Aţi observat poate că lumea e condusă din umbră. Au fost cîţiva care au încercat s-o conducă de la soare şi-au păţit-o: insolaţii, dureri de cap şi arsuri. Drept pentru care s-au tîrît sub o umbreluţă, pentru a-şi continua dominaţia globală şi micul dejun cu sushi de balenă albastră, protejată.

Am crezut că treaba asta cu teoria conspiraţiei e un fenomen local şi anume estic, cam ca manelele. Însă mi-a fost de ajuns o vizită într-o librărie franţuzească să mă lămuresc că, la fel ca şi hamburgerul, eminenţa cenuşie e detestată şi consumată în acelaşi timp şi în culturi mai zdravene ca a noastră.

Ce presupune teoria conspiraţiei: un individ sau un grup de cetăţeni cu un apetit deosebit (se întîlnesc îndeobşte pe la mese), capabil să suporte clima de la înălţimi mari (mesele astea au loc în cabane de ski cocoţate pe munţi înconjuraţi, în viziunea populară, cu gard electric) şi în stare să rezolve, pînă la desert, întreaga parte de logistică a complotului mondial. Care, din cîte îmi închipui, e ceva un pic mai greu decît organizarea unei conferinţe de presă pentru lansarea detergentului care scoate şi el toate petele din lume (şi aici miros o conspiraţie, revin mai încolo).

Cum se obţine dominaţia asupra omenirii? Dacă vreţi să încercaţi, iată cîteva sfaturi simple: fiţi misterios. Răspundeţi rar la interviuri. Atunci cînd o faceţi, nu trebuie să păreţi în nici un fel inteligent: chestia asta îi va convinge pe oameni că sînteţi, în realitate, un geniu. Faceţi-vă un sediu modest, dacă se poate într-o facultate, cum are Bilderberg Club. Şi, bineînţeles, propuneţi-vă lucruri mari.

Să vă dau un exemplu: agenda pe 2008 a clubului Bilderberg (mersi, wikipedia!) zice că liderii secreţi ai lumii s-au întîlnit să rezolve probleme cum ar fi desfiinţarea armelor nucleare, sărăcia din Africa, protecţionismul şi cîteva alte nimicuri cum ar fi conflictul cu lumea islamică (Afganistan, Irak, Iran).

Fireşte, toate au fost rezolvate, pentru că oamenii ăştia care conduc lumea din umbră chiar se pricep. Acum probabil că se concentrează pe lucruri mai serioase, cum ar fi modificarea orbitei pămîntului, pentru ca ţările care încă n-au fost de acord să-şi trimită ambasadori la guvernul ăsta global să moară pîrjolite sau îngheţate. Primul pas a fost deja făcut şi cred că nu puteţi da o altă interpretare cutremurului din Haiti, nu?


Eminenţele cenuşii, deşi domină lumea, sînt extrem de ocupate cu showbiz-ul. Domină în secret, dar simt şi ele, că oameni sînt, nevoia de un Oscar pentru efecte speciale. De-aia au regizat debarcarea pe lună (s-a întîmplat într-un studio, am citit eu pe un televizor, în aeroportul Otopeni, acum o săptămînă), de-aia au aruncat în aer nişte blocuri de birouri la New York. Probabil că nu ştiaţi, dar atentatorii erau pe mînă cu proprietarii altor blocuri, care voiau să crească chiria la ei! Altă conspiraţie globală se ocupă cu înfiinţarea unui regim socialist mondial. Ei îi merge din ce în ce mai bine, după cum se poate vedea cu ochiul liber: Coreea de Nord şi Cuba nu mai au mult pînă să ne spună ce artist să trimitem la Eurovizion. Conspiraţia globală a alimentelor modificate genetic a reuşit şi ea să pună în gură fiecărui cetăţean nu doar mămăliga din porumb dubios, ci şi două limbi şi trei rînduri de dinţi: un mic defect genetic pe care industria medicală îl va rezolva în curînd, umplîndu-se de bani cu ocazia asta. În fine, cea mai simpatică şi mai reuşită conspiraţie globală e cea a multinaţionalelor. Deşi ştim cu toţii că dacă laşi carne peste noapte în Coca-cola se topeşte, firma asta a găsit soluţia să ne facă să uităm consecinţele şi să mai turnăm pe gît un pahar. Unde? În stomac, şi el făcut din carne! Cumplit.

Acum vreo 80 de ani, Ilf şi Petrov povesteau despre activitatea a două cercuri literare concurente. Cele două îşi furau unii altora scriitorii cu prime grase pentru cărţi nescrise şi, în acelaşi timp, se acuzau reciproc de conspiraţii şi sabotaje. În final, cele două asociaţii au cedat nervos şi-au recunoscut onest că încă de la înfiinţare n-au făcut nimic altceva decît să se organizeze, drept pentru care n-a mai fost timp pentru nici un fel de creaţie literară. Am un sentiment că asta li se întîmplă şi altor conspiratori…

Observaţi un lucru interesant: nu există nici o organizaţie din umbră care să se ocupe cu lucruri bune. Şi asta deşi sînt o mie de ONG-uri bine intenţionate şi, probabil, cu mai mulţi membri influenţi decît orice club secret. Să deducem de aici că răul e mai uşor de făcut decît binele? Eu zic că asta ar vrea şi Ei să credem. Daţi articolul ăsta mai departe şi hai să ne organizăm!