Great Britain Was Here

Publicat în Dilema Veche nr. 789 din 4-10 aprilie 2019
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

E o vreme grea pentru anglofili. De la un timp, spectacolul țării pe care o admiră necondiționat e ceva care oscilează între ridicol și exasperant. Sau, cel puțin, așa pare pentru unii. Dar e clar că a devenit foarte neplăcut să mai fii anglofil în zilele astea. Ai senzația că spațiul acela pe care l-ai idealizat ani la rînd îți refuză orice formă de afecțiune și de admirație. Pentru unii e de-a dreptul dureros. Crezuseră, la un moment dat, că au acces în spatele scenei, să se tragă de șireturi cu Robert Plant și cu Roger Waters. Ei bine, spectacolul s-a încheiat. Iar trupa noastră favorită nu dă nici un bis. Și nici nu mai stă la poze cu fanii înrăiți. Apropierea prea mare nu e bună. Cum să rămîi un ideal dacă ești atît de accesibil?

La ani buni după sfîrșitul războiului, generalul De Gaulle ne-a avertizat. A făcut-o, cumva, chiar și pentru noi, esticii, care la vremea cu pricina ne găseam dincolo de un zid ce părea imposibil de dat la o parte. Dar asta e o altă poveste. În stilul acela atît de personal – amuzant pentru unii, impresionant pentru alții –, omul ne-a pus în gardă foarte limpede. Ne-a explicat că, dacă e vorba despre vreo uniune de țări și de valori de pe acest continent, trebuie să înțelegem că Anglia nu face parte din acest „film“. Insularitatea, tradiția esențial diferită, balanța economică, obiceiul de a obține hrană foarte ieftin din toate părțile lumii și multe alte motive pe care De Gaulle le-a nuanțat în mai multe rînduri, toate astea fac din Anglia un pericol la adresa unui proiect comun european. Mulți s-au grăbit să pună aceste afirmații pe seama unor sentimente personale ale generalului, izvorîte din eterna hîrîială istorică dintre francezi și englezi. Cert e că vorbele au rămas, iar citarea lor s-a petrecut din ce în ce mai des, odată ce uniunea țărilor de pe continentul european prindea contur.

De Gaulle a murit în 1970. Ecoul profețiilor sale la adresa proiectului european s-au stins sub hărmălaia marilor concerte. Beatles se clasicizaseră deja, iar Led Zeppelin, Pink Floyd, laolaltă cu toată adunarea de artiști legendari, abia începeau să facă ravagii în sufletele fanilor. Cu toată Revoluția ei, cu toată istoria culturală, Franța își încheia influența vie. Devenea un mare reper de dicționar. America deschidea scena show-ului mondial, iar Anglia o ocupa cu artiști care făceau o lume întreagă să fredoneze aceleași lucruri. Uriașă performanță. Să rechiziționezi mai toată cultura pop, adică să confiști o epocă, nu e o performanță de duzină. Sigur că marile culturi își bazează măreția tocmai pe această forță de confiscare. E un subiect care-i exasperează pe unii și-i amuză pe alții, într-o continuă dispută pe marginea a ce-o fi „mic“ și ce-o fi „mare“. Dar, dincolo de zgîmîirile de la periferia fenomenului, dimensiunea acestei confiscări de piață a fost atît de mare și atît de rapidă, încît s-a și comportat foarte diferit de mecanica culturală cu care omenirea era obișnuită.

În percepția publică, America a devenit marea forță, cu toate implicațiile acestei imagini, iar Anglia un soi de delicatesă cu geometrie variabilă. Pe de-o parte, ceva care pare foarte accesibil. Pe de altă parte, o adevărată instituție, o definiție de „establishment“, un spațiu al tradiției care nu se perimează, ci rămîne mereu la modă. Noțiunea de „clasic“ căpăta într-un mod cumva fermecător un aer mai prietenos. Nu mai era clasicul acela pe care îți dorești să îl dărîmi ca să spui ceva nou. Nu mai era opreliștea din calea progresului. Bătrînul englez a devenit bunicul universal, șugubăț și relaxat, elegant și de gașcă, în care-ți pui toată încrederea și simpatia. Un „lord“ sau o „lady“ au devenit etichetări înrădăcinate adînc în stratul cultural al lumii, alături de vasta suită de implicații ale faptului că întreaga planetă vorbește engleza. Iar „vorbește“, în cazul de față, nu înseamnă doar a articula ceva în limba cu pricina, ci a fi literalmente cucerit de o modalitate de a vedea lumea. De idealul unui fel de a fi. De ceva care-ți intră în alcătuire fără să îți dai seama, chiar dacă tu te declari anti-orice. Anglia a ocupat un teritoriu simbolic imens. Firește că nu Beatles, Led Zeppelin sau Pink Floyd au început fenomenul. El vine dintr-un trecut mult mai îndepărtat, din zona de experiment și de practică a democrației constituționale.

Poate că acum, cînd Brexit a devenit un subiect de divertisment, e ridicol să vezi Parlamentul britanic la lucru, în suita aceea amuzantă de reguli, care par desprinse dintr-un moment comic scris și pus în scenă de Monty Python. „Degringolada“ societății britanice îi face să sufere pe unii, care cred sau simt că e un sfîrșit de epocă. Li se pare că se prăbușește ceva din identitatea lor. La stingerea lui, orice curent cultural, orice fenomen, orice gînd puternic odinioară arată, inevitabil, ridicol. Ca orice modă apusă, ca orice „retro“ sau „vintage“, indiferent de eventualele lor revalorificări contemporane. Brexit e o expresie a vîrstei felului în care înțelegem acum democrația. Ea poate părea și poate fi complet ridicolă, enervantă, depășită. Dar asta se întîmplă din cauza/datorită naturii ei mereu fragile. Și, deseori, paradoxale. După cum orice mare putere, aflată într-o uniune sau nu, va căuta să experimenteze și să ducă istoria într-o direcție proprie. Într-o situație ca asta, ca trăitor într-o țară mai puțin luată în seamă, e foarte ușor să vezi și să denunți „mizeria istoriei“. E foarte ușor să emiți judecăți definitive și să condamni pe toată lumea. Pentru că știi tu „cum merg lucrurile“. Pare că idealurile și principiile sînt doar niște prostioare ridicole, ca parlamentarii ăia britanici care nu reușesc să hotărască nimic. Nu e deloc așa. E un moment al vîrstei Europei. Dacă vrei să fii o ființă civilizată, înveți din el, nu te grăbești să zici, triumfător, că e un mare eșec.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.