Întîmplări cu oameni fermi

Publicat în Dilema Veche nr. 475 din 21-27 martie 2013
O povestire cu tîlc jpeg

Mi-am „preschimbat“ (acesta e termenul oficial!), nu demult, permisul de conducere. Cu vizita medicală obligatorie – prevăzută, mai nou, de lege. M-am supus cu înţelegere. O verificare a reflexelor şi-a aptitudinilor din tinereţe nu strică, în fond, unui şofer care se apropie vertiginos de 45 de ani. Am trecut printr-o multitudine de cabinete, străbătut de emoţii mai mari sau mai mici. Am ajuns şi la ORL: segment medical cu rol fundamental – alături de Oftalmologie, bineînţeles! –, după mintea mea, în păstrarea siguranţei rutiere. Am intrat împreună cu un domn taciturn, ce bătea înspre 60 de ani. Doctoriţa ne-a examinat, pe rînd, cu mare atenţie. A stăruit, am avut senzaţia, în studiul urechilor partenerului meu de investigaţii sanitare. Ne-a pus, apoi, la testul auditiv propriu-zis. S-a depărtat şi a început să şoptească diverse cuvinte, în timp ce asistenta ne astupa, alternativ, urechile. Domnul de aproximativ 60 de ani a produs, atunci, un neaşteptat moment de stupoare. Doctoriţa (şoptit): „Casă.“ Domnul (răstit): „Elicopter.“ Doctoriţa (şoptit): „Mîncare.“ Domnul (răstit): „Crocodil.“ Doctoriţa (şoptit): „Podea.“ Domnul (răstit): „Baliză.“ Doctoriţa (şoptit): „Spital.“ Domnul (răstit): „Hidrocentrală.“ Doctoriţa (şoptit): „Soră.“ Domnul (răstit): „Mamma Leone.“

Tirul şoaptelor a fost oprit pentru cîteva secunde, bănuindu-se, justificat, că individul era pus pe glume proaste. Însă, din nou, stupoare! Nerealizînd faptul că doctoriţa nu mai zicea nimic, omul nostru continua să rostească, răspicat, la intervale regulate, cuvinte dintre cele mai bizare: motan, preot, nebunatic, morişcă, iepure, calamitate, borş etc. etc. „Stimate domn!“ – începu să strige doamna doctor, pe cînd asistenta îl scutura sănătos pe bărbat pentru a-l trezi, pesemne, din strania – cum să-i zic? – transă lexicală, „Vă rog să încetaţi! Opriţi-vă!“ „Cum? Cum?“ – întrebă, într-un tîrziu, solicitantul de carnet auto nou. „Opriţi-vă! Opriţi-vă!... Îmi pare rău, aveţi serioase probleme cu auzul.“ „Ce? Ce?“ „A-u-zul!“ – silabisi doctoriţa, cu tonalitate ridicată a vocii, arătînd, disperată, către urechi. „Nu sînt surd!“ – zbieră, brusc lămurit, bărbatul. „Domnule, trebuie să vă trimit la audiometrie!“ „Ba dumneata eşti stereotipie! Mă plîng directorului policlinicii! Vreţi şpagă pentru un amărît de permis de conducere. Vă dau în judecată pe toţi!“ Îşi luă apoi hainele, furibund, şi se grăbi să iasă din birou. Din uşă, răcni ultimativ, plin de consternare: „Şi să ţineţi minte: voi sînteţi surzi, nu eu! Asta-i calomnie!“

Am plecat confuz la birou. Îmi verific poşta electronică. Un mesaj îmi sare imediat în ochi, prin subiectul său imperativ: Comunicat important. Era de la o colegă din facultate, cunoscută ca suficient de imperativă ea însăşi, aşa încît l-am deschis, cu inima strînsă: „Stimate domnule decan, vă anunţ prin prezenta hotărîrea mea definitivă şi irevocabilă de a candida pe postul de conferenţiar nr. 15, scos recent la concurs în Catedra din care fac parte. Consider că este dreptul meu să candidez pe o astfel de poziţie, mai ales că mă apropii de o anumită vîrstă. Precizez că îndeplinesc toate condiţiile din grilă, impuse de titlul de conferenţiar. Vă rog, aşadar, să luaţi la cunoştinţă intenţia mea fermă de a iniţia acest demers! Cu stimă, O.R.“ Am stat multe minute în faţa monitorului, cu mina prostită şi înfricoşată a unui popîndău capturat de braconieri. M-am tot gîndit şi răzgîndit ce s-ar fi putut întîmpla. Doamna respectivă era deja conferenţiar – de aproape un deceniu. Trăiam, prin urmare, o senzaţie de suprarealism total. Să-şi fi uitat dumneaei, subit, statutul academic? Să fi confundat postul de conferenţiar cu cel de profesor (deşi nu fusese anunţată nici o poziţie profesorală pentru concurs, în semestrul în curs)? Mă hotărăsc să cer clarificări: „Stimată doamnă, nu prea înţeleg mesajul dumneavoastră. Doriţi să candidaţi pe un post de conferenţiar, deşi sînteţi deja conferenţiar? Ori, poate, aţi confundat titlurile, gîndindu-vă la un post de profesor – deşi, cum ştiţi, nu avem momentan această categorie în concurs? Urări de bine, CLC.“

În cîteva ore, a venit un răspuns tăios: „Domnule decan, regret că mimaţi neînţelegerea! Ştiu exact ce am spus: candidez pentru postul de conferenţiar numărul 15 şi nimic în lumea asta nu mă poate opri! Sînt gata să dau în judecată pe oricine mi-ar pune piedici. Îndeplinesc cu brio condiţiile de conferenţiar şi, ca atare, mă prezint la concurs! O.R.“ În primă fază, mi-a zbîrnîit un pic de Caragiale prin cap şi am şoptit involuntar: „Prezentă-te şi tu, Ghiţică!“ Ulterior, am căzut în depresie. Problema de esenţă este că doamna conferenţiar – viitor conferenţiar – are dreptate. Nimic în lume nu o poate opri. Legile, fie ele restrictive sau chiar proaste, sînt făcute din perspectiva raţionalităţii şi e foarte greu să previi iraţionalitatea cu instrumentarul raţionalităţii. Se pot enumera multe motive – unul, însă, pare de ajuns: raţionalul operează cu repere exacte şi dezvăluie, de aceea, limitări; iraţionalul se suprapune cu haosul şi, în consecinţă, ca şi acesta, are capacitate de multiplicare la infinit. Cum prevezi, într-o lege medicală, dezavuarea consternării agresive a unui suferind care nu-şi recunoaşte diagnosticul în ruptul capului? Ori cum poţi anticipa, legal, posibila imaginaţie jucăuşă a unui general care vrea să dea, din nou, examenul de colonel? Sau pe cea a academicianului ghiduş (există, de altfel, unul de acest tip în dramaturgia lui Ionesco!) hotărît să-şi dea iarăşi bacalaureatul?

Nici nu mai caut răspunsuri, întrucît am altele pe cap. Gîndindu-mă la concursurile de promovare din semestrul al II-lea, am decis să dau un decanat pentru un cal. Rezistent la mulţi kilometri!

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.