Final

Publicat în Dilema Veche nr. 650 din 4-10 august 2016
Oxford, premierul şi Isaura jpeg

Sîmbătă eram cam paradit. Puteam lejer să funcţionez ca o farmacie ambulantă, avînd la mine cam tot ce trebuie pentru a supravieţui unei molime serioase. În plus, luasem șase medicamente de dimineaţă, aşa, ca să nu mă înjure medicii prieteni, şi nişte plante, că doar trebuie să o mulţumesc şi pe maică-mea. Descîntece putea să îmi facă Lili la telefon, dar am zis să fiu un domn demnitar şi să nu mă dedau la superstiţii. Păstrez opţiunea pentru venirea la putere a fostului doctor Ponta, a dublului doctor Negoiţă şi a intelectualilor lui Oprea. În concluzie, eram bine, atingînd, ca să îl citez pe Gogu, „limita inferioară maximă“ pînă acum a nivelului de sănătate. Cum frățică este ministrul Sănătăţii, nici măcar nu aveam pe cine să înjur. Şefu-miu mai are un pic şi renunţă de tot la luxul dormitului şi îmi dă mari speranţe că eu arăt sănătos tun, aşa că nici pe el nu pot să dau vina. 

Logic, am decis să mă duc să fac fotbal şi matematică cu puştii din ghetou. Ajuns la şcoală, puştii (vreo 60) au început ţopăiala tradiţională în jurul meu şi al maşinii. Maşina a cărei uşă de la portbagaj și-a zis că nu mai rezistă apăsărilor repetate ale copiilor şi a decis să rămînă deschisă. M-am chinuit vreo 15 minute să o închid şi am ajuns la concluzia că mi-am ales bine cariera – e clar că nu am nici un fel de talent de mecanic. 

La un moment dat, după o discuţie scurtă despre puşcărie, droguri şi SIDA cu Ana, care, din păcate, are experienţă în toate domeniile menţionate şi pe care o ştiu de vreo opt ani, portbagajul a decis că vrea să colaboreze şi s-a închis. Bineînţeles, cu cheia de la maşină înăuntru. M-am uitat pe net şi am chemat un specialist care să îmi deschidă maşina. S-a chinuit omul vreo 30 de minute. Nu a mers. A mai venit încă un expert, de data aceasta recomandat de dealer-ul autorizat. Acelaşi succes. Am primit recomandarea să sparg geamul. Cu totul, ajungeam la costul unui sejur la mare, că doar Volkswagen România nu sînt fraieri şi fac cheile noi din haur, iar geamurile din cristal de Veneţia sau Narnia. Pînă la urmă, a venit un puşti din ghetou. Cu un șperaclu şi cîteva pensete. Mi-a deschis maşina în 15 minute. Nu a vrut să îmi ia bani. „Domnu’ Valeriu, mă bate Dumnezeu, cum adică să vă iau dumneavoastră bani? M-aţi îmbrăcat ani la rînd.“ Am decis să nu comentez despre deciziile lui Dumnezeu, dar am avut o revelaţie. Mi-am dat seama că am găsit o soluţie pe care o caut de mult şi am hotărît că o să investesc în puşti şi o să încerc să îl ajut să îşi deschidă o firmă care să deschidă uşile jeniilor ca mine. 

În ghetou sînt Domnu’ Valeriu. Am fost, pentru nouă luni de zile, domn demnitar prin Guvern. Am încercat să fac cît pot de mult pentru a face cît de mult bine se poate. Sîmbătă am înţeles însă că m-am uitat de multe ori la soluţii dintr-o direcţie proastă. Că sînt uşi care funcţionează nu cînd vreau eu, ci cînd vor ele. Că cei cu care lucrez s-ar putea să aibă talente pe care nu am încercat îndeajuns de mult să le descopăr. Părăsesc Guvernul pentru o poziţie foarte bună, în străinătate, poziţie cîştigată prin concurs. De acolo cred că voi putea să ajut mai eficient. Ar fi trebuit să mă fi dus de cîteva luni bune şi am aplicat înainte de a mă alătura Guvernului, cînd încă eram într-o poziție relativ similară, lucrînd pentru o organizaţie internaţională. 

Sînt multe motive pentru care ar fi fost bine să continui în minister. Oamenii senzaţionali cu care lucrez, un prim-ministru pe care l-aş lua oricînd acasă, posibilitatea de a schimba cîteva lucruri în mod fundamental şi cu un impact bun pentru cîteva sute de mii de oameni sau poate mai mulţi. Adrenalina schimbărilor permanente, posibilitatea de a întîlni oameni foarte deştepţi şi lucrurile neterminate m-au făcut să amîn decizia de a pleca. Eşecurile în a schimba mult mai multe, în special pe problema violenţei domestice şi a reformării aparatului administrativ, atitudinea de mi se rupe a cîtorva dintre cei mai decenţi oameni din interiorul ministerului, blocajele decizionale şi mîrlănismul biro-politicienilor din ministere ar fi putut, toate, să justifice lejer plecarea mea. Însă oboseala şi căderea fizică sînt motivele principale. 

Nu am nici un gînd să părăsesc puştii din Ferentari. Am cîteva planuri serioase de a pune umărul (nu pe Facebook) la crearea unor mecanisme pentru a avea, în cîțiva ani, un grup puternic de tehnicieni capabili să reformeze administraţia publică. Să ajut jurnalismul cinstit de investigaţie. Să păstrez şi să construiesc legăturile cu oamenii super pe care i-am cunoscut în lunile astea cît în nişte ani. 

Habar nu am dacă ceea ce am făcut cît timp am fost secretar de stat a fost sau nu folositor. Sînt îndeajuns de deştept încît să văd doar ceea ce îmi convine şi să pot să vomit o listă lungă de realizări măreţe care să îl facă pe Ponta să dea în aplopexie. Din fericire, am văzut îndeajuns de multe declaraţii pompoase la sfîrşit de mandat care mi s-au părut absolut penibile. În acest moment, mi se pare că slujba asta a fost cea mai grea şi cea mai ingrată şi că nu mi-aş dori în nici un caz o experienţă similară. Sigur, situaţia în care am ajuns în această poziţie a fost excepţională şi un Guvern cu cîţiva tehnocraţi pierduţi într-o administraţie anesteziată de generaţii după generaţii de politicieni catastrofali nu este o experienţă tipică. Pe de altă parte, Dacian e o minunăţie de om care e aproape imposibil de refuzat. 

Le-am spus puştilor din Ferentari că o să plec. M-au întrebat ce o să fac. Le-am spus, glumind, că nu o să mai fiu Domnu’ Valeriu şi că o să mă fac iexcelenţă în Strasbourg. Duminică, Elena m-a strigat „Domnu’ Iexcelenţă“. M-am bucurat că nu m-a strigat „Domnu’ Strasbourg“. I-am spus să mă strige „Domnu’ Valeriu“, că iexcelenţă e o înjurătură urîtă. A răsuflat uşurată, că nu-i plăcea nici ei. Şi eu am respirat la fel.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.