Gogoși

Publicat în Dilema Veche nr. 402 din 20-26 octombrie 2011
Marea de altădată jpeg

Aflasem de la colegi că se fac înscrieri la un club de speologie şi că, odată ajuns acolo, după plata unei cotizaţii, poţi face excursii, cu oameni avizaţi, prin peşteri care sînt imposibil de vizitat în alte condiţii. Eram cît se poate de curios. Am mers la clubul cu pricina, care cred că mai există şi astăzi. Erau acolo figuri interesante: o fată care, pînă să apuci să te lămureşti dacă era drăguţă sau urîtă, reuşea să te ameţească vorbind despre multele ei călătorii prin peşteri, pe care le făcea după ce-şi lăsa pe la prietene copilul, făcut în anii adolescenţei; un băiat înalt, cu nas ascuţit şi nume de pasăre, care vorbea mult şi lemnos precum un agent de asigurări; o fostă colegă rotunjoară, cu ochelari, mereu foarte veselă, ba chiar uşor apucată. Vorbeau despre rapeluri şi bivuacuri, despre corzi, pitoane, carabiniere şi costume de neopren pentru scufundări. Uneori descriau peşteri cu lacuri subterane, pe malul cărora cică, după o zi de mers prin peşteră, puteai campa. A doua zi te suiai într-o barcă, la fel ca în Călătorie spre centrul pămîntului a lui Jules Verne.  

Şedinţele se ţineau săptămînal într-un fel de cămăruţă, pe undeva prin centrul Bucureştiului. La început nu scăpam nici una. Am plătit conştiincios cotizaţia (care nu era chiar simbolică). Mereu se punea la cale o ieşire, se discutau detalii de organizare. Dar lucrurile trenau. În afară de discuţii şi poveşti, nimic concret nu se întîmpla. După cîteva luni, am dedus că unii membri mai vechi ai clubului merseseră într-o explorare la Polovragi, chiar în timp ce noi făceam şedinţe. Pe „începători“ nu-i anunţase nimeni. Era ceva dubios. După vreo cinci luni, am renunţat să mă mai duc la întîlnirile „speologice“. N-am ajuns niciodată în vreo peşteră cu acel club.  Erau vremuri tulburi, cu speranţe lungi şi împliniri rare. 

● O amică mi-a povestit că, în liceu, un profesor de sport a convins-o să participe, împreună cu alţi cîţiva colegi de-ai ei, la nişte ore suplimentare de scrimă, în sala de sport. Băieţi şi fete se visau dintr-odată mari spadasini. Brusc, au simţit cu toţii o mare dorinţă să pună mîna pe o spadă, o sabie sau o floretă. Au fost asiguraţi că, la un moment dat, vor primi cîte una, ceea ce i-a încîntat nespus. Dar înainte de asta, li s-a spus, trebuia să facă exerciţii. Şi au făcut milioane de fandări, în treningurile lor obişnuite, de acasă. Abia după cîteva luni de zile, amica mea a primit un costum din acela alb, cu mască cu tot. Şi-a speriat şi şi-a încîntat cu el părinţii şi fraţii. Dar costumul era murdar şi trebuia spălat. Mama ei a pus în funcţiune maşina de spălat, iar a doua zi costumul strălucea. Trebuia dus însă înapoi la şcoală. Profesorul avea să-l ia, zicînd mersi, fără să i-l mai înapoieze vreodată. I-l dăduse doar ca să-l spele. Iar în cele şase luni de cursuri de scrimă, amica mea n-a pus vreodată mîna pe vreo spadă, sabie sau floretă. În cele din urmă, a renunţat dezamăgită. 

● Eram copil încă şi avusesem un antrenor de tenis, moş Pompei, pe care-l percepeam ca pe un fel de bunic. Pe vremuri, tot el îi învăţase tenis şi pe ai mei. Jucam cu el aproape zilnic în vacanţa de vară, plătindu-i fiecare oră cu 10 lei. Într-un an însă, nu l-am mai găsit la baza unde avea de obicei contract. În locul lui apăruse un tip mult mai tînăr care, cu tricoul lui în dunguliţe à la Björn Borg, făcuse furori atît printre administratorii bazei (unde era şi un ştrand), cît şi printre mai marii întreprinderii (Neptun) care-l angajase. Îl susţineau cu toţii, încîntaţi pînă peste poate de intenţia lui declarată de a face o echipă a oraşului Câmpina, cu care să poată cîştiga nu ştiu ce campionat. Pentru început, ne-a cerut tuturor copiilor care doream să ne înscriem în echipa lui o taxă de 50 de lei. Şi am început antrenamentele. Cea mai mare parte a lecţiei, noi, copiii, stăteam pe bancă uitîndu-ne la el cum schimba mingi cu alţii mai mari. Ţinea racheta ca pe  tigaia cu care vrei să întorci clătite. După ceva mai mult de o oră de spectacol, ne invita şi pe noi pe teren, punîndu-ne să jucăm unii cu alţii (vreo opt-zece copii) în acelaşi timp, pe un singur teren. Ieşea un adevărat haos. Mingile zburau în toate părţile, noi ne loveam rachetele unele de altele iar, între timp, Fredi – că aşa-l chema pe noul antrenor – făcea o listă cu toţi cei care voiau să mănînce crenvurşti. De obicei, voiau doar el şi secundul (avea şi un secund). Trimitea cîte un copil să-i cumpere de la o cantină. După cîteva zile însă, a schimbat felul. Nu mai voia decît un desert, adică nişte gogoşi. M-a trimis pe mine să le cumpăr de la colţ. Pe drum, m-am gîndit că, după aproape o săptămînă, nu reuşisem să dau mai deloc în minge. Îmi ieşisem total din mînă şi mă simţeam de-a dreptul frustrat (deşi nu cred că ştiam pe atunci cuvîntul ăsta). Ajuns la ghişeul vopsit în alb de la colţul străzii, am cerut două gogoşi. Erau calde şi pufoase, cu zahăr farin pe deasupra, incredibil de bune. Le-am mîncat tacticos pe amîndouă, în timp ce mă îndreptam încet spre casă, avînd în buzunar şi ceva rest din banii lui Fredi. Realizasem că nu mai avea nici un rost să mă întorc la antrenament şi la echipa lui Fredi. Speram că a doua zi aveam să-l găsesc pe moş Pompei la cealaltă bază.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Germania a arestat doi cetăţeni ruşi care ar fi conspirat să atace o bază militară americană
Doi cetățeni ruși au fost arestați în sudul Germaniei, fiind suspectați că au plănuit atacuri de sabotaj împotriva unor instalații militare americane, au anunțat joi procurorii germani.
image
O româncă se judecă de zece ani cu Elon Musk. Inițialele numelui său sunt pe acumulatorii mașinilor Tesla Model S
Brașoveanca Cristina Bălan a fost un inginer de mare viitor la Tesla, dar a fost concediată pentru că a atras atenția asupra unor defecte de fabricație. După zece ani încă se judecă cu Elon Musk
image
Cum arată interiorul „celei mai scumpe case” din lume, cu 100 de camere. Pentru ce sumă fabuloasă este scoasă la vânzare VIDEO
Castelul vast Chateau d'Armainvilliers din Seine-et-Marne, Franța, considerat a fi cea mai scumpă casă din lume, este scos la vânzare pentru 363 de milioane de lire sterline, potrivit Express.co.uk.

HIstoria.ro

image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.