Pe fond vizual și olfactiv de sakura, pagini importante de istorie se scriu în perioada aceasta la capitolul „Japonia“. Împăratul Akihito este primul împărat din ultimele două veacuri care abdică. Gestul, care va fi marcat de o ceremonie oficială pe 30 aprilie, constituie o excepție permisă prin modificarea legislației japoneze, întrucît, conform cutumei istorice dinastice, o eră imperială nu se putea încheia decît la moartea suveranului în exercițiu.

Astfel, începînd cu luna mai a acestui an, Tronul Crizantemei va fi preluat de prințul moștenitor Naruhito, fiul împăratului Akihito, iar în documentele oficiale va apărea numele noii ere imperiale japoneze: Reiwa, adică ordine și pace/armonie. Va fi a cincea epocă imperială din istoria modernă a Japoniei, istorie care se împarte astfel: perioada Hei-sei (dobîndirea păcii), a actualului împărat Akihito, perioada Showa (1926-1989), în traducere armonie luminată, perioada Taisho (1912-1926), adică mare dreptate, și perioada cuprinsă între 1868 și 1912, numită Meiji, un soi de domnie luminată, în traducere.

Specialiștii găsesc interesant faptul că termenul folosit pentru denumirea noii epoci a fost preluat pentru prima dată dintr-o antologie de poezii japoneze vechi. De obicei, autoritățile de la Tokyo se inspirau din poeziile chinezești. Interesant, într-adevăr.

Cumva, din start, noua perioadă din istoria Japoniei este marcată de două premiere, chiar dacă doar simbolice – succesiunea atipică la tron și proveniența denumirii epocii imperiale.

Restul va depinde, în măsura prerogativelor, de noul suveran, un om care va căpăta virtuți divine, dacă interpretăm semnificația chinezească a numelui Naruhito. Și chipeș, deși ușor timid, cum este descris prințul moștenitor într-un comunicat al Foreign Office, din perioada cînd acesta era la studii la Oxford (1983-1985) – studii istorice. Tema de cercetare aleasă de prințul moștenitor în stagiul de la Oxford a fost istoria transportului pe fluviul Tamisa și s-a transformat în lucrarea intitulată The Thames as Highway (Tamisa ca rută principală), publicată în 1989. Interesul viitorului împărat în privința subiectului s-a manifestat de la începutul studiilor superioare, cînd a ales să se specializeze în istorie și să scrie lucrarea de licență despre transportul pe apă în epoca medievală, în zona de vest a Japoniei. Înclinația spre istoria transportului pare că a fost declanșată de faptul că, în timpul școlii elementare, prințului i-a atras atenția o lecție despre un drum care între secolele al XII lea și al XIV lea trecea exact pe teritoriul domeniului imperial unde locuia.

Ulterior studiilor, interesul viitorului împărat al Japoniei, Naruhito, s-a extins asupra relației umanității cu apa în general.

Cîtă ordine și cîtă armonie vor izvorî din noua epocă imperială? Suficiente, probabil.

Foto: wikimedia commons