Înapoi printre milițieni

Publicat în Dilema Veche nr. 794 din 9-15 mai 2019
Comunismul se aplică din nou jpeg

Călătoriile spre vest pot fi uneori ca niște excursii în viitor. Dacă ajungi în Statele Unite, de exemplu, ai ocazia să vezi roboți pe stradă, prin hoteluri și magazine, mașini fără șofer și tot felul de drăcii pe care nu ți le prea închipuiai. Călătoriile în est sînt de obicei invers, adică un fel de întoarceri în timp. Ei bine, există și excepții, adică locuri aflate la vest de noi și care îți amintesc de trecut. Am traversat recent, într-o oarecare viteză, Serbia și Bosnia și Herțegovina. Adică le-am privit trecînd prin dreptul geamurilor mașinii. Mi-am făcut o impresie rapidă și probabil superficială, dar cu mintea oarecum avizată a est-europeanului care poate înțelege destule în regiunile astea foste comuniste. Deocamdată, vreau să povestesc un mic incident din localitatea bosniacă Gorazde.

Prin mijlocul orașului, drumul principal era în lucru. O săgeată galbenă pe care scria Foca (următoarea localitate mai importantă) îți indica pe unde puteai ocoli porțiunea aflată în șantier. Am urmat semnul încetișor și am ajuns pe niște străzi lăturalnice. Cînd eram aproape de a intra din nou în drumul principal, în fața noastră au răsărit doi polițiști, unul foarte tînăr, celălalt cu părul alb. Cel tînăr a întins orizontal mîna cu bagheta ce avea în capăt un disc rotund și roșu, care mi-a amintit imediat de cea folosită la noi pe vremuri de pionierii desemnați să dirijeze circulația (era o mare onoare și bucurie pe atunci să devii copil milițian). Am oprit. Am deschis geamul. Polițistul cu părul alb m-a salutat cu mîna la chipiu. Ce era? Mi-a cerut actele și i le-am dat, dar nu prea a părut interesat să se uite la ele. Încerca să-mi spună prin semne dublate de vreo două cuvinte englezești că aș fi ignorat un semn care mă obliga s-o iau la dreapta, iar eu o făcusem la stînga. Eram convins că inventa. Nu greșisem nimic, semnul de care vorbea nici nu exista. La întrebările mele s a făcut însă că nu înțelege. Văzuse numărul străin și miza pe bariera limbii. Probabil că nu bănuia cît de bine știam ce voia, cît de bine îi interpretam mimica și rolul teatral pe care-l juca. Erau lucruri pe care le știam dintr-un trecut comun, comunist și post-comunist, de pe drumurile noastre, de pe cele bulgărești… Am realizat atunci că la noi de multă vreme nu mai trecusem prin această clasică scenetă. Ce repede uităm! Mi se părea o întoarcere cu mulți ani în urmă. Poate că celor cu număr străin și astăzi li s-o mai întîmpla așa ceva și pe la noi, cine știe… Eu însă n-am mai văzut situația asta.

În sfîrșit, polițistul tînăr s-a apucat să noteze ceva pe o hîrtiuță, pe care mi-a arătat-o: 25 de euro. Clar ca bună ziua. Am stat o clipă în cumpănă dacă, în loc să-i dau banii, să încep să fac scandal. Dar, una, că ne grăbeam să ajungem la destinație și nu ne prea permiteam întîrzieri, și a doua, ne aflam într-un stat cam dubios din punct de vedere al drepturilor individuale, despre care știam că nu și-a revenit complet la normal după cruntul război prin care a trecut. Cine și cum administrează, de fapt, țara asta? Care-i diferența dintre Bosnia și Herțegovina și Republica Srpska, și în care parte ne aflam noi în acel moment? Nu mi-era deloc limpede. Mi-au trecut prin minte figurile lui Radovan Karadzic și Mlatko Radic. Destul cît să bag mîna în buzunar. Poate că un american ar fi făcut reclamație. Eu voiam să rezolv problema cît mai repede, așa că, după vechea școală a est-europenilor, i-am întins banii. Dar polițistul a sărit ca ars. „No money for me.“ M-am uitat la el mirat. A început să se agite. A schimbat priviri și vorbe scurte cu colegul mai în vîrstă. Mi-a spus apoi că banii se dau la Policijska Stanica. Serios? Am încercat să-i spun că n-avem timp de așa ceva. Ce voia, de fapt? S-a făcut că nu mă înțelege. Se vedea că îl frămînta ceva destul de tare. Colegul lui cu părul alb se ținea mai deoparte. „I can help you“, mi-a spus brusc cel tînăr. „Păi, help me“, i-am răspuns. Nu pricepeam nimic. Și-a mai stors mintea după cîteva cuvinte englezești și dintr-o dată i-a ieșit: „You must be silent!“. Asta le întrecea pe toate. „OK, OK“, am răspuns, gîndindu-mă amuzat că oricum o să scriu povestea în ziar. Atunci, a întins mîna după pașaport, dîndu-mi de înțeles că vrea să-l mai vadă o dată. În momentul ăla am priceput. Am pus banii în pașaport și i l am întins. Colegul cel bătrîn era deja cu spatele la vreo 15 metri distanță. Tînărul s-a dus în spatele mașinii, făcîndu-se că răsfoiește pașaportul. „Ce coregrafie!“, a exclamat fiul meu, uimit. Nu mai văzuse așa ceva. De fapt, nici eu. Milițienii ăia chiar se temeau. Mureau de frică atunci cînd au luat banii. Cel în vîrstă părea că l inițiază pe cel tînăr în vechea procedură a luării de mită, dar în noua epocă în care oricînd poți fi filmat.

Mi-a adus pașaportul înapoi, reluînd formula anterioară: „I help you“. Iar nu înțelegeam. „You help me?“ „Yes.“ Mă uitam nedumerit la el. „Foca?“, m-a întrebat. Am dat din cap că da, mergeam spre Foca. „Near Foca, stable radar. No more than 60“, mi-a zis. Era un ajutor. Părea că omul simțea nevoia să ofere totuși ceva în schimbul banilor luați abuziv. Și într-adevăr, exista un radar pe acel drum. Poate că dacă polițistul nu-mi lua banii pe nedrept și nu-mi dădea informația, m-ar fi amendat, pe drept, cei cu radarul. Cînd am trecut pe lîngă ei, tocmai opriseră o mașină cu număr de Timișoara. Am rămas cu gînduri ambigue despre cei doi. Să-i consider niște polițiști corupți, nemernici și abuzivi? Să i văd ca pe niște amărîți cu obiceiurile lor balcanice transmise din generație în generație? Să-i disprețuiesc sau să-mi fie milă? Să mă îngrijorez că asemenea practici nu dispar niciodată prin regiunile astea și că pot oricînd reveni în forță? Ce știu sigur e că păreau foarte comici.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.