incendiu din ’64 pe seama unui bombardament din ’44, să ne amintim data viitoare cînd punem cazmaua în pămînt că nu toate oalele care au dat în foc s-au datorat invaziei avarilor (sau cutărui celebru cutremur atestat de sursele scrise).

Un alt arheolog, director al muzeului roman din Lausanne, L. Flutsch, lansa de curînd o expoziție itinerantă cu obiecte din viața de zi cu zi și interpretările pe care li le-ar putea da un arheolog din anul – spune el – 4002. O plăcuță cu circuite computerizate, de pildă, primește ca legendă „model de aglomerație urbană la scară foarte mică. Între clădirile dispuse geometric, observăm o rețea de linii fine, reprezen­tînd artere de comunicații și/sau conducte“. Un asortiment de roți dințate apare în catalogul expoziției drept „obiecte cu coroane de raze, ce corespund fără îndoială unor simboluri solare, dovedind un cult al ciclurilor cosmice și al astrului zilei. Modul de folosire exact ne scapă (accesorii rituale, ornamente de costume sacerdotale, decorații ale unor obiecte liturgice sau ale unor temple solare?)“. (Mă întrerup ca să spun că expoziția asta a avut un uriaș succes la copii. Muzeele, oricît de serioase, oricît de prestigioase, și chiar și cele din România, trebuie să nu uite că o parte absolut esențială a rolului lor este să-i distreze în mod deștept pe copii.) Mai departe, despre un pitic de grădină, spart: „cu barba sa lungă și boneta, bărbatul este desigur un înalt personaj sau mai probabil un preot, a cărui fizionomie binevoitoare subliniază funcția sa protectoare. Costumul său furnizează o mărturie prețioasă despre aparența vestimentară a celor de rang înalt“. Dintr-o stropitoare se servesc băuturi scumpe, o dulie este parte dintr-un flacon de parfum și așa mai departe. În majoritatea cazurilor, cum se vede și din exemplele de aici, ignoranța sacralizează, de unde și un fel de optimism – adică, dacă nu vom fi înțeleși, măcar vom fi admirați. Inevitabil, se va întîmpla și invers, în expoziție o statuetă reprezentîndu-l pe Hristos pe cruce fiind descrisă prin ochii arheologului din mileniul 5 drept un „sportiv“… „în ținută foarte sumară“. Nu e un comentariu al Muzeului din Lausanne referitor la viitorul creștinismului, ci la nonșalanța cu care arheologii de astăzi vorbesc despre cîte o „Venus“ paleolitică sau o „Stăpînă a animalelor“ minoică. Dacă privim lucrurile așa, asemenea expoziții aparent frivole se pot dovedi adevărate puneri în abis ale arheologiei.

Pentru că am citat deja două texte destul de neconformiste în literatura arheologică, care în general e pe atît de scorțoasă pe cît e imaginea arheologiei în media de relaxată, nu pot să-l las deoparte pe Paul Bahn de la Cambridge. Într-o cărticică în care bălăcărește cu eleganță tagma arheologilor, Bahn spune: „Dacă un grup de arheologi ar fi transportați în trecut cu o mașină a timpului, probabil că în cîteva ore ar fi absolut stupefiați și ar tînji după aer condiționat, real ale, și propria lor versiune despre cum erau lucrurile în trecut“. Teoretic, desigur, n-am avea fi nici un motiv să fim dezamăgiți că Elveția a fost, de fapt, neutră sau că Venus de la Willendorf n-avea nici o legătură cu fertilitatea. Dar să nu subestimăm cît de atașați sîntem de propriile noastre reconstrucții și în ce măsură ne gîndim mereu la „țara străină“ a trecutului nostru ca la o variantă bon sauvage a prezentului.

(P. Ducrey, Menaces sur le passé, Etudes de lettres, 10, 1977, pp. 1-18; L. Flutsch, Futur antérieur. Trésors archéologiques du 21e siècle après J.-C., Gollion, 2002; P. Bahn, The Bluffer’s Guide to Archaeology: Bluff Your Way in Archaeology, Horsham, 1989.)

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este romanul Nici o clipă Portasar, Cartea Românească, 2015.

Foto: wikimedia commons

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.