Hater-ul de cancelarie

Publicat în Dilema Veche nr. 757 din 23-29 august 2018
Hater ul de cancelarie jpeg

Cine nu a petrecut cîteva săptămîni măcar într-o cancelarie – sau, cum i se spune mai nou, sală profesorală – a pierdut unul dintre locurile cele mai pitorești și mai pline de suspans subtil ale societății. Pentru că o cancelarie este un loc al totului și al nimicului în același timp, o frescă miniaturală a cotidianului social. În cancelarie se află și omul de succes și ratatul, și indolentul și tipicarul, și formalistul și nonconformistul, și lingușitorul și ostentativul, și discretul și veleitarul, în fine, se găsesc de toate. Nu întotdeauna, însă, tipologiile sînt vizibile din prima, cu ochiul liber, ca peste tot, de altfel, e nevoie să te integrezi puțin în colectiv pentru a putea începe să faci distincții sau, mai interesant, să simți pe propria piele. Un tip e, însă, cameleonic, se poate ascunde sub diverse înfățișări, poate avea costum sau țoale de la second, păr blond sau brun, silicoane sau piept plat, poate veni cu autobuzul sau cu bicicleta, e înalt și dichisit sau scund și pipernicit.

Să spunem că are 1,65 m, vine cu bicicleta, poartă vestă reflectorizantă și are barbișon. E profesor de… hai, cultură civică, educație socială etc. O chestie, acolo, ai zice – mă refer, desigur, la materie. Dar, de fapt, la materia asta se pot face treburi faine, absolut necesare. Stați să mă uit în programă: uite, de exemplu, la clasa a V-a trebuie să îi învețe pe elevi cum e cu dreptul la informare. Bine, el le zice, adică le spune clar: copii, asta, asta și asta, notați din manua­le, de la pagina 8. Și după ce se termină ora, țîșnește cu catalogul sub braț direct spre biroul directorului adjunct, pentru că, nu-i așa, dacă tot a predat lecția, e cazul să pună în practică. Bate la ușă, dar intră fără să aștepte răspunsul și-l informează direct: am venit să vă informez, e de datoria mea, să știți că domnul profesor de matematică, deși e de serviciu, încă nu a ieșit în curte. Ocazie cu care observă și că înăuntru se află, lîngă fereastra deschisă, cu o țigară în mînă, neras și cu ochii trași – are un grav necaz în familie – profesorul de, să zicem, educație fizică. Îl privește mustrător, înclină din cap și iese. La sfîrșitul zilei, îl abordează: domnule coleg, să știți, îmi pare rău, dar nu m-a lăsat conștiința. Omul îl privește lung, neînțelegînd, cu gîndul la necazul de acasă. Nu m-a lăsat conștiința, m-ar fi mustrat, așa că i-am spus doamnei directoare că v-am văzut fumînd, își încheie mica mărturisire de cinste, în vreme ce frămîntă în buzunar punguța cu nod la gură. Are în ea chiștoacele adunate din toaletele elevilor și trebuie să se grăbească, are audiență la inspectorul general, trebuie să i le arate. Pe seară, tot ocupat: mai are de scris un e-mail directorului adjunct, căci a uitat să îi spună c-a observat, în catalogul clasei a VI-a, că profesorul de desen încă nu a trecut nici o notă, iar în condică, profesoara de română, aia suplinitoare, nu s-a semnat astăzi. El e titular, a venit în școala asta de prestigiu prin restrîngere de activitate, acum doi ani, de la o școală de cartier. Foștii colegi nu-l mai salută pe stradă însă: probabil, din invidie.

Profesoara de, să zicem, română, o știți, cea cu coafură stil Viorica, dar cu un vocabular bogat, corect articulat în propoziții, nu pîrăște. E sub demnitatea ei. E o doamnă, cu familie pe care o ține în mînă, cu meditații, cu un copil la facultate. Mai și gătește, excepțional. Aseară a făcut, de exemplu, o zacuscă dum-ne-ze-ias-că, le spune celor două colege mai tinere de catedră, în colțul lor din cancelarie. Nu ca pițigăiata aia de Karina, profa cealaltă de română, zice aparte. Karina stă pe scaun la cîteva locuri distanță și citește. Vreo porcărie, probabil, ea n-a auzit de poetul ăla, Sociu, cum scrie pe copertă, auzi acolo, Poezii naive și sentimentale. Ea pe alea le-a fumat odată cu Eminescu. Știe „Luceafărul“ pe de rost. Oricum, o întreținută, cu pantalonii ei de piele – rușine să-i fie, la 40 de ani – și o piloasă, că altfel cum ar fi ajuns la cursuri de formare prin București? Degeaba îmi spune mie că doar a căutat pe Internetul ăla și și-a depus scrisoare de intenție prin meil la ONG. Cum adică l a căutat pe Internet? Că nouă nu ne-a spus nimeni de el. Și în Comisia centrală de la olimpiadă, auzi, sigur se are bine cu cineva de pe la minister. A avut noroc anul trecut cu clasele alea bune, de unde i-au ieșit niște elevi olimpici, că altfel nu e nimic de capul ei. Cam ca nespălatul ăla de Iordache, proful de mate, că și de ăla se miră lumea ce noroc are, cu atîtea rezultate la concursuri, la cum arată. Dar e normal, îl ține directoarea în brațe și îi dă cele mai bune clase. Ciudată slăbiciune are și asta, pentru așa o stîrpitură de om.

Dar mai e și dl director Buchiș. Ce om, ce carieră! Fost inspector de matematică. Autor, coautor, mare renume. S-a retras la școala lui, să o pună pe picioare. Liceu de vîrf. Acum, de cînd a venit el și a pus toate în ordine. Fără el, unde era școala asta? Vă aduceți aminte, domnilor colegi? Colegele, profesoare, stau cu capetele plecate. Iar domnișoara Sonia chiar roșește, pentru că în pauza dinainte de consiliu, după ce a muștruluit-o, în biroul lui, pentru că a văzut-o luîndu-și catalogul din cancelarie după ce sunase, or el a spus clar că, atunci cînd sună, profesorii trebuie să fie deja în fața claselor, așadar după ce a mustrat-o, s-a ridicat de pe scaunul lui de piele, și-a aranjat părul alb pe scalp și s a apropiat de ea, luînd-o pe după talie și strîngînd-o pînă sub sîni cu mîna stîngă, ei, domnișoară, mai multă rigoare! Iar ea s-a strecurat cu greu pe sub brațul lui, dar vă rog, domnule director, sigur, am să fiu mai atentă. Unde ar fi fost școala asta fără el? Și acum, dacă ați semnat convocatorul, toată lumea la ore, căci eu am de fugit la inspectorat. Și-aleargă, grăbit, să nu întîrzie, nu înainte de a lua din birou cele două plase cu cafea și whiskey pentru inspectorul general și pentru adjunct, în vreme ce exersează, din reflex, în gînd, gestul aplecării respectuoase a capului.

În urma directorului Buchiș, profesorii se grăbesc spre sălile de clasă. O face și dl Fretea, uitîndu-se la ceas. E abia unșpe, frate, îi spune colegului de alături, care nu-l aude, ci-l depășește grăbit. Abia unșpe și mai am două ore cu tembelii ăștia, cărora oricum nu le intră nimic în cap, că n-au de unde, dom’le, dacă așa i-au făcut retardații ăia de părinți, în loc să folosească decent, ca tot omul, prezervative. 

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.